Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Timișoara Refugee Art Festival, la a șasea ediție: Mai bine împreună

traf3.jpg

Timișoara Refugee Art Festival
Sursa imaginii: 
RFI / Otilia Ghițescu

Mai buni împreună. Sau mai bine împreună. Important este să înțelegem că trebuie să-i integrăm în comunitatea din care facem parte și pe cei care, dintr-un motiv sau altul, au devenit refugiați. Despre asta a fost vorba, în ultimele zile, la Timișoara Refugee Art Festival, ajuns la a șasea ediție.


Sursa imaginii: 
RFI / Otilia Ghițescu

Grupul de inițiative sociale Logs a organizat, în perioada 17 – 20 iunie, a șasea ediție a Timișoara Refugee Art Festival. Acesta își propune să mențină și să îmbunătățească legătura dintre comunitatea și cei care au fugit din calea războiului. Motto-ul actualei ediții este „Better Together”. Sau „Mai bine împreună”.

Timișorenii și nu numai au fost invitați să descopere prin artă contemporană, teatru, film, muzică și artă culinară cine sunt cei care au fost nevoiți să lase, practic, în urmă tot ce aveau. Dar au aflat, dacă au avut inimile deschise, și cum putem să le facem viața mai bună acestor oameni, atunci când drumurile ni se intersectează.


Sursa imaginii: 
RFI / Otilia Ghițescu

„De șase ani construim această manifestare culturală, care de fapt este o încercare de a construi poduri între comunitatea de refugiați, solicitanți de azil, și timișoreni, localnici, indiferent de unde sunt ei. Suntem o comunitate cumva care ne dorim să fim incluzivă și am descoperit că prin artă și cultură e ușor să aducem oamenii împreună”, spune președintele grupului Logs, Flavius Ilioni-Loga.

La Timișoara au fost deschisă vineri, ca parte a acestui festival, o expoziție a ilustratorilor ucraineni din grupul Pictoric,  care arată cum poate fi arta folosită drept armă. Ea poate fi admirată în Piața Unirii, cel mai aglomerat și mai viu loc din capitala Banatului. În Piața Libertății poate fi văzută o instalație denumită „Bullets and Love”, a unei artiste din Turkmenistan care s-a întrebat, simplu și dureros, ce iei cu tine când fugi din calea războiului. Ce poate fi lăsat în urmă și ce este esențial, într-un astfel de caz. 

Duminică, la Muzeul Satului Bănățean de la Pădurea Verde, a avut loc un picnic intercultural. Participanții au făcut un tur ghidat al muzeului, copiii s-au distrat la un atelier de circ și toată lumea a putut gusta colțunași, sarmale, cornulețe  cu vișine, plăcinte prăjite, clătite sau orez. Din nou, Flavius Ilioni-Loga: „Avem o masă plină de bucate gătite de refugiații din Ucraina și de o familie de sirieni. Două zone culinare diferite, dar împreună o delicatesă pentru toți cei participanți. Și mâncarea, iată, e un canal de comunicare între oameni. Stăm, ascultăm muzică, dansăm, avem niște spectacole, pictăm… și venim împreună. Ca și ceea ce ne dorim să fim: o comunitate”


Sursa imaginii: 
RFI / Otilia Ghițescu

Prima ediție a Timișoara Refugee Art Festival a avut loc în 2017 și a durat patru ore. Atunci, 15 refugiați au lucrat cot la cot timp de câteva săptămâni cu 15 tineri din Timișoara. Au făcut atunci un film și o instalație de artă. În 2018, organizatorii au primit amenințări cu moartea din partea unor cetățeni care n-au înțeles scopul unei astfel de manifestări. Acum însă, lucrurile sunt așezate la Timișoara, unde refugiații sunt deja parte din cotidian. 

„În orașul nostru noi am trecut prin acele numere foarte mari de afgani care au fost în oraș și oamenii au ales… majoritatea, nu toți, să răspundă cu bunătate. Răspunsul întregii Românii pentru refugiații din Ucraina ne-a surprins, dar la Timișoara nu ne-a surprins deloc, pentru că timișorenii au dovedit deja că sunt interculturali, sunt mai incluzivi, poate, decât toată România și cu asta ne mândrim”, conchide Flavius Ilioni-Loga.

Festivalul se încheie luni seară, chiar de Ziua Mondială a Refugiatului, cu proiecția filmului „This Rain Will Never Stop”, al regizoarei ucrainene Ana Gorlova. Timișoara Refugee Art Festival rămâne un eveniment de nișă, unde interacțiunea primează în fața cifrelor. Important este ca oamenii, localnici și refugiați deopotrivă, să petreacă timp împreună și să se cunoască.