Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Fiona, dezastrul care-i vina companiilor private, nu a naturii--interviu cu Xiomara Caro-Diaz

xiomara.jpg

Xiomara Caro-Diaz, directoare executivă a organizației puertoricane de justiție și reformă socială Maria
Sursa imaginii: 
OrganizingResilience.org

Xiomara Caro-Diaz este directoare executivă a organizației puertoricane de justiție și reformă socială Maria, care susține financiar entități non-guvernamentale din prima linie a eforturilor umanitare sau grupuri și activiști ce militează împotriva politicilor de austeritate impuse de Washington și pentru reașezarea societății puertoricane pe baze mai democratice și echitabile. În orele ce au urmat impactului ultimului uragan care a lovit insula caraibeană, organizația condusă de invitata noastră a creat, împreună cu alte entități, Fondul de Reacție Comunitară  Fiona, cu o dotare inițială de 500.000 de dolari pentru ajutorarea a peste 40 de municipalități cu generatoare, combustibil, apă, saltele, articole de primă necesitate.

În noaptea de 18 spre 19 septembrie, insula caraibeană Puerto Rico, teritoriu american începând din 1898, a fost lovită de uraganul Fiona.  Cinci ani mai devreme suferise ravagiile unei furtuni de cvadruplă intensitate--categoria 4--Maria. Între cele două dezastre naturale nu s-a schimbat în esență nimic. În zonele sinistrate din sudul și centrul insulei, 928.000 de persoane n-aveau curent electric după o săptămână, 358.000 (27% din populație) erau lipsiți de apă. La 3 octombrie, 100.000 trăiau în continuare în întuneric, un număr substanțial încă n-aveau apă curentă. Rețeaua de electricitate, gestionată de un consorțiu privat americano-canadian (Quanta+Atco),  a cedat din primele ore, deși beneficiase de milioane de dolari pentru modernizare după 2017. Poduri, spitale, școli, în continuare neadaptate mutațiilor climatice,  au fost avariate sau complet scoase din uz  de impactul ploilor torențiale, vântului și alunecărilor de teren. În localitatea montană Utuado un pod temporar peste răul Guaonica a fost luat de apele revărsate.  Luni, președintele Biden a vizitat una dintre zonele cele mai afectate, Ponce, 119 km. sud-vest de capitalal San Juan. A venit, președintele, conform tradiției, cu declarații de solidaritate federală, promisiuni ("nu plecăm până n-am făcut tot ce se poate") și fonduri de urgență (60 de milioane) peste cele deja defalcate (2 miliarde) pentru modernizare și reconstrucție.  Alaiul prezidențial a plecat, lăsând în urmă o populație obișnuită cu dezamăgirile, cu bunele intenții și planurile mărețe care nu schimbă nimic.

Xiomara Caro-Diaz:  Situația s-a ameliorat, dar nu pentru toți puertoricanii. Am reușit să convingem guvernul federal să modifice harta inițială a intervenției umanitare, care priva duzini de localități de ajutoarele la care au dreptul. Consecințele uraganului de relativ mică intensitate Fiona au fost agravate de absența unei refaceri reale după uraganul Maria din 2017. În unele cazuri, n-au fost acoperite nici nevoile minime de supraviețuire ale locuitorilor.

Reporter:  De ce n-a fost refacere? De ce rămâne infrastructura insulei atât de fragilă, de expusă la elemente, după cinci ani și milioane de dolari cheltuiți?

Xiomara Caro-Diaz:  Unul dintre motivele pentru care n-a fost refacere este că Puerto Rico rămâne o colonie a Statelor Unite. Asta înseamnă că deciziile se iau fără noi, că insula este exploatată pentru profit privat. N-a fost refacere pentru oaomenii de rând pentru că firme private și-au făcut banii dar,  în unele cazuri, s-au făcut doar că execută lucrările contractate--construcție de locuințe, refacere de  școli, reabilitare de infrastructură. Una dintre imaginile emblematice ale uraganului Fiona a fost podul luat de apele unui rău, pod încă provizoriu, după 5 ani. Nu trebuia să mai fie provizoriu. Vedem, în Puerto Rico, efectele capitalismului de catastrofă. Nu-i vina naturii acest dezastru, e vina oamenilor, a companiilor private care au lucrat în interesul propriu, nu al locuitorilor insulei.

Reporter:  E un ciclu infernal.  Cei mulți suferă, declarațiile de bune intenții și investițiile trec fără a schimba nimic. Care este starea de spirit a populației lovite încă o dată de natură dar și de prioritățile strâmbe ale oamenilor?

Xiomara Caro-Diaz:  Faptul că a fost nevoie de o săptămână, o săptămână de moarte, lipsă de hrană și absență a curentului electric pentru ca autoritățile federale--în speță FEMA, Comitetul Național pentru Situații de Urgență--și autoritățile locale să recunoască magnitudinea dezastrului arată cât de invizibili sunt puertoricanii pentru Washington dar și pentru decidenții locali, străini de realitatea cotidiană a omului de rând. Puertoricanii cer răspicat fapte guvernanților de la Washington, și denunță reacția întârziată a notabililor de pe insulă și rolul  unor entități private precum Quanta (proprietara companiei de electricitate LUMA), direct răspunzătoare de criza prin care trece Puerto Rico.  Locuitorii insulei cer de asemenea ca infrastructurile de bază să revină în mâini publice. Această stare de spirit, de contestare și protest, este diferită de cea de acum 5 ani, când a lovit uraganul Maria.

Reporter:  O cerere aparent legitimă: LUMA să plece. Pentru a fi înlocuită cu ce? Autoritățile locale n-au un palmares prea strălucit, iar  compania publică de electricitate, PREPA, a dat faliment în 2017 după 76 de ani de existență.

Xiomara Caro-Diaz:  Puerto Rico trebuie să fie ca oricare alt loc, să aibă aceleași drepturi. Istoria poate servi drept ghid al decolonizării. Începutul, primii pași, ar fi anularea parteneriatului cu firma LUMA, transferul de autoritate către Legislativul local și eliminarea Oficiului de Control Fiscal. Partidele politice locale, aflate la putere de 70 ani, n-au reprezentat întotdeauna interesele tuturor locuitorilor.  Pe termen lung puertoricanii trebuie puși în situația de a-și decide viitorul printr-un proces echitabil. Unde există voință politică, soluția se găsește.

Reporter:  Ați menționat Oficiul de Control Fiscal.  E cea mai recentă întruchipare instituțională a tutelei Parlamentului de la Washington.  Trebuie explicat că Puerto Rico are statut de teritoriu sub autoritate federală, și că acest statut subaltern a generat o mișcare naționalistă foarte activă, uneori violentă.

Xiomara Caro-Diaz:  Ani, decenii de-a rândul, Parlamentul de la Washington a luat decizii pentru Puerto Rico: beneficii economice, degrevari fiscale. Decenii de-a rândul, Parlamentul federal și partenerii săi locali din mediul privat, bănci și alte interese, au provocat deficite de ordinul miliardelor. Deficitul a fost apoi folosit, în 2017, ca pretext pentru crearea unui Oficiu de Control Fiscal, structură politică în care puertoricanii n-au nici o responsabilitate, nici un cuvânt de spus. Vreme de 5 ani, șapte persoane au avut controlul asupra insulei, au luat toate deciziile majore, inclusiv ca refacerea rețelei de electricitate să fie încredințată unui parteneriat public-privat care să includă, obligatoriu, o companie americană precum Quanta. Oficiul de Control Fiscal este deci răspunzător pentru starea actuală a rețelei, și mulți locuitori au cerut, în repetate rânduri, desființarea acestui organism. Singura entitate care o poate face este Parlamentul de la Washington.

Reporter:  Într-un interviu  ați rezumat situația în termeni socanți:  "evenimente precum acesta sfâșie voalul colonialismului, arătând ce se întâmplă când un loc este marginalizat și exploatat de către Statele Unite. Este statutul cvasi-colonial al insulei esența problemei?

Xiomara Caro-Diaz: Da,  sută la sută. E rădăcina răului, motivul principal pentru care  puertoricanii, care iarăși au organizat singuri, pe baze comunitare, de solidaritate, efortul de salvare și recuperare, n-au obținut control și putere să facă tot ce pot face.

Reporter:  Ați spus că magnitudinea dezastrului cere justiție la nivel guvernamental. Agenția Federală de Protecție a Mediului a anunțat recent crearea  unui Birou pentru Justiție Ambientală și Drepturi Civile. E un semn că ați fost ascultată, un prim pas pozitiv?

Xiomara Caro-Diaz:  Rămâne de văzut. Structurile, procesul sunt importante, dar puertoricanii au acum nevoie de acțiune. Întrebarea este deci dacă lucrurile se vor face altfel.

 
Xiomara Caro-Diaz intervievată de Radu Tudor, corespondent RFI în SUA