Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Inventar la fantome. Câte case monument istoric mai sunt, în realitate, în satele din Timiș

casa_sacosu_mare.jpeg

Aici ar fi trebuit să se afle casa din Sacoșu Mare, cel mai vechi imobil din Timiș înscris în Lista Monumentelor Istorice
Sursa imaginii: 
Facebook / Fantomele din Lista Monumentelor Istorice

În Timiș a fost făcut, în această vară, un inventar al… fantomelor din lista monumentelor istorice. Sau, mai bine zis, al caselor teoretic listate ca atare, dar care, în realitate, nu mai există sau au trecut prin schimbări radicale. E vorba despre zeci de case din mediul rural, care azi nu mai trăiesc decât în memoria bătrânilor satului. Și asta, în cel mai bun caz. Cei de la Prin Banat au vrut să vadă câte dintre aceste case mai există.

 

Când auzim de monumente istorice, ne gândim, cel mai adesea, la castele, conace, biserici și alte clădiri impunătoare, martore ale unor vremuri de mult apuse. Le căutăm, le vizităm și le fotografiem, pentru a le arăta și altora. România are o listă oficială, datată 2015, care include peste 30.000 de intrări: monumente, ansambluri și situri. Dincolo de clădirile-simbol, pe care le vedem, poate, prin preumblările noastre de zi cu zi, există și alte monumente, despre care știm prea puțin sau nimic. 

Vorbim despre simple case de la țară, exponente ale așa-numitei arhitecturi aminore, incluse de-a lungul vremii în Lista Monumentelor Istorice. Au fost însă mereu sub radarul autorităților și, în marea majoritatea a cazurilor, nici măcar proprietarii nu știu că au un statut special. Asta, în cazul fericit în care ele încă există. 

În Timiș  a fost făcut, în această vară, un demers în premieră: un inventar, în teren, al caselor monument istoric din mediul rural. Sau, așa cum s-a dovedit în proporție covârșitoare, un inventar al „fantomelor din Lista Monumentelor Istorice”.

Mihai Moldovan, cel care a plecat la… vânătoare, explică: „Noi am identificat 43 de imobile. Le-am exclus pe cele din Timișoara și pe cele din centrele urbane. Ne-am axat strict pe mediul rural și am găsit 43. În vara aceasta le-am vizitat pe toate și am încercat să aflăm povestea și în ce stare mai sunt. Dacă ar fi să fiu foarte exigent, șapte ar merita pe deplin să aibă acest statut. Multe au fost demolate, au dispărut cu totul, iar cea mai mare sunt acelea asupra cărora s-a intervenit neadecvat, pierzându-se în mare parte din substanța istorică (…) Spun o poveste a unei vieți de odinioară, pe care am pierdut-o, care nu mai  e la îndemână și pe care nu o putem citi, afla doar într-un muzeu”.

Mai sunt cam jumătate

Practic, mai sunt în picioare din aceste 43 de imobile cam jumătate. Ideea a plecat de la deplasările în teren ale lui Mihai și ale colegilor săi de la Asociația Prin Banat. Ei au încercat să-și facă trasee pornind de la Lista Monumentelor Istorice și, de prea multe ori, au constatat că, de fapt, acele case nu mai există. 

Pe prima listă a monumentelor istorice din România, datată 1955, din Timiș erau două case din mediul rural. Niciuna dintre ele nu mai există azi,  nici în scripte, dar nici fizic. În inventarul oficial în vigoare în prezent sunt însă imobile despre care puțini localnici își mai amintesc. Mihai Moldovan are un exemplu: „Probabil ar fi o căsuță din Sacoșu Mare, care conform listei ar fi cea mai veche casă din Timiș, datată în secolul al XVIII-lea. Din discuțiile cu vecinii, era acoperită cu paie. Ar fi fost singurul exemplu de arhitectură pe care îl mai avem în Banat cu astfel de învelitoare. Casa a fost demolată, nu s-a prăbușit, nu a pierdut lupta cu timpul, ci, efectiv, în urmă cu 30 de ani, a fost demolată”.

Unele case au fost mutate

Alte cazuri sunt cele ale imobilelor asupra cărora proprietarii au intervenit, în vederea creșterii confortului, iar inserțiile moderne au alterat pentru totdeauna vechea arhitectură. Mihai Moldovan spune că, în cele mai multe cazuri, proprietarii nici măcar nu au știut că au pe mână monumente istorice. Legea e de așa natură, încât statutul acestor case nu e trecut automat în actele de proprietate. Există și alte situații, chiar mai ciudate. Două construcții au fost efectiv mutate.

„Asta a fost cea mai interesantă poveste pe care am descoperit-o. Nu doar că unele am aflat că au fost demolate sau s-a intervenit necorespunzător, dar au fost cu totul mutate în alte localități, neștiindu-se acest fapt, deși ele aveau statut de monument istoric. Un caz este fericit, dacă îl pot numi așa, vechea casă ajungând la Muzeul Satului din Timișoara”, continuă Mihai.

Ce ar fi de făcut? Mihai Moldovan spune că rețeta de succes din viitor ar putea include o o colaborare mult mai strânsă între administrație, instituții și societatea civilă. Aceasta din urmă, care este din ce în ce mai activă, poate fi ochii din teritoriu ai administrației. Pentru că o listă dintr-un sertar nu mai este de actualitate. 

Povestea fantomelor din Lista Monumentelor Istorice din Timiș va putea fi văzută într-un documentar, finanțat de Ordinul Arhitecților din România, prin timbrul de arhitectură. El va fi lansat în această lună.