Publicul apreciază filmele care nu-l obligă să gândească (sociolog)

Apariția și consumul acestor comedii arată o schimbare de paradigmă culturală?

Cu siguranță că apariția acestor comedii și reacția publicului - mă refer aici la consumul acestor comedii -arată că societatea românească s-a schimbat foarte mult. Pentru că, dacă ne gândim la filmele românești din ultima perioadă, în general, au fost filme care au prezentat radiografii ale instituțiilor, ale mentalităților din România, ale diferitelor probleme.

De exemplu, dacă luăm Moartea Domnului Lăzărescu sau Poziția copilului sau După dealuri și așa mai departe. Acele filme prezentau o realitate dură, neplăcută pentru societatea românească. Ori comediile acestea actuale au câteva caracteristici. În primul rând, ele sunt organizate și sunt prezentate sub formă de bășcălie. Bășcălie care uneori este acompaniată de un scenariu extrem de facil care pare o improvizație permanentă. Și atunci, cu siguranță oamenii au nevoie să râdă, să se amuze, iar aceste filme practic alimentează această nevoie a indivizilor. Care reprezintă, de fapt o subcultură. O subcultură, în sensul că aparține, reprezintă o imagine, o oglindă a unei părți din societatea românească.

Practic, există categorii care se regăsesc în personajele comediilor recente?

Cu siguranță. Foarte multe dintre persoane se regăsesc nu numai în personaje dar și în evenimentele sau lucrurile care se întâmplă în aceste filme.

Ați vorbit despre subcultură? Eu vă întreb dacă asistăm la apariția unei noi culturi?

Poate fi numită și așa. Dar cred că mai degrabă este un efect al modului în care se organizează acum societatea. De exemplu, dacă ne gândim la eroii sau personajele din film și la actorii care populează aceste firme, vedem că e o mișcare inversă față de trendul obișnuit. Vreau să spun că vedete, celebrități care s-au lansat prin social media au transgresat spre marele ecran și spre televiziune. Când, de exemplu, în cazul marilor actori ai marilor filme procesul este invers.

Ce semnale transmite această schimbare de paradigmă culturală?

Asta înseamnă că canalele obișnuite, de bază, clasice, de generare nu numai a cunoașterii dar și a interacțiunilor dintre oameni, s-au modificat. Spațiul acesta virtual a câștigat din ce în ce mai mult teren, Iar oamenii petrec foarte mult în această subcultură, a Tik Tok, Youtube, Facebook și așa mai departe.

Sunt aceste semnale îngrijorătoare din punct de vedere al sociologului?

Da. Pentru că dacă ne gândim un pic la filmele acestea, vizionezi filmul, e posibil să te amuzi pe moment. Dar după vizionarea acestor filme nu rămâne nimic. Adică sunt să spunem așa niște flame. Durează exact cât ești consumator al acelui produs, dar sunt sigur că nimeni nu o să mai aprecieze un asemenea film, nici măcar nu o să se amuze peste trei sau patru ani.

De ce? Pentru că ele sunt destinate consumului ușor, facil. Nu trebuie să gândești uitându-te la un asemenea film. Trebuie doar să regăsești în film experiențe pe care le-ai trăit tu.

Dacă aceste filme sunt o poză de moment a societății actuale, cum arată societatea?

Arată ca o improvizație permanentă, ca o legitimare a imposturii și ca o realitate bășcălioasă impregnată de limbaj licențios.