Apel ONG-uri: Actul sexual cu un minor sub 16 ani, pedepsit ca violul. Fără consimțământ la minori

Rețeaua pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva Femeilor explică faptul că această vârstă minimă ar permite încadrarea unei fapte ca infracțiune de viol și nu ca act sexual cu un minor, ceea ce ar însemna aplicarea unor pedepse mai dure.

Mihaelei Ghirca, de la Asociatia GRADO, una dintre semnatarele scrisorii, explică:

Mihaela Ghica: Ne dorim o modificare legislativă cu privire la infracțiunile sexuale împotriva minorilor. Vorbim despre consimțământ. Subiectul mare este consimțământul, respectiv lipsa consimțământului la actele sexuale cu minori.

Este o chestiune legată de vârstă în sensul în care în momentul de față pentru infracțiunea de viol nu există nicio limită de vârstă sub care să fie considerat faptul că minorul nu putea să își dea un consimțământ valid la actul sexual, astfel încât să poată fi calificată respectiva faptă ca viol.  

Rep: Cui ați trimis solicitarea?

MG: Solicitarea a fost trimisă către Senat. Există în momentul de față și către Parlament. În momentul de față există o dezbatere cu privire al o propunere legislativă în care vârsta minimă este de 15 ani. Solicitarea a fost făcută legislatorului pentru modificarea codului penal.

Rep: Ca să fie foarte clar că am înțeles, nu doriți să se pună limita de la 15 ani, ci de la cât?

MG: De la 16 ani, aceasta fost limita solicitată. Această vârstă de 16 ani rezultă din și din analizele psihologilor. Avem în scrisoarea deschisă transmisă argumentele de ordin psihologic și de dezvoltare a minorilor, care spun că vârsta cea mai potrivită ar fi cea de 16 ani. Dar, din nou, aș vrea să precizez că în momentul de față la infracțiunea de viol nu avem cuvântul consimțământ sau lipsa consimțământului. Și că avem practică judiciară și doctrină care încă nu e clară cu privire la care ar fi vârsta la care un minor ar putea să își dea un consimțământ valid, în sensul în care ar înțelege care sunt consecințele actului sexual, ce înseamnă un act sexual.

Nu există o claritate nici în doctrină, nici în jurisprudență. Se analizează de la caz la caz. Putem fi în situația în care un minor de 10 ani e considerat că și-a dat consimțământul valabil la respectivul act sexual.

Putem fi în situația în care se consideră că un minor de 10 ani nu și-a dat consimțământul valabil. Noi, prin impunerea, reglementarea unei vârste minime, încercăm să se creeze o prezumție că sub o anumită vârstă minorul  nu poate să își dea un consimțământ valid.

Rep: Credeți că veți găsi deschidere din partea parlamentarilor? Tendința pare să fie că relaxează pe partea asta răspunderea adulților.

MG: Noi ne dorim să găsim deschidere. Vedem evoluții în plan european în acest sens. Avem exemplu foarte recent al Spaniei, care în urma unui scandal foarte mare cu minore a modificat legea. Avem legea care se referă acum strict la consimțământ. Vorbește despre acest consimțământ și lipsa lui la infracțiunea de viol.

Avem și alte state din Europa care au schimbat definițiile cu privire la viol. Așa cum știm, când spunem viol, în mod tradițional ne gândim la violență fizică, la constrângere, la agresiune. Însă conceptul modern de viol nu se mai referă doar la această parte. E o parte a violului. Însă atunci când vorbim despre victime vulnerabile, cum sunt minorii, vorbim mai mult de partea de lipsă a reacției din partea lor, lipsă de reacție care uneori e considerată a fi consimțământ valabil exprimat, consimțământ dat la respectivul act sexual.

Pentru că există aceste evoluții în plan european, pentru că există hotărâri CEDO care fac trimitere clar la subiectul consimțământ, pentru că există dosare, cauze inclusiv împotriva României în care s-a pronunțat CEDO împotriva României cu privire la acest subiect, credem că vom găsi deschidere. Sperăm.

Rep: Pe de altă parte, am întâlnit destul de des mentalitatea de genul „Dar tu ai văzut-o cum arată? Nu arată de 14, 15 ani. ”.

MG: Așa este. Există această mentalitate. Există această percepție. Există inclusiv motivări în hotărârile judecătorești care spun că a provocat pentru că avea o fustă scurtă. Din păcate este o modalitate greșită de a aborda subiectul și de a face ca agresorul să fie scăpat, să nu fie condamnat și cercetat pentru respectiva infracțiune. În loc să ne concentrăm asupra celui care agresează ne concentrăm asupra unei îmbrăcăminți sau asupra unui comportament, ceea ce este greșit.

Rep: Solicitarea dumneavoastră vine în contextul în care există un bilanț sumbru.

MG: Există date. Nu le știu pe de rost. Sunt în scrisoare. Dar există un număr foarte mare de cazuri. Există un număr foarte mare de cazuri cu minori care sunt la sate sau cu privire la care s-a renunțat la urmărirea penală.

În România este o problemă pentru că suntem în situația unor acte sexuale.

Actul sexual cu un minor este reglementat diferit. Dar sunt situații în care se renunță la urmărirea penală din diverse motive, pentru că nu a vrut să îi facă rău, pentru că nu s-a opus, pentru că arăta într-un anumit fel.

Avem și o cauză comunicată recent de CEDO Guvernului României. Nu e o cauză în care CEDO s-a pronunțat, însă discutăm de o cauză în care o fată de 12 ani a fost agresată de trei adulți. În cercetarea penală respectivă cu privire la unul dintre adulți s-a clasat cauza pe motiv că nu existau dovezi.

Iar cu privire la ceilalți doi s-a renunțat la urmărirea penală pentru că nu exista un pericol social mare, pentru că seriozitatea faptelor era redusă, pentru că agresorul nu a avut nicio intenție să o denigreze. Asta scrie pur și simplu. Cam acestea sunt situațiile.

Cam așa se motivează. Așadar, dacă am stabili o vârstă minimă în actele sexuale cu minori, am ajunge ca toate să fie încadrate la infracțiunea de viol. Nu s-ar putea încadra la renunțare la urmărire penală pe motiv că a existat provocare sau că nu a vrut să îi facă rău.