Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Singurătatea la putere... Opera Scala din Milano a deschis noua stagiune cu „Boris Godunov” – o alegere plină de semnificații

opera_scala_milano.jpg

Repetiție generală cu opera ”Boris Godunov” la Scala din Milano, 17 noiembrie 2022
Sursa imaginii: 
© Brescia-Amisano / TEATRO ALLA SCALA/AFP via France24

O alegere îndrăzneață, mai ales în contextul războiului dintre Rusia și Ucraina: Teatro alla Scala din Milano a deschis miercuri noua stagiune cu opera „Boris Godunov”, de Modest Mussorgsky, o parabolă despre comportamentul dictatorial al țarilor dintotdeauna, scrie AFP.

Ideea acestei premiere a apărut în urmă cu trei ani, deci mult înainte de război. După invazia rusă din februarie, au apărut îndoieli, dar La Scala și-a menținut programul, în ciuda protestelor consulului ucrainean la Milano, Andrii Kartysh, care consideră că spectacolul ar fi un fel de propagandă pentru regimul lui Putin.

Proteste au fost  chiar și în seara premierei, în fața clădirii La Scala, când un grup de cca 30 de ucraineni au strigat lozinci împotriva Rusiei și în favoarea cenzurării artiștilor ruși în instituțiile europene, potrivit AP.

„Nu ne cerem scuze în fața nimănui, se joacă o capodoperă a istoriei artei”, a declarat pentru AFP directorul instituției, Dominique Meyer.

Un punct culminant al vieții culturale italiene, spectacolul a fost urmarit de la ”Palco reale”, prestigioasa lojă regală, de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, de premierul Giorgia Meloni și de președintele Sergio Mattarella.

 

 

Sursa: youtube.com

Opera lui Mussorgski (1839-1881), inspirată din drama lui Pușkin, vorbește despre ruptura dintre un conducător autocrat și poporul său și a fost cenzurată de mai multe ori în timpul Imperiului Rus, apoi și de Uniunea Sovietică.

Prima versiune, din 1869, fusese respinsă de comisia artistică a teatrelor imperiale din Sankt Petersburg, ca fiind ”prea avangardistă”. Apoi, în 1874, o nouă versiune a fost considerată de critici drept ”de prost gust” și ”o dovadă de ignoranță muzicală”.

Ucis de remușcări...

Foto: © Brescia-Amisano / TEATRO ALLA SCALA/AFP

Fidel spiritului lui Mussorgsky, chiar dacă îl consideră cam ”aspru”, directorul muzical al Teatro alla Scala, Riccardo Chailly, a ales versiunea originală, cântată în limba rusă : „Boris Godunov este o capodoperă absolută, de o surprinzătoare actualitate, cu momente extrem de poetice”, consideră domnul Chailly.

O producție a acestei opere, pusă în scenă la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg în 2012, când Vladimir Putin se confrunta cu mișcări de protest fără precedent, a aprins și mai mult spiritele la acea dată.

Zece ani mai târziu, este momentul potrivit pentru a juca „Boris Godunov”, pentru că „Mussorgsky a fost el însuși un artist care a luptat cu sistemul și ar fi o prostie să-i cenzurăm opera, care demască tocmai abuzul de putere”, consideră regizorul Kasper Holten.

Singurătate, nebunie, violență, remușcări... personajul complex și chinuit al lui Boris Godunov, care a ajuns pe tron după asasinarea moștenitorului legitim, un copil, pare venit direct dintr-o tragedie a lui William Shakespeare (1564-1616), din care care de altfel Pușkin s-a inspirat.

Față versiunea originală, există acum o pauză care desparte prima parte , în care spectatorul urmărește drama văzută din exterior, de cea de-a doua, care se dorește a fi o călătorie în mintea țarului...

Râul care ia visele

În rolul principal, celebrul bas rus Ildar Abdrazakov, evocă un „Boris cu suflet și inimă, dar mistuit de remuşcări pentru că a ucis un copil”.

„Acest gând este constant, există mereu o angoasă care crește încet și devine din ce în ce mai grea, până când ajunge să îl înnebunească și să îl omoare”, spune marele cântăreț.

O porțiune mare de scenă este acoperită cu un pergament alb gigantic, care simbolizează manuscrisul călugărului cronicar Pimene, martor la uciderea copilului moștenitor, care vrea să dezvăluie adevărul în fața cenzurii regimului.

„Acest pergament devine un fel de râu al istoriei, pe care ne construim palatele și visele, și care, în cele din urmă, ne ia cu el ...”, observă Kasper Holten.

 

Traducere de Adriana Petrescu după articolul publicat de France24

Editor: Șerban Georgescu