Goana după note. Sau cum a ajuns școala românească un sistem învechit și falimentar

Oana Moraru: Problema competiției este aruncată generalizat în toate școlile pentru că nu avem un alt sistem clar de evaluare obiectivă a copiilor, așa cum au alte sisteme de învățământ. Notele, tezele, teste sunt, în general, date după ureche de profesori. În mod normal un sistem coerent de educație are niște indicatori de performanță, care sunt aceeași la toate disciplinele, foarte bine cuantificați și explicați pentru nota 5, 6, 7, 8, 9 și așa mai departe, după care profesorul se ghidează și evaluează fie sub formă de testare scrisă, de interviu, de proiect. Noi nu aplicăm aceste standarde de evaluare la clasă. Atunci, fiindcă profesorul este cel care concepe testele uneori foarte nepotrivit, fără să fi avut o bună teorie a modului în care evaluează, lumea intră într-o goană și o anxietate generală de vânare a notelor bune ca să își asigure un portofoliu bun pentru examenul național, o medie bună la final de liceu, care îți asigură intrarea la unele facultăți.

Reporter: Și cu ce efecte asupra educației și mai ales asupra psihicului copilului care este în devenire sau încearcă să devină treptat adult?

OM: În primul rând, pe de o parte se întâmplă o supraestimare a capacității copiilor. Sunt foarte mulți copii care iau note mari, umflate și care nu sunt la nivelul de performanță normal cerut de niște indicatori bine formulați. Pe de altă parte, e multă panică, frică, teamă că nu ajung suficient de buni, buni însemnând acum în România peste nota 9.50 ca să intre la un liceu bun. În general goana după note sau nota ca obiectiv final are efecte dezastruoase pe psihicul copilului, dar nu atât de dezastruoase dacă sistemul ar fi foarte echilibrat și copilul ar ști foarte clar din start care este indicatorul pentru nota 7, care pentru 8, care pentru 9. Ei nu știu asta. Un copil normal dezvoltat într-o școală bine pusă pe roate ar trebui să aibă foarte clar un sistem de autoevaluare.

Rep: Vorbiți despre efecte distructive asupra psihicului copilului. Ne puteți da câteva exemple generate de această goană după note și de această competitivitate exagerată?

OM: Goana și umflatul notelor creează din start copilului sentimentul că învățarea este o chestie exterioară lui, doar pentru a obține zăhărelul de la capătul clasei. Totul e ca un dresaj. Nimic din ceea ce se petrece în timpul anului nu are relevanță pentru el și sufletul lui. Nu îi aduce acele „how”-uri , acele bucurii ale căutării. Învățarea, dezvoltarea personală devine o corvoadă dacă este doar notată sau făcută pentru note. Ăsta e cel mai dezastruos efect. Ajungi adult și crezi că rezultatele muncii tale nu sunt pentru tine, ci sunt pentru a împlini o fugă competitivă și pentru a ajunge să ne cățărăm fiecare pe câte un colac de salvare, la un liceu bun. Asta nu induce numai frică, anxietate, panică și neîncredere în sine, dar și superficialitate în momentul în care înveți doar pentru note. Sistemul atât are ca sistem de selecție a copiilor, aceste note aleatoriu puse. De multe ori sunt școli care vor să își păstreze portofoliul de elevi buni, care umflă note, dau teste superficiale, ușoare, care ajută copiii din mers să își pompeze reușitele.

Rep: Ministrul educației, domnul Sorin Cîmpeanu a lansat o provocare. El a propus ca la gimnaziu să nu se mai acorde note la discipline precum muzică, desen, educație fizică, ci calificative cu admis sau respins. Cum vedeți această propunere?

OM: Are foarte mare dreptate. În general, notele la aceste discipline erau cam 10 pe linie la toți și umflau extraordinar de mult media finală, care în primul rând, nu era relevantă pentru progresul adevărat al copilului. Și în al doilea rând, e nedrept să notezi corect, conform standardelor la sport un copil care are un regim de viață greșit acasă, alimentar, supraponderal. Să zicem că îl notezi cu nota 7 doar pentru că părinții lui nu îi mențin un regim de viață sănătos, iar el nu face față la sport. La orele astea de muzică, arte, sport ar trebui să apreciem efortul copiilor și nu să cuantificăm productivitatea mânuței pe pensulă sau a picioarelor la alergare.

Ascultă: