Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Monumente, plăci comemorative, eroi - Horgeşti, Bacău

plaque_monument_horgesti.jpg

Nume ale eroilor români din Primul război mondial înscrise pe monumentul din Horgești, județul Bacău
Sursa imaginii: 
© Episcopia Romano-Catolica de Iasi

Navighez pe internet și găsesc multe plăci comemorative dedicate eroilor din Primul război mondiale, în diverse localități românești... Și în România, ca și în Franța, astfel de monumente sunt numeroase. În timp ce în Franța, democrație de tip laic, monumentele dedicate ”Gloriei” pentru victimele căzute pentru ”Patrie” se află în general chiar în centrul localităților, în România, în general, ele se găsesc în cimitire, uneori în curțile școlilor. Religia ortodoxă impune menționarea explicită a numelor eroilor, cu litere încrustate în piatră, pentru ca aceștia să nu moară încă o dată, prin uitarea semenilor lor...

Monumentul din Horgesti – © Episcopia Romano-Catolica de Iasi

 

La începutul perioadei comuniste nu au existat, în general, cazuri notabile de distrugere a monumentelor comemorative, dar în ghidurile ilustrate ale Bucureștiului de până în anul 1965, nu apărea nici un fel de monument comemorativ dedicat Marelui Război. Evenimentul, considerat altădată ”Războiul reîntregirii naționale” a căzut brusc într-un fel de ilegimitate istorică. Și dacă ritualul doliului național exista totuși în epocă, acesta a rămas foarte discret, cuvintele și gesturile pentru marcarea în vreun fel sau altul a evenimentului fiind cenzurate. Putem spune de altfel că în perioada 1947-1965 tradiția transmiterii din tată în fiu a memoriei Marelui Război a fost practic anulată, întreruptă. Trecutul individual sau al familiilor era, pentru foarte mulți români din acea vreme, un subiect foarte delicat, dacă nu chiar tabu, iar evocarea acestui trecut ar fi putut avea consecințe dintre cele mai grave. Atât la nivel colectiv, cât și la nivel individual, ritualul doliului și acțiunile comemorative în general, au fost grav afectate de regimul impus de comunișt”i. [Ţurcanu, Florin. « Un război uitat : Primul Război Mondial », Orașe, vol. 29, nr. 1, 2007, pp. 157-160.]

Această ”ilegitimare” este fără îndoială și unul din motivele pentru care tinerele generații de astăzi nu manifestă niciun interes, sau pur și simplu nu știu nimic despre perioada Marelui război, o perioadă deja foarte îndepărtată, pentru ei, din istoria națională. O verigă a lanțului s-a rupt...

În zilele noastre, pe rețelele sociale mai ales, mai multe asociații, sau diverse alte grupări, par să se formeze pentru a reveni asupra memoriei Marelui Război. Chiar în cadrul guvernului există un serviciu dedicat memoriei Primului Război Mondial și eroilor români căzuți pentru patrie.

Iar dacă misiunea de a păstra memoria eroilor în interiorul țării pare oricum dificilă, este foarte probabil ca păstrarea acestei memorii dincolo de granițele țării să fie încă și mai dificilă.

Din fericire diaspora românească este numeroasă și face eforturi pentru a întreține acele locuri de pe tărâmuri străine în care se odihnesc eroii României. Este și cazul diasporei românești din Franța, în special din regiunile Alsacia și Moselle, acolo unde există numeroase locuri ale memoriei, vizitate periodic de membri ai comunității românești și unde au loc numeroase evenimente comemorative, organizate de diverse asociații locale în colaborare cu primăriile locale, în memoria acestor soldați căzuți la datorie, departe de țara lor.

Comemorare organizată de diaspora românească la Soultzmatt – © Photo Christophe Woehrle 2022

Cercetarea și studierea arhivelor ne oferă posibilitatea de a regăsi mormintele soldaților eroi, pe care familiile lor îi consideră de multă vreme dispăruți pentru totdeauna, iar religia ortodoxă, încă destul de puternică în România, va face ca familiile celor dispăruți să le cinstească, așa cum se cuvine, memoria.

Am descoperit recent pe internet o imagine a plăcii comemorative dedicate eroilor români din comuna Horgești, județul Bacău și am reușit să identific printre aceștia numele a trei soldați care au murit în timpul Primului Război Mondial pe teritoriul Alsaciei de astăzi.

Placă comemorativă la Horgesti - © Episcopia Romano-Catolica de Iasi

Primul este Iancu Boz R. 27 Inf. – Acest soldat, din compania a 16-a, regimentul 27 infanterie, era născut în 1886, în comuna Horgești. În data de 19 noiembrie 1916 a fost luat prizonier de forțele armate germane, la Turburea, județul Gorj și a fost transferat în lagărul pentru prizonieri de la Tucholà, Polonia. Condițiile erau teribile, călătoria foarte lungă, pe jos, îi extenua pe oamenii deja obosiți de luptele crâncene duse până atunci.  Iar de la jumătatea lunii ianuarie anul următor, prizonierii au fost din nou porniți în marș forțat, de data asta către frontul de vest, în Alsacia. Aici erau puși să muncească la construcția căilor ferate care urmau să servească la aprovizionarea trupelor germane de pe fronturile din Alsacia și din munții Vosgi.

Iarna anului 1917 a fost una din cele mai grele ierni ale secolului trecut, iar prizonierii, slăbiți de condițiile grele de detenție, de frig și de subnutriție, mureau pe capete. În acea iarnă Iancu Boz ajunge în sudul Alsaciei, la Steinbrunn-le-Haut, departamentul Haut-Rhin. Condițiile de viață în detașamentul de muncă forțată în care este încadrat sunt dintre cele mai dure, iar ofițerul german responsabil nu respectă convențiile umanitare în raport cu prizonierii, pe care îi consideră vinovați de prelungirea războiului.

În data de 28 mai 1917, Iancu Boz moare la Steinbrunn-le-Haut și este îngropat într-o groapă comună împreună cu alți șase camarazi. În gropile comune de la Steinbrunn-le-Haut se află rămășițele a 71 de prizonieri, printre care și Iancu Boz. După război rămășițele eroilor români au fost centralizate la necropola de la Soultzmatt.

Al doilea soldat este Doboş Mihai, R. 27 Inf. – Potrivit arhivelor studiate de noi, el aparținea de compania a 6-a, regimentul 27 infanterie și era născut în 1883, la Horgești. A căzut prizonier în data de 15 noiembrie 1916, la  Sălătruc. Ca și camaradul Boz, ajunge la Tucholà, apoi în munții Vosgi. Moare în apropierea frontului, la  Col de Prayé, în data de 26 ianuarie 1917, la doar câteva zile de la sosire. Mihai Doboş este înmormântat într-o groapă individuală, la Dieuze, în Lorena, unde a fost creată special o necropolă pentru rămășițele soldaților români.

Studiind în continuare arhivele, am descoperit numele unui al treilea soldat originar din Horgești, care însă nu apare pe monumentul din localitate. Este vorba de Iancu Vascanu, soldat în compania a 9-a, regimentul 67 infanterie, născut în 1880 la Horgeşti, căzut prizonier în data de 13 decembrie 1916, la Poiana-Spinului. Ajunge în Alsacia la începutul anului 1917 și apoi este internat în spitalul din Colmar în octombrie 1917. Moare aici după scurt timp, la 5 octombrie 1917 și este îngropat în cimitirul militar din localitate. Rămășițele sale au fost exhumate în anul 1972 și reîngropate, într-un mormânt individual, la necropola românească de la  Haguenau, în nordul Alsaciei.

Necropola românească de la Haguenau – © Photo Christophe Woehrle 2021

Continuând cercetarea arhivelor din Lorena, am descoperit numele a doi alți soldați originari din Horgești.

Primul este Cojoc Neculai, R. 67 Infanterie, compania a doua, născut în 1883 la Horgeşti, căzut prizonier în data de 26 noiembrie 1916, la Parepa. Și el ajunge la Tucholà, apoi este trimis la muncă forțată, în Lorena.  Este internat în spitalul din Sarrebourg în martie 1917, unde moare după scurt timp. Este îngropat într-un mormânt individual, la necropola românească din Dieuze.

Ca și în cazul lui Vascanu, am descoperit în arhivele din Lorena un nume care nu apare pe monumentul din Horgești. Este vorba despre Gheorghe Pascu, soldat din compania a 8-a, regimentul 67 infanterie, născut în 1882 la Horgești, căzut prizonier la 17 noiembrie 1916, la Sălătruc. Are același parcurs ca și camarazii menționați mai sus, apoi ajunge în Lorena, la Gélucour, unde este încadrat într-un detașament de muncă forțată. Moare aici, în data de 13 martei 1917. Este îngropat într-un mormânt individual la necropola din Dieuze.

Necropola din Dieuze – © Carte poștală, colecție privată Christophe Woehrle

Locuitorii din Horgeşti pot depune acum flori la mormintele acestor eroi pe care am reușit să îi identificăm, împreună cu Asociația Memoria și istoria Mormintelor Românești din Franța. Și poate vom reuși, împreună, să găsim chiar descendenți direcți ai acestor eroi, care ar putea veni și ei la aceste morminte pentru a depune flori în cinstea înaintașilor lor, cu care se pot mândri.