La Irpin, lângă Kiev, "acolo a fost viața mea, copilăria mea"

Înainte de începutul conflictului, Aryna locuia în cartierul Irpinlypki, care acum este distrus și acoperit de funinginea care a înnegrit clădirile.

"Eram în stare de șoc, pentru că eram acolo când prima bombă a căzut pe blocul meu. A fost foarte... "wow! " Și când m-am întors aici și am văzut cum e acum... nu am cuvinte. "

Mirosul de ars se simte încă în aer în timp ce ne apropiem de ruine. Aryna se oferă să ne arate în ce stare se află apartamentul ei de la etajul trei al unei clădiri distruse.

"S-a întâmplat pe 28 martie, știu pentru că bunica și unchiul meu erau acolo. Bunica mea este bine, dar unchiul meu a murit. "

Fata merge printre dărâmăturile trecutului ei. Pereți rupți, vase sparte împrăștiate pe jos.

Foto: © RFI / Clea Broadhurst

" Prima dată când m-am întors în apartamentul meu, am plâns. Nu mai simțeam nimic. N-am putut decât să plâng. A fost prea greu, aici a fost viața mea, copilăria mea... E greu. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că se poate întâmpla așa ceva. "

În timp ce se uită din nou la rămășițele camerei sale, o întrebăm dacă familia ei speră să primească vreun ajutor sau compensație din partea guvernului: "Ne-au promis, dar numai după ce se termină războiul. "

Traducere de Vrabii Nadina, după articolul postat de rfi.fr