Despre monștri și speranță, de Ziua Independenței Ucrainei. Videomapping impresionant pe opera din Timișoara

Ziua Independenței Ucrainei și împlinirea a șase luni de la izbucnirea războiului au fost marcate, miercuri seară, la Timișoara, printr-o proiecție de videomapping tribut adus artistei ucrainene Maria Prymachenko. În luna martie, într-un muzeu din Ivankiv, câteva zeci de lucrări ale acesteia au ars în urma bombardamentelor. De atunci, personajele ei fantastice au fost reproduse în toate colțurile lumii și au devenit simboluri ale rezistenței și rezilienței.

Dragonii, florile și oamenii din lucrările Mariei Prymachenko au prins viață pe fațada Operei Naționale Române, într-o îmbinare foarte emoționantă cu mărturii ale refugiaților ucraineni de la Timișoara și fotografii care înfățișează dezastrul lăsat în urmă de un război care nu dă semne că se apropie de final.

Sursa imaginii: 

Prin Banat / Diana Bilec

Evenimentul denumit Sensitive Content a fost realizat de cei de la Asociația Prin Banat, în urma unei inedite colaborări cu reprezentanți ai comunității de refugiați  de la Timișoara. Aceasta numără câteva sute de membri, în general femei și copii. Ideea videomappingului s-a născut în urmă cu aproximativ o lună și jumătate, când Evgenia Rozbitskaya a venit la Asociația Prin Banat, spunând că ar vrea să facă ceva pentru conaționalii ei în ziua de 24 august.

Au urmat alte întâlniri, la care au participat și alte ucrainence refugiate la Timișoara și așa s-a conturat o poveste. „Am discutat despre cum se simt ele, ce părere au despre situația în care sunt și cum am putea «împacheta» toate aceste sentimente într-un videomapping, pentru că nu puteam proiecta popcorn (…) Împreună cu ele s-a creat povestea asta din basmul popular cu dragonul care vine într-un sat și ia un copil și-n anul următor mai vine și ia un copil. Cam asta ne-au spus, că rușii au venit, au  vrut o bucată, acum mai vor altă bucată și ei nu cred că se va termina. Și ni s-a părut că dragonii și animalele fantastice ale Mariei Prymachenko se potrivesc ca o mănușă”, spune Simona Giura, co-organizator al videomappingului. 

Sursa imaginii: 

RFI / Otilia Ghițescu

Proiecția din Piața Victoriei a stârnit reacții puternice în rândul publicului și nu puțini au fost cei care și-au șters lacrimile din colțurile ochilor. Undeva într-un colț al pieței, Evgenia Rozbitskaya, cea de la care a plecat această poveste, a urmărit atent proiecția, filmând și făcând din când în când poze. Le-a trimis pe toate în Ucraina, prietenilor și familiei rămase acolo acasă. Am întrebat-o cum s-a simțit în această zi atât de departe de casă. R

„E ca acasă, dar parcă nu e acasă. Însă am mai spus asta: Timișoara este un oraș în care visele pot deveni realitate. În care, dacă ai o idee și te conectezi cu oamenii potriviți, piesele puzzle-ului se pot uni, iar visul să devină realitate”, ne-a răspuns Jenia.

Sursa imaginii: 

RFI / Otilia Ghițescu

Acest videomapping n-a făcut decât să demonstreze, încă o dată, lucrurile care definesc Timișoara: incluziunea, diversitatea culturală și toleranța. Iar vocile împotrivă, pentru că vor fi existând și dintr-acestea, au rămas în surdină. Tot miercuri, în Complexul Studențesc a fost develită o pictură murală de mari dimensiuni, pe tema „Alături de Ucraina”, realizată pe peretele unui cămin. Ambele au fost finanțate prin Centrul de Proiecte al primăriei.