Un grup de copii afro-americani stau în fața ecranelor calculatoarelor, tastând frenetic.
Locația: o sală de clasă de la B.E.S.T. Academy dintr-o suburbie a Atlantei, capitala statului Georgia, SUA.
Limbajul de programare Python le permite copiilor să manipuleze drone de dimensiunea unor păsări mici.
Dar nu le iese din prima.
„Cine are drona conectată la WiFi, să-mi zică!”, le spune Bishara Abdul-Hamid, care se află în mijlocul adolescenților, unii dintre ei purtând hanorace, alții, măști.
Testul inițial: cum să faci drona să decoleze. Testul suprem: să o facă să zboare prin două cercuri.
Clasa face parte dintr-o inițiativă a unui grup numit 100 Black Men of Atlanta. Grupul face parte dintr-un conglomerat de organizații similare, înființat în Atlanta în 1986 de către antreprenorul Nathaniel R. Goldston III.
Acesta și-a încurajat grupul de prieteni să meargă să ajute tinerii defavorizați ai orașului - în principal copiii afro-americani ce trăiau în suburbiile mai sărace
„Obiectivul este de a ameliora și de a îmbunătăți viața elevilor afro-americani, în special din cartierele defavorizate, concentrându-ne pe mentorat, educație, abilitare economică și sănătate și bunăstare”, spune Keith Millner, președintele actual a 100 Black Men of Atlanta.
Grupul încearcă, de asemenea, să promoveze „o experiență netradițională în cadrul unui liceu”, în care narațiunea tradițional eurocentristă și caucaziană a istoriei SUA este înfruntată prin educarea despre sclavie și prin excursii la Gettysburg, adaugă Shannon Williams, director adjunct al B.E.S.T. Academy.
La Gettysburg a fost învins generalul confederației pro-sclavie Robert E. Lee, care încă este omagiat în anumite părți din SUA, mai cu seamă printr-o sculptură enormă pe un versant al Stone Mountain din apropierea Atlantei.
Elevii pot căuta singuri să afle „dacă a fost un adevăr urât sau un adevăr denaturat”, a spus Williams pentru RFI.
100 Black Men of Atlanta este înregistrată ca organizație non-profit conform articolului 501(c) al Serviciului Fiscal al SUA, iar în 2019 a declarat încasări brute de aproximativ 2,7 milioane de dolari.
Veniturile provin în principal „din granturi” de la corporații și, spre deosebire de proiecte similare din multe țări europene, primesc doar „câtăva” finanțare de la stat, spune Ray Singer, manager de proiect la B.E.S.T. Academy
Instituția este o școală publică pentru băieți, care deservește elevii din clasele 6-12 și colaborează cu 100 Black Men.
În prezent, grupul se concentrează pe ajutarea copiilor să acceadă la universități prin „Project Succes”.
De asemenea, luptă împotriva excesului de dragoste al Americii pentru armele de foc printr-un program de conștientizare privind violența cu arme, susținând că „americanii de culoare sunt afectați în mod disproporționat de violența cu arme”.
„Ei suferă de zece ori mai multe omucideri cu arme de foc, de 18 ori mai multe răni prin atac cu armă de foc și de aproape trei ori mai multe împușcări mortale de către poliție, decât americanii albi”.
Meritul principal al grupului este efortul depus la B.E.S.T. Academy, situată într-una din suburbiile Atlantei.
Profesorii pun în evidență, de asemenea, importanța sprijinului dincolo de ajutorul financiar și de mentorat. „Vrem ca elevii să reflecte la diverse evenimente istorice, în special de aici din Atlanta, în special din timpul mișcării pentru Drepturile Civile”, explică Bishara Abdul-Hamid, un inginer de software care este profesor voluntar de tehnologie.
„Vrem să îi ajutăm să înțeleagă faptul că în trecut au existat obstacole și că am reușit să trecem peste unele dintre ele”.
Acesta mărturisește că mulți copii văd școala ca pe un moment de răgaz de la „situațiile uneori dificile” de acasă. Potrivit lui Millner, președintele 100 Black Men, B.E.S.T. Academy este situată în „una dintre cele mai rele zone din Georgia”, cu o rată ridicată a criminalității.
Când studenții devin gălăgioși, din cauză că mini-dronele nu-și iau zborul imediat, Abdul-Hamid rămâne calm și solicită „respect unul față de celălalt”.
Această instrucțiune ajută, mulțimea tăce și îi ascultă indicațiile.
„O mare parte din procesul de învățare este doar să ai răbdare”, spune el, „conștientizarea faptului că programarea poate fi o provocare, lucrul în grup poate fi frustrant. Dar dacă ai răbdare, elevii rezolvă, în cele din urmă, o parte din acest conflict ei înșiși. Au capacitatea de a face asta.”
Până la urmă, dronele decolează, iar studenții aplaudă.
Idealismul insuflat de 100 Black Men și proiectul lor se remarcă prin studenții mai în vârstă, care au reușit să intre la facultate și-și pun speranța într-un viitor mai luminos.
Întrebată despre viitoarele alegeri, Anjali Gamble, studentă în anul trei la psihologie la Colegiul Spelman din Atlanta, remarcă faptul că „o mare parte din tensiunea rasială și inegalitatea de gen afectează cu adevărat cursa electorală”.
Gamble, președinta asociației „Collegiate 100” de la Colegiul Spelman, o altă inițiativă a celor de la 100 Black Men, cu scopul de ajutare a studenților, spune că odată ce oamenii pricep „...faptul că problemele cu care ne confruntăm sunt mai mari decât noi, pentru că vor afecta generațiile care vin după noi, va fi mai multă înțelegere”.
Atiyah Kennedy, președintele „Collegiate 100” de la Universitatea de Stat din Georgia, unde este în ultimul an, studiind economie internațională, are o viziune mai realistă. Ea vede „educația ca soluția prin care noi, ca societate, să prosperăm”.
Elijah Turner este frustrat de lipsa relațiilor cu ceilalți.
„Studenții de culoare stau foarte rar cu studenții albi, deoarece studenții albi stau foarte rar cu studenții de culoare”, iar grupurile rasiale, în general, nu se amestecă foarte bine, spune el.
Acest punct de vedere este ușor de înțeles când luat în considerare modul în care oamenii își petrec duminica - „cea mai segregată zi din SUA”.
Duminica este ziua când America religioasă se retrage în bisericuțele ei, foarte segregate. Soluția lui: construirea de punți de comunicare.
„Este nevoie de cineva să iasă în față și să spună «băieți, nu e bine așa». Unul dintre profesorii mei preferați , dr. Illya Davis, ar spune «nu fi de acord fără a fi dezagreabil», ceea ce este unul dintre cele mai dificile lucruri de făcut în timp ce construiești punți de comunicare”, spune el.
Totuși, este optimist. „Poate că suntem diferiți cultural, dar, la urmă, suntem toți oameni, toți trebuie să ne îngrijim unii de ceilalți”.
Cursul cu drone s-a terminat. Copiii au reușit să facă dronele să zboare, dar testul final, să le facă să zboare prin cercuri, nu le-a ieșit - încă.
Dar atmosfera din clasă este veselă, iar, ieșind din școală, în jurul adolescenților plutește un sentiment de camaraderie.
Peste două săptămâni vor mai avea o șansă.
Traducere și adaptare de Andrei Paraschiv de pe pagina în limba engleză a RFI.
Revista Presei
Top articole
