Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Festivalul „Richard Wagner” din Bayreuth... și câteva controverse

wagner_berlin.jpg

Statuia din Berlin a lui Richard Wagner
Sursa imaginii: 
William Totok / RFI România

În oraşul bavarez Bayreuth s-a inaugurat, luni, festivalul tradiţional „Richard Wagner”. Festivalul a fost deschis cu opera lui Wagner „Tristan şi Isolde”, în regia lui Roland Schwab. Dirijor: Markus Poschner. Cel mai important festival de vară din Germania se va încheia la sfîrşitul lunii august cu opera „Amurgul zeilor”. Festivalul a fost însoţit şi anul acesta de controversele legate de antisemitismul compozitorului Richard Wagner, dar şi de un scandal în care fostul director muzical, Christian Thielemann, este acuzat de abuzuri sexuale.

Pentru dirijorul Markus Poschner opera lui Richard Wagner (1813-1883) „Tristan şi Isolde” este o creaţie nu numai despre „dragostea absolută”, ci şi o lucrare lirică despre „imposibilitatea iubirii absolute” – deci teme care nu şi-au pierdut actualitatea, precum a declarat el într-un interviu.

La premiera operei „Tristan şi Isolde”, în regia lui Roland Schwab, care a deschis la Bayreuth festivalul „Richard Wagner”, au fost bineinţeles prezenţi numeroşi invitaţi de onoare. Nu a fost de faţă cancelarul Olaf Scholz. În schimb, a venit fosta cancelară Angela Merkel, ministra de stat pentru cultură Claudia Roth, premierul albanez Edi Rama şi aproape întregul cabinet bavarez, în frunte cu primul ministru, Markus Söder.

Există temeri că din cauza creşterii numărului de coronainfecţii, desfăşurarea normală a festivalului ar putea fi perturbată. Din cauza pandemiei Festivalul a fost anulat în 2020, iar anul trecut s-a derulat în condiţii impuse de restricţii sanitare stricte. Deşi mai mulţi muzicieni s-au îmbolnăvit, ediţia actuală a festivalului nu
va fi afectată. Publicului i se recomandă purtarea măştilor de protecţie.

Anual, din 1873

Teatrul în care are loc festivalul a fost construit cu sprijinul regelui Ludovic al II-lea al Bavariei. Acesta devenise protectorul compozitorului Richard Wagner. Prima ediţie a festivalului a avut loc în 1873 cînd s-a prezentat întregul ciclu din „Inelul
nibelungilor”. De atunci pînă astăzi, festivalul are loc anual. (O scurtă întrerupere a avut loc din cauza ultimului război mondial).

Unul dintre spectatorii nelipsiţi a fost în perioada regimului nazist, însuşi Hitler, un admirator declarat al creaţiilor lui Wagner pe care-l considera drept „cel mai mare profet” al poporului german.

Desigur, Hitler îl considera pe compozitor ca premergător al doctrinei naţional-socialiste şi antisemitismului militant, integrate în ideologia celui de-al III-lea Reich.

Antisemitismul lui Wagner...

...a rămas pînă astăzi un subiect controversat. Unii afirmă că operele lui Wagner nu conţin elemente antisemite, bagatelizînd chiar şi cele două două ediţii ale scrierii „Evreitatea în muzică” (1850, 1869). Alţii, ca de exemplu, cercetătorul Paul Lawrence Rose (în cartea „Richard Wagner und der Antisemitismus”, Zürich, 1993), au demonstrat falsitatea tezei privind despărţirea operei muzical-literare a lui Wagner de cea publicistică. Se ştie că Wagner şi-a propus în mod programatic să salveze cultura germană de influenţele evreieşti, chipurile, deformatoare.

În spiritul romantismului conservator, tematica wagneriană s-a concentrat asupra mitologiei germanice, prelucrată în tetralogia „Inelul Nibelungilor” (compusǎ din „Aurul Rinului” „Walkiria”, „Siegfried” și „Amurgul zeilor”). Apoi şi în „Parsifal”, „Tristan şi Isolde” sau „Maeștrii cîntăreți din Nürnberg”.

În toate aceste opere compozitorul propune renaşterea unei lumi apuse, dominată de personaje emblematice care prefigurau noul om arian, propovăduit şi de nazişti. În acest context nu e de mirare că Wagner susţinea ideea unui creştinism arian, care excludea orice legătură cu legendele biblice evreieşti.

Între altele susţinea teza că Isus Cristos n-ar fi fost evreu, idee preluată şi pe larg dezbătută de către teoreticieni antisemiţi.

În consecinţă, Wagner cerea curăţirea creştinismului de elementele spiritului iudaic. Antisemitismul „metodic“ şi „sistematic“ al lui Wagner îşi găseşte prelungirea artistică în operele sale muzicale şi literare prin care propunea regenerarea modelului unei lumi romantic-idealizate, ancorate în mitologia germanică, opusă celei contemporane pe care o considera contaminată şi subminată de spiritul iudaic dizolvant şi decadent.

Cu teze similare s-a impus şi Houston Stewart Chamberlain (1855-1927), autorul cărţii „Bazele secolului al XIX-lea” („Grundlagen des neunzehnten Jahrhunderts” -1899), căsătorit cu fiica lui Wagner, Eva şi stabilit la Bayreuth. Prin teoriile sale antisemite despre lupta raselor, Chamberlain este considerat un precursor direct al ideologiei naziste.

Adepţi ai unor teze asemănătoare au existat şi în România. A. C. Cuza (1857-1947), liderul partidului interbelic Liga Apărării Naţional Creştine (L.A.N.C.) şi Nicolae Paulescu (1869-1931), teoreticianul rasismului biologist, au pledat pentru eliminarea Vechiului Testament din doctrina creştină. Ei au negat atît obîrşia iudaică a religiei creştine, cît şi originea etnică a lui Isus. Cei doi au fost cei mai de seamă inspiratori ai lui Corneliu Zelea Codreanu (1899-1938), liderul mişcării fasciste Garda de Fier.

A. C. Cuza a preluat de la Wagner chiar şi anumite formule lingvistice, pe care le-a adaptat, de exemplu termenul „jidovit”. (Wagner vorbea despre „Verjudung”). Această terminologie a fost preluată de mai toate organizaţiile extremiste de dreapta din România.

 
Festivalul Richard Wagner