Europol: „Prezumția de vinovăție” ar putea rezolva cazurile „bombardierilor” din trafic

Cosmin Andreica: Am avut de-a face cu doi polițiști care erau într-o intersecție din București. Unul dintre polițiști vede un conducător auto care săvârșește mai multe abateri. Șoferul ridică geamul și se blochează în autoturism și refuză să mai comunice cu polițistul. Atunci are loc prima interacțiune. Clar ne aflăm în fața unui refuz de legitimare.

Reporter: Este în regulă modul în care a acționat acel polițist, că nu a fost poate mai ferm văzând că șoferul nu vrea să oprească, că nu vrea să coboare. Lovea mașina din față în repetate rânduri, accelera, încerca să scape. A acționat corect sau nu?

CA: Eu pot să vă spun că polițistul nu putea acționa sub altă formă în raport cu legislația pe care o avem astăzi și cu mijloacele pe care le are în dotare la dispoziție.

Rep: Există protocoale pentru a nu mai fi loc de interpretări?

CA: Nu există o procedură sau un protocol pentru fiecare situație de genul acesta.

Rep: De aici pot să apară aceste discuții, probleme, supoziții că poliția nu își face datoria, că nu există protocoale, că nu sunt învățați cum trebuie să reacționeze în astfel de situații care pot degenera în violențe...

CA: Dacă vorbim despre uzul de armă nu ne aflăm în situația în care polițistul, în acel moment, să fi luat cunoștință despre săvârșirea vreunei infracțiuni grave din partea conducătorului auto, așa cum prevede legea, pentru a putea discuta despre uz de armă. Chiar dacă eram în îndeplinirea celor cinci condiții prevăzute de legea uzului de armă, tot nu ar fi putut fi folosită arma pentru că vorbim despre o intersecție extrem de aglomerată.

Rep: Polițiștii au folosit sau au fost nevoiți să folosească arma din dotare în cazul din Suceava, unde un bătrân de 87 de ani a fost ucis, chiar sub ochii oamenilor legii, de către nepotul său, care devenise agresiv. Acesta este și motivul pentru care bătrânul chemase poliția. Până la urmă, oamenii legii au folosit arma din dotare și l-au împușcat pe tânărul de 36 de ani în zona picioarelor. L-au oprit, însă nu înainte ca bătrânul să fie înjunghiat mortal, iar unul dintre polițiști să fie rănit cu cuțitul, în zona feței, de către atacator...

CA: Când mergi la un scandal te raportezi la informațiile pe care le ai. Era un scandal în familie. În momentul în care bărbatul a văzut polițiștii s-a năpustit asupra lor.

Rep: A fost, așadar, o situație neprevăzută...

CA: Da, a fost o situație neprevăzută. Noi, astăzi, în legislația și procedurile pe care le avem cu privire la uzul de armă, nu avem voie să scoatem pistolul din toc decât în situația în care avem certitudinea că îl vom folosi.

Rep: Este nevoie de modificarea legii astfel încât polițiștii să poată folosi arma din dotare într-un spectru mai larg de situații pentru a descuraja orice atac, pentru a nu se ajunge la ce s-a ajuns cu acel bătrân ucis, cu acel șofer drogat care putea lovi pietonii?

CA: Dacă vorbim despre cazul de la Suceava, eu nu sunt de părere că ar trebui să lărgim spectrul de utilizare a armei de foc. În momentul de față polițistul are de ales între folosirea tonfei sau a spray-ului iritant lacrimogen, care se folosește doar în cazul unor grupuri de persoane și nu a unei persoane și folosirea armamentului, a pistolului. Nu avem o cale de mijloc pe care să putem să o folosim.

Rep: Poate un pistol cu electroșocuri, așa cum am văzut în dotarea poliției americane nu ar o idee?

CA: Exact despre acesta este vorba. De trei ani facem solicitări conducerii Inspectoratului General al Poliției Române și Ministerului Afacerilor Interne să ia în considerare achiziționare, chiar și în sistem pilot, a unor pistoale cu electroșocuri. În perioada pandemiei, când am fost destul de aproape de a convinge Poliția Română să achiziționeze astfel de mijloace, inspectorul general de la acel moment a ales să cumpere niște bastoane cu electroșocuri de aproximativ 40 cm. Au cumpărat niște chinezării cu 100 și ceva de lei, pe care nu le-a folosit niciodată niciun agent de poliție. Nu le pot folosi în condițiile în care ei trebuie să se apropie de agresor, riscând să fie la rândul lor vătămați. Din această perspectivă, dacă vorbim despre cazul de la Suceava, nu era vorba despre folosirea armei din dotare, ci era vorba despre folosirea unui Taser, care nu ne-ar fi adus în situația unui deces și a unei vătămări a colegului nostru polițist. Dacă vorbim despre cazul din București, aici ar trebui introdusă o prezumție de vinovăție a șoferilor care refuză să oprească motorul autoturismului sau care refuză să coboare din autoturism la solicitarea polițistului. Dacă ar exista această prezumție de vinovăție, polițistul putea la acel moment să scoată arma din dotare și să o îndrepte către conducătorul auto sau poate chiar să execute foc asupra membrelor superioare sau inferioare pentru a-l determina să oprească. Dumneavoastră ați spus că a fost un real pericol. Îmi cer scuze. Ieri am asistat la o umilință asupra societății din partea sistemului judiciar pentru faptul că acest șofer este astăzi liber și nu este acuzat de tentativă la omor, în condițiile în care a pus în pericol atât integritatea fizică și viața jandarmilor și a polițistului care era lângă mașină și inclusiv a pietonilor. Unii dintre ei chiar s-au ferit pentru că altfel erau luați pe capotă.

Ascultă: