Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


O lecție pentru București: la Amsterdam, bicicliștii fac legea (galerie foto)

o_lectie_bucuresti_amsterdam_biciclisti.jpg

Biciclete, pe un pod din Amsterdam
Biciclete, pe un pod din Amsterdam
Sursa imaginii: 
RFI/Cosmin Ruscior

La Amsterdam nu am văzut nici o mașină parcată pe trotuar. Și nici ambuteiaje în trafic. Sau trotinete electrice. În schimb, sunt multe biciclete. Foarte multe. Vreun milion, ne spunea o ghidă. Mai multe decât populația orașului, care e de vreo 800.000 de locuitori.

În centrul Amsterdamului nu prea am văzut mașini. În timpul săptămânii, la ora 14, de exemplu, sunt multe străzi unde nu vezi nici o mașină la semafor. Evident, nu am văzut nici un ambuteiaj. La Amsterdam, treaba e clară: bicicliștii fac legea. Din 100 în 100 de metri, vezi câte o căpiță de biciclete aruncate una peste alta. Unele sunt legate cu lanțul, altele nu, iar din loc în loc vezi câte o pânză de păianjen. De ce ar fura cineva o bicicletă în Amsterdam? Căpitanul de pe vasul cu care ne-am plimbat pe canale ne-a spus că el are trei biciclete.

Parcare pentru biciclete, în Amsterdam
Parcare pentru biciclete, în Amsterdam
Sursa imaginii: 
RFI/Cosmin Ruscior

 

Străzile din centrul Amsterdamului sunt gândite în așa fel încât toți participanții la trafic să fie tratați în mod egal: o bandă e dedicată bicicletelor, una mașinilor și una tramvaielor. Nu există delimitări fizice între cele trei benzi, în afara unor dungi trasate pe carosabil sau a unei borduri subțiri, dar încastrate în asfalt. Totul e la același nivel, iar pista pentru biciclete nu e delimitată de celebrii stâlpișori, ca-n București sau de vreo bordură inutilă. Motivul e simplu: în Amsterdam, regulile sunt făcute ca să fie respectate. Un detaliu de reținut pentru șoferii din București: la Amsterdam, conducătorii auto rămân pe banda lor, nu intră nici unul pe pista pentru biciclete. Și nici nu am văzut vreun șofer care s-o ia pe banda de tramvai, deși fizic ar putea.

Stradă din Amsterdam
Stradă din Amsterdam
Sursa imaginii: 
RFI/Cosmin Ruscior

 

La Amsterdam, trotuarele sunt joase, în general fără denivelări și fără capace de canal supraînălțate sau pavele care se mișcă. Rampele de la coborârea de pe trotuare chiar sunt rampe, adică sunt atât de joase, încât ajung până la nivelul șoselei. La Amsterdam, traversarea străzii nu e un chin. Dacă în București să traversezi strada e o adevărată aventură, mai ales în intersecțiile unde e și linie de tramvai, la Amsterdam poți trece strada și cu ochii închiși, în scaun cu rotile, pe tocuri sau cu copilul în cărucior, pentru că totul e la același nivel, fără denivelări, fără capcane, fără asfalt deformat. E un oraș prietenos cu pietonii și bicicliștii. Și cu persoanele cu deficiențe de vedere, pentru că fiecare semafor e dotat cu avertizare sonoră.

La Amsterdam, traficul auto e în mare măsură electric. Stații de încărcare sunt aproape peste tot.

Mașini electrice, puse la încărcat, în Amsterdam
Mașini electrice, puse la încărcat, în Amsterdam
Sursa imaginii: 
RFI/Cosmin Ruscior

 

Orașul e plin de mașinuțe cu două locuri sau chiar un loc, vehicule minuscule, ceva mai mici decât un Smart, care merg și pe pistele de bicicliști. Nu știu dacă au voie sau nu, dar unele dintre ele sunt lăsate chiar în parcările pentru biciclete.

Mașină electrică de mici dimensiuni, la Amsterdam
Mașină electrică de mici dimensiuni, la Amsterdam
Sursa imaginii: 
RFI/Cosmin Ruscior

 

Transportul în comun este eficient și previzibil. Multe autobuze sunt electrice și dotate cu mufe USB pentru încărcat telefonul.

Autobuz electric, la finalul cursei Amsterdam-Edam
Autobuz electric, la finalul cursei Amsterdam-Edam
Sursa imaginii: 
RFI/Cosmin Ruscior

 

Tramvaiele sunt moderne, lungi, late, confortabile și silențioase. E adevărat că nu au aer condiționat. Sau în orice caz, dacă au, nu e pornit. În definitiv, de ce ar fi, vorbim totuși de Olanda, pardon, Țările de Jos, unde temperatura în timpul verii rar trece de 27 de grade.

La Amsterdam, nu prea poți face blatul pe tramvai. Totul e organizat în așa fel încât sistemul nu poate fi păcălit. Metoda e foarte simplă și extrem de eficientă: nu poți urca în tramvai decât prin față, unde te vede vatmanul și pe la mijloc, unde te vede un al doilea angajat al companiei de transport în comun, care stă pe un scaun, într-un fel de cușcă și care stă cu ochii pe tot ce mișcă. Tot el vinde și cartele de călătorie, în caz că n-ai apucat să-ți iei din stație și le atrage atenția călătorilor să nu blocheze culoarul din mijloc sau îi dirijează pe părinții cu copii mici în brațe să se îndrepte spre locurile rezervate lor. Când un călător nefamiliarizat cu sistemul din Amsterdam urcă în tramvai printr-un loc greșit, este atenționat la microfon să coboare și să urce pe unde trebuie. Nu de alta, dar cardul de călătorie trebuie validat și la urcare și la coborâre. Ceea ce înseamnă că și coborârea se face pe la anumite uși, nu pe unde se urcă. În fiecare stație există panouri electronice, unde scrie în câte minute vine tramvaiul. Tramvai care, ce să vezi, merge bine mersi inclusiv pe străduțe înguste, pe unde încap și bicicliști și mașini.

Tramvaie, într-o stație din Amsterdam
Tramvaie, într-o stație din Amsterdam
Sursa imaginii: 
RFI/Cosmin Ruscior

 

La Amsterdam, când se face verde la semafor pentru șoferi, nu claxonează nimeni în următoarea fracțiune de secundă. De fapt, la Amsterdam, șoferii nu prea claxonează. N-au de ce. Și nici nu scot capul pe geamul mașinii ca să înjure.

Există însă și lucruri neplăcute în Amsterdam. Cei mai enervanți sunt bicicliștii. Sunt cu miile și merg foarte repede. Unii nu se uită la pietoni și dacă nu ești atent, te pot lovi. Pur și simplu, circulă de parcă pietonii nu ar exista. Merg atât de repede, de parcă ar fi o permanentă competiție între ei. Ca să traversezi o străduță ca pieton, trebuie pur și simplu să ai tupeu. Dacă în București bicicliștii intră în conflict cu șoferii, la Amsterdam bicicliștii intră în conflict cu pietonii.

Un alt lucru care m-a surprins neplăcut este mizeria din Amsterdam. În zona centrală, unde e un aflux mare de turiști, e plin de gunoaie pe străzi, de la ambalaje și pahare goale de plastic, până la sticle de bere sparte și mucuri de țigară.

Mizerie, în centrul Amsterdamului
Mizerie, în centrul Amsterdamului
Sursa imaginii: 
RFI/Cosmin Ruscior

 

Pe străzile mai periferice, aflate mai departe de inima orașului, de exemplu, în zona Amstel Park, e mult mai curat, iar spațiul public e în general bine întreținut.

Nu în ultimul rând, merită să menționez haosul și lipsa de organizare de pe aeroportul Schiphol din Amsterdam. Problemele au apărut la verificarea pașapoartelor, unde doar doi-trei agenți s-au ocupat de câteva sute de călători înghesuiți într-un labirint îngust. O tânără amabilă, dar cu totul depășită de situație coordona masele de oameni, îi trimitea la un ghișeu, după care se răzgândea și-i trimitea la celălalt ghișeu.

Aglomerație, pe aeroportul din Amsterdam
Aglomerație, pe aeroportul din Amsterdam
Sursa imaginii: 
RFI/Cosmin Ruscior

 

Pe Otopeni nu au fost probleme deosebite. Cu excepția faptului că la întoarcere a trebuit să așteptăm aproape o jumătate de oră în avion, după aterizare, timp în care echipajul aeronavei ne-a anunțat de vreo trei ori: ”Ne cerem scuze, așteptăm să vină scara”...