Povestea Cătălinei Olteanu, prima femeie de etnie romă din Colegiul Director al CNCD: „Dacă eu am reușit, oricine poate” (VIDEO)

Cătălina Olteanu a devenit în 2020, la doar 33 de ani, prima femeie de etnie romă care face parte din Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării

Cătălina Olteanu a devenit în 2020, la doar 33 de ani, prima femeie de etnie romă care face parte din Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării
Sursa imaginii: 
ENTR Ro

Cătălina Olteanu luptă împotriva discriminării, este activistă pentru drepturile omului și de doi ani este membră în Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Până aici, povestea ei nu ar fi una neobișnuită, dacă nu ar fi avut un drum extrem de anevois parcurs până aici.

„Discriminarea este reală și am simțit-o pe pielea mea, încă de când eram mică pentru că am și culoarea [pielii] un pic mai închisă și vin dintr-o familie de romi lăutari”, povestește ea.

Cătălina Olteanu, care recent a împlinit 35 de ani, s-a născut într-un sat din județul Giurgiu, unul dintre cele mai sărace din România, într-o familie fără posibilități materiale. A fost crescută de bunici, care în ciuda faptului că nu aveau școală, au văzut în educație cel mai bun mod pentru ca nepoata lor să scape din mediul în care a crescut.

„Am avut cel mai mare noroc cu bunicii mei pentru că m-au crescut și pentru că și-au dorit foarte mult să ajung la școală și să reușesc”, mărturisește, cu lacrimi în ochi, Cătălina.

La 15 ani, pleacă din satul unde s-a născut și se mută în București, la internatul liceului la care tocmai intrase. Nu a avut parte nici aici de o viață tocmai ușoară. Își dorea din tot sufletul să studieze Dreptul, însă a fost descurajată de unul dintre profesori. Motivul îi este și acum întipărit în minte: „e prea dificil” pentru cineva ca ea.

După liceu, a făcut voluntariat la Zalău și a lucrat inclusiv cu copiii cu dizabilități.

O perioadă nici nu a mai vrut să vorbească despre identitatea ei până în momentul în care a văzut că Universitatea București avea o secție în limba ei maternă – rromani. Abia în anul întâi de facultate, la 20 de ani, am aflat despre istoria poporului său și despre cei 500 de ani de sclavie.

„Când am aflat asta, am ieșit din sala de curs plângând. Eu eram un copil bun la istorie, adică aveam media 10 și niciodată nu am știut”, mai spune ea.

Acest lucru a determinat-o să cerceteze și mai mult, să învețe, să facă voluntariat la fundațiile care se ocupau de problemele romilor și în anul al III-lea de facultate s-a angajat la Asociația „Mereu Împreună”. În cadrul asociației, a ținut mai multe traininguri despre importanța educației incluzive la care au participat deopotrivă copii, părinți și profesori.

„Nu trebuie să dovedești doar că ești bună ca romă, ci că ești bună ca femeie romă. De două ori trebuie să fii mai bună. Am fost numită prima femeie romă din Colegiul Director [al CNCD], păi, să vezi atunci presiune, că ești prima, nu?”.

Cătălina a intuit de când era mică că a fi prima ar putea să fie singurul ei avantaj : „prima care ajunge să ia Bac-ul, prima care termină facultatea, prima care pleacă din sat...Și apoi ajungi și prima femeie la CNCD, căci bărbați [de etnie romă] au mai fost înaintea mea”.

Cu autoironie fină spune că potrivit tuturor statisticilor, nu avea nicio șansă de reușită în viață, dar prin povestea ei, speră să motiveze tot mai mulți copii să nu renunțe la visurile lor: „Dacă eu am reușit, oricine poate”.

Urmărește în materialul video de mai jos întreaga ei poveste: