Cămine în mișcare. Povești de viață, migrație și speranță din Banatul istoric

Cămine în mișcare este un proiect de cercetare antropologică despre migrația din Banat. El se derulează în regiunea Banatului istoric și este gândit special pentru a-i încuraja pe oameni să-şi împărtăşească poveştile personale cu cei din jur. Început în 2017, proiectul a luat o pauză din cauza pandemiei. Acum etnologi, artiști, muzicieni sau jurnaliști ies din nou pe teren. Să caute istorii.

Când a fost scris de cei de la Asociația Prin Banat, special pentru dosarul de candidatură cu care Timișoara a câștigat titlul de capitală europeană a culturii, proiectul Cămine în mișcare a plecat de la criza refugiaților de la acea vreme. Șase ani mai târziu, e război în Ucraina și milioane de oameni și-au lăsat în urmă, poate pentru totdeauna, viețile. Iar nouă ne este la fel de teamă de cei care pleacă. 

„Acest fenomen al migrației face parte din trecutul și prezentul Banatului și al Europei și nu ar trebui să ne fie teamă de el (De ce ne-ar fi teamă?) Pentru că avem foarte multe preconcepții, idei, ne e  teamă de nou, ne sperie, dar dacă punem în oglindă poveștile celor care au plecat, au venit, au migrat în Banatul istoric și cu poveștile de astăzi ale refugiaților, ale migranților, ne putem da seama că nu este o diferență între ele, ci poate doar denumirile localităților, numele personajelor diferă, dar poveștile sunt similare”, explică președintele Asociației Prin Banat, Alexandra Palconi-Sitov.

Când cuvântul devine artă

Până acum, în arhiva Cămine în mișcare sunt câteva zeci de povești adevărate, uitate sau nedocumentate ale tragediilor trecute din regiune. Sunt ale supraviețuitorilor deportărilor în Bărăgan, ale celor care au fugit de regimul comunist și de războiul iugoslav, în analogie cu mișcările prezente ale refugiaților sau migranților economici. O parte dintre ele au fost  transpuse în diverse formă de artă – instalații, piese de teatru, muzică, film - și prezentate publicului larg. 

Documentarea din teren se va desfășura în perioada iunie – august. Se va merge în această vară în România, la Reșița, Gărâna, Carașova, Eibenthal, Știuca, Beba Veche și Nădlac, în Serbia, la Kikinda, Kovacica și Vîrșeț, dar și în Ungaria, la Szeged și Kiszombor. În Serbia și Ungaria, cei de la Prin Banat colaborează cu asociațiile românilor din cele două țări. 

Din nou, Alexandra Palconi-Sitov: „În 2022 vom ieși în sfârșit din nou în teren după doi ani de pandemie (…)  Între lunile iunie și august vom merge în regiunea Banatului istoric, în România, în Serbia și în Ungaria, iar poveștile culese, ne așteptăm să găsim cel puțin 100 de povești noi, care să reîmprospăteze arhiva proiectului Cămine în mișcare, pe baza acestora vom lansa un apel internațional de proiecte în toamnă”. 

Ca să nu uităm

Apelul internațional de proiecte Cămine în mișcare, care va fi lansat în toamnă, se va adresa mai ales artiștilor refugiați și migranți. Anul viitor vor fi mai multe rezidențe artistice, iar în toamna lui 2023 va avea loc, ca parte a Capitalei Culturale, festivalul Cămine în mișcare. Acesta se va derula, la fel ca documentarea, în România, Serbia și Ungaria. 

Căminele în mișcare sunt,  de fapt, ruperea de locurile natale, de rădăcinile familiei. În Banat, poveștile de acest fel nu-s nici puține, nici ușor de ascultat. Aceste istorii cât se poate de personale pot deveni însă, prin artă, parte a moștenirii culturale a acestei părți de țară. Fiindcă e important să nu uităm. Poate așa vom învăța să nu mai repetăm greșelile.