Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Rușii îi torturează pe ucrainenii care fac tratament de substituție pentru dependența de droguri

9f46a0b13d5480ef.jpg

Ucrainienii în tratament pentru dependență de droguri merg pe jos sute de kilometri pentru medicamente
Ucrainienii în tratament pentru dependență de droguri merg pe jos sute de kilometri pentru medicamente
Sursa imaginii: 
suspilne.media

Presa din Ucraina relatează chinurile prin care trec pacienții ucrainieni în tratament pentru dependența de droguri și care se regăsesc acum în zonele ocupate. În lipsa medicamentelor, unii oameni merg și peste 100 de kilometri pe jos până în zonele controlate de ucrainieni.

 

suspilne.media scrie un articol despre pacienții, foști consumatori de droguri, aflați în tratament cu medicamente de substituție și care merg sute de kilometri pe jos, din zonele ocupate, în regiunile libere din Ucraina pentru că nu mai au acces la tratament în regiunile lor.

Olesky, locuitor al orașului Melitopol, a aflat în 2015 că are HIV. „De atunci, a trecut la terapia de substituție. Este tratamentul pentru persoanele cu tulburări psihice și tulburări de comportament în urma consumului de opioide. Dacă nu iau medicamente, au sindrom de abstinență: dureri severe, probleme de tensiune, deces în cele mai grave cazuri.”

La 1 martie, Melitopol a fost ocupat. „A doua zi, locuitorii au cumpărat toate medicamentele din farmacii. Unele farmacii au fost închise, altele ridicat prețurile. Cei care aveau bani au cumpărat totul și apoi au vândut medicamentele la prețuri de două-trei ori mai mari,” își amintește bărbatul.

„Odată cu ocupația, Oleksiy și-a pierdut slujba de sudor. Rușii șantajau antreprenorii: Ori lucrezi și ne dai 70% din venit, ori luăm tot, (spuneau ei, n.r.) Majoritatea afacerilor s-au închis. Oleksiy s-a gândit să lucreze culegător în agricultură, dar ocupanții nu le-au permis fermierilor ucraineni accesul pe câmpuri.”

Într-o zi, când Oleksiy mergea cu prietenul său pe drum, a fost luat prizonier. „Au fost luat și torturat. Nu am înțeles unde sunt și cine erau cei care m-au luat. Mi-au pus o pungă de plastic peste cap. Când am început să mă sufoc, au făcut o mică gaură,” spune Oleksiy.

„Era nevoie de medicamente, așa că grupul de persoane cu HIV a avut o întâlnire cu așa-numitul primar al Melitopol, Lyudmila Danylchenko. Ei au cerut permisiunea de a pleca în teritoriile aflate sub controlul ucrainean. Când cererea le-a fost refuzată, Oleksiy a decis să meargă pe jos până la Zaporizhia. Alături de prietenul lui, de asemenea infectat cu HIV, cei doi au mers patru zile, trecând prin mai multe posturi de control.”

„Am fost pus să mă dezbrac la fiecare post de control pentru a-mi fi verificate tatuajele. Am unul cu stema Ucrainei. Aproape că m-au numit membru al Legiunii Azov. A fost foarte greu să merg mai departe. Singurul lucru care ne-a salvat au fost documentele noastre că avem HIV și avem nevoie de tratament,” povestește Oleksiy.

Pe 14 mai, Oleksiy a ajuns la ultimul punct de control și, la Zaporijia, și-a primit medicamentele.

„Mai târziu, Serviciul de Securitate al Ucrainei a găsit un instrument de spionaj în telefonul său mobil.”

„Colaboraționiștii au început să transmită inamicului adresele persoanelor care au nevoie de tratament,” scrie suspilne.media.

Pe lângă problemele legate de aprovizionare în timp de război, se pare că „rușii blochează accesul la tratament sau chiar persecută pacienții pentru că Rusia nu are programe de tratament de substituție. Chiar și pe timp de pace, au avut o politică de droguri destul de represivă”, scrie Suspilne.media care îl citează pe Oleg Dymaretsky, director la Asociația panucraineană a dependenților de droguri Volna.

În teritoriile ocupate, „autoritățile penale colectează date, confiscă telefoanele beneficiarelor tratamentului de substituție. Oamenii sunt obligați să sape tranșee, sunt speriați, mergându-se până la înscenarea execuției în încercarea de a le distruge moralul. La Mariupol, unul dintre membrii organizației noastre a fost ucis în fața soției sale,” spune directorul Volna, Oleg Dymaretsky.

„Organizația înregistrează toate cazurile pentru a-i aduce pe vinovați în fața justiției. Povești similare vin din regiunile Cernihiv, Lugansk, Donețk, Harkov și Sumy.”

„Nici organismele publice, nici Centrul de Sănătate Publică nu sunt în măsură să livreze medicamente în teritoriile ocupate.”

 

Cuvântul este armă împotriva sau în favoarea comunității LGBTQ+ din Moldova

Sub sloganul Cuvântul este armă, Centrul de Informații GENDERDOC-M, a lansat din 13 iunie, o campanie prin care vrea să sensibilizeze societatea din Moldova asupra impactului pe care cuvintele le pot avea asupra comunității LGBTQ+, relatează moldova.europalibera.org.

„Este vorba despre cum cuvântul poate distruge vieți, dar și despre cum cuvântul poate construi o societate lipsită de ură,” se arată în comunicatul organizației.

„Această campaniei este un strigăt de disperare către societatea noastră să nu împroaște cuvintele care, la propriu, sunt acea mână ce împinge oamenii în gol”, scrie Angelica Frolov , coordonatoarea de program la Centrului de Informații GENDERDOC-M, pe pagina de Facebook.

Campania socială „Cuvântul este armă” durează până pe 19 iunie, când la Chișinău este programat tradiționalul Marș Pride al comunității LGBTQ+.

 

Au participat la Revista Presei Europa Plus:

Maria Ionel, Republica Moldova

Mariia Serhiienko, Ucraina