Ministerul Agriculturii acuzat că ocrotește „băieții deștepți" din agricultură în detrimentul fermierilor cinstiți (Asociaţia Crescătorilor de Vaci Holstein RO)

RFI România l-a întrebat pe Ionuț Lupu care ar fi cuvântul care ar descrie cel mai bine situația în care se află producătorii de lapte?

Avem un război în proximitate ceea ce a generat costuri foarte mari legate de energie și motorină. Au venit apoi problemele legate de modul în care se face finanțarea în agricultură. Și avem o situație extrem de neplăcută. Vorbim de peste 20 de ani în care decalajul de subvenție între fermele vest europene și cele din România este foarte, foarte mare. Deci putem spune că suntem pe buza prăpastiei. Prăpastie, probabil că este cuvântul care îmi vine în minte în momentul în care primesc o astfel de întrebare.

Vedem că laptele pe rafturile magazinelor depășește zece, unsprezece lei. Cu cât îl vând producătorii de lapte și cum reușesc să nu meargă în pierdere?

Costurile în momentul de față se află între 2,7 și 3 de lei. Peste 70 % dintre fermierii organizației noastre dar și fermieri, partenerii organizației noastre sunt în momentul de față pe pierdere. Numărul fermierilor care au avut un an agricol bun și sunt fermieri cu cultura mare reușesc să mai transfere o parte din profitul din acea zonă către vaca de lapte. Însă aceste cazuri sunt foarte puține. Și venim după doi-trei ani de secetă, când fermierii abia reușesc să-și să-și acopere să-și acopere costurile. Per ansamblu situația este este dramatică iar numărul animalelor care merg spre abator a crescut foarte mult. În urmă cu câteva luni vorbeam de o medie de 500- 600 de animale care erau abatorizate zilnic. În momentul de față, pe lângă faptul că vorbim de multe abatoare care utilizează la maxim capacitatea lor de stocare piața europeană este este scăzută, este foarte foarte jos. Polonia vine cu foarte multă carne în piața europeană. Iată că dacă mulți dintre fermieri considerau ca fiind o opțiune aceasta de a vinde animalele către abatoare ne trezim în situația în care multe abatoare fac programări pe o lună chiar până la două luni cu animale pentru pentru sacrificare.

Sacrificarea vacilor înseamnă practic că fermierul își desființează afacerea?

În mod normal, o sacrificare este o scoatere din efectiv de necesitate. O sacrificare de necesitate tehnologică este undeva între 20 și 25 %, în funcție de specificul fiecărei ferme. Însă în momentul de față pentru că mulți fermieri nu au reușit să-și realizeze stocurile de furaje această sacrificare de necesitate ajunge și până la 50 %. Multe dintre animalele bune ale fermei merg spre abator. Fermierul a început să facă o triere la sânge a animalelor. Nu doar cele care au anumite probleme de sănătate sau probleme legate de capacitatea animalelor de a rămâne gestantă sau de producție merg la sacrificare. În momentul de față încep să abatorizeze și animale cu producții mici și medii.

Așadar, vom avea mai puțin lapte românesc pe rafturi și vom avea mai mult lapte din Polonia sau Ungaria? Dau două exemple la întâmplare.

Este foarte posibil ca laptele românesc să fie din ce în ce mai mai mai puțin. Atât timp cât Ministerul Agriculturii nu vine cu niște soluții de urgență. La nivel european, la nivel regional Polonia, Ungaria sunt țări din care procesatorii din România achiziționau foarte mult, foarte mult lapte. În momentul de față și acolo avem o problemă cu asigurarea autosuficienței. Dacă Polonia era asigurată în proporție de 120- 130 %, acum vorbim de maxim 90 %. România asigură aproximativ 35- 40 % din necesarul de lapte în intern.

Vă nemulțumește susținerea Ministerului Agriculturii. Asta reiese din declarațiile dumneavoastră. Ce ar trebui făcut, ce lipsește?

Suntem extrem de nemulțumiți pentru că vorbim de peste 20 de ani de zootehnizare. Focusul politicienilor - indiferent de culoarea politică a celui care a ocupat fotoliul de ministru al agriculturii - a fost către zona electorală. Au fost dați bani foarte mulți către agricultură, bani foarte mulți către zootehnie. Extrem de mulți bani dați către vaca de lapte. Însă din păcate se subvenționează peste un milion de vaci dar din care doar 10 % - aproximativ 100- 120.000 de capete - produc cu adevărat pentru piață. Situația actuală nu este agravată de faptul că avem o serie de probleme cu seceta și costurile cu motorina, ROBORUL și energia. Ci de faptul că nu am fost capabili ani la rând să luăm măsuri concrete pentru susținerea fermierului. În partea aceasta de producție de lapte, în partea de zootehnie, lucrurile sunt într-un dezastru total. La lapte stăm la asigurarea unui autoconsum de 35 - 40 % . Suntem pe ultimele locuri în clasamentul producției de lapte. Producem doar 0,7 % din laptele Uniunii Europene. Avem cea mai scăzută producție de tone de lapte pe hectar tone din UE. Dacă în Olanda vorbim peste 6 tone de lapte pe an pe hectar în România vorbim de 0,05. E vina noastră a fermierilor că nu am reușit să batem cu pumnul în masă, că am fost dezbinați. Că Ministerul Agriculturii a exacerbat aceste probleme de comunicare între principalii reprezentanți ai mediului asociativ. Și suntem în punctul în care - în foarte scurt timp - vom vorbi de un abandon a activității. Indiferent de dimensiunea economică a fermei.

Manifestări de protest ale fermierilor?

Sunt foarte mulți colegi care deja au depus documentația pentru autorizația de protest. Consumatorii și oamenii care finanțează în ultimă instanță domeniul - contribuabilul european și contribuabilii români - vor afla de modul în care reprezentanții ministerului agriculturii nu reușesc să ia măsuri clare, concrete și hotărâte pentru a ajuta acest sector. Vă dau un exemplu. Vorbim de o subvenție care se numește ajutor național tranzitoriu. Această subvenție este oferită fermierilor cu data de referință. Adică în anul 2022 un fermier crescător de vaci de lapte primește subvenție pentru cantitatea de lapte și pentru efectivul deținut în anul 2013. Deci în urmă cu 9 ani. În condițiile în care ferma din 2013 a intrat în faliment dar și-a păstrat să spunem un cod de exploatație activ și mai are două-trei animale el primește subvenția integrală pentru efectivul deținut în 2013. Iar în condițiile în care un fermier avea 20, 50 sau 100 de capete în 2013 iar acum a ajuns la 500 sau 1000 de capete va primi subvenție doar pentru cele 50-100 de capete din 2013. S-a ajuns la anomalii în care fermieri care muncesc și care produc lapte, care au crescut efectivul să primească doar 150 de euro pe cap. Iar fermieri care dețin acele animale doar ca să-și păstreze un cod de exploatație activ primesc până la 35.000, repet, 35.000 de euro pe animal. Deci sunt niște anomalii. Dacă vorbeam de „băieții deștepți" în alte domenii de activitate uitați că avem „băieți deștepți" și în zona aceasta de agricultură și de zootehnie care beneficiază de ajutoare extrem de importante de la bugetul de stat. Iar cei care muncesc cu adevărat și produc lapte pentru această piață atât de exigentă nu reușesc să primească decât 150 -200 euro. Și aceasta, în condițiile în care în Ungaria, subvenția medie este de peste 800 de euro pe cap de animal.

Vor ieși în stradă fermierii?

În următoarele zile categoric da.