
Social
Între exil și tăcere: dilema artiștilor ruși care se opun războiului din Ucraina (analiză France 24)
Diana Burkot (stânga) și Anton Ponomarev, membrii ai trupei Pussy Riot, cântă în concertul de deschidere al turneului „Riot Days”, la Funkhaus Berlin Nalepastrasse, în Berlin, Germania, pe 12 mai 2022.

Trupa punk-rave, Little Big, se numără printre ultimele nume din lumea culturală a Rusiei care au părăsit țara luna trecută. Versurile ultimei melodii lansate odată cu plecarea acestora spun totul: „Nu pot/ nu pot/ Nu pot să spun nimic/ Trăiesc sau mor, trăiesc sau mor/ Nu am de ales”, este una dintre strofele cântecului „Generation Cancellation”.
„Condamnăm acțiunile guvernului rus și suntem atât de dezamăgiți de propaganda militară a Kremlinului, încât am decis să renunțăm la tot și să părăsim țara”, a scris trupa într-o declarație citată de site-ul de știri independent Meduza.
Membrii acestei trupe, înființată la Sankt Petersburg în 2013, care nu au avut până acum simpaticii politice, se numără printre personalitățile culturale care au părăsit Rusia după ce s-au opus invaziei din Ucraina – alături de vedeta rock Zemfira, care a plecat recent în Franța, și Boris Grebenșcicov, liderul trupei „Aquarium”, care a descris războiul lui Vladimir Putin ca fiind o „adevărată nebunie”.
„Planurile napoleoniene ale conducătorului nostru”
„Grebenșcicov a plecat, deoarece a crezut că va putea să se exprime mai bine în străinătate”, a spus Clementine Fujimora, profesor de antropologie și analist al Rusiei în cadrul Academiei Navele a Statelor Unite din Annapolis, Maryland. „Astfel, va putea să continue să organizeze concerte și să lanseze melodii noi pe Telegram, Instragram și Facebook”.
Cântărețul a lansat de curând două melodii despre ororile războiului din Ucraina, „Obdidaba” și „Vorozhba”. În cea de-a doua, Grebenșcicov cântă despre vrăjile magice întunecate care fac „sicrie să crească în inimile noastre”.
Alți cântăreți care se opun războiului au rămas în Rusia – dar plătesc un preț greu. Starul din lumea muzicii rock a Rusiei, Iuri Șevciuc din trupa DDT, s-a aflat pe scena orașului rus Ufa în luna mai, atunci când a declarat că: „patriotismul nu înseamnă că trebuie să îi facem mereu pe plac președintelui”.
După ce l-a criticat în repetate rânduri pe Putin în ultimii ani, decanul de 65 de ani al muzicii ruse contemporane a spus cu regret că „tinerii din Ucraina și Rusia mor” din cauza „planurilor napoleoniene ale conducătorului nostru”.
Drept răspuns, toate concertele lui Șevciuc au fost anulate și a fost acuzat de „discreditarea” armatei ruse.
Cel mai clar semn care indică intensificarea represiunii în Rusia este o lege care condamnă răspândirea „informațiilor false” despre armată rusă, putând fi pedepsită cu până la 15 ani de închisoare. Legislația a intrat în vigoare la începutul lunii martie, la o săptămână după invazia în Ucraina, despre care Moscova susține că este doar o „operațiune militară specială”. Analiștii sunt de părere că această lege demonstrează faptul că modalitatea de guvernare a Rusiei a trecut de la autoritarism la totalitarism.
Una dintre cele mai cunoscute victime ale acestor măsuri represive este artista și activista Alexandra Skochilenko – care a încălcat legea înlocuind etichetele de preț din magazine cu mesaje anti-război.
Pentru a evita închisoarea, alții au trebuit să găsească căi de scăpare rapide. În luna mai, Maria Alekhina, membra trupei Pussy Riot, s-a deghizat în livrator de mâncare pentru a scăpa de supravegherea poliției și a ajunge în siguranță la granița cu Lituania.
„Voi sta aici până când nu voi mai fi în pericol”, a declarat Manija, cântăreața care a reprezentat Rusia la ediția din 2021 a Eurovision, pentru Radio France Internationale. „Cred că sunt mulți oameni în Rusia care sunt de acord cu mine”, a spus aceasta. Cu toate acestea, cântăreața a precizat că evenimentele sale au fost anulate de când a luat atitudine în privința invaziei din Ucraina.
„Se tem de personalitățile culturale”
Așa că revine una dintre dilemele din era sovietică: rămân scriitorii, muzicienii și artiștii în semn de sfidare, chiar dacă riscă să piardă totul? Sau pleacă pentru a putea fi în siguranță și a vorbi liber?
„În timpul perioadei sovietice, personalitățile culturale care nu au acceptat regimul și au părăsit țara, s-au simțit adesea vinovate pentru că lăsau oameni în urmă”, a spus Fujimura, subliniind faptul că multe persoane din Rusia au pus la îndoială loialitatea celor exilați.
Fujimura l-a menționat pe cel mai cunoscut disident, romancierul, eseistul și istoricul, câștigător al Premiului Nobel, Aleksandr Soljenițîn, care a plecat din URSS în SUA în 1974. „Când s-a întors din exil în 1994, unii și-au exprimat furia pentru că nu se întorsese mai devreme”, a precizat aceasta.
Este o problemă care își face din nou simțită prezența în acest context. Promițând că nu va părăsi Rusia la începutul războiului din Ucraina, Diana Arbenina, membră a trupei rock Night Snipers din ani ’90, a citat un vers din poezia Annei Ahmatova din 1992: „ Am fost apoi cu oamenii mei/ Unde a fost poporul meu, din păcate, a fost”.
„Majoritatea artiștilor pe care îi urmăresc pe rețelele de socializare nu intenționează să plece; vor să rămână, chiar dacă primesc amenzi, sunt amenințați, iar concertele lor sunt interzise”, a spus Fujimora. „Regimul rus s-a temut mereu de personalitățile culturale care se exprimă prin intermediul rețelelor de socializare – sau prin alte mijloace de comunicare – pentru că au puterea să schimbe mentalitatea oamenilor”.
Dar se pare că va fi din ce în ce mai greu să fii scriitor, artist sau muzician în Rusia. Pe lângă faptul că le ia șansa disidenților să se exprime, Kremlinul vrea ca artele creative să fie trecute în slujba narațiunii oficiale a statului – în special în cadrul celor mai puternice instituții din Rusia.
La începutul lunii martie, directorii Teatrului Sovremennik și Centrului Gogol de la Moscova au fost demiși. „Din punct de vedere artistic, nu este vorba doar de sabotaj – este o crimă”, a spus Kirill Serebrennikov, directorul artistic al Centrului Gogol, aflat în exil, care este cunoscut pentru că a reușit să facă din centrul de arte un lider mondial al teatrului de avangardă. De atunci, peste douăzeci de directori de teatru au fost concediați.
Traducere și adaptare de Miruna-Alexandra Obaciu de pe pagina în limba engleză a France 24