Cazul Tate: Cel mai mult se aude vocea abuzatorului, voce care prinde, din păcate, la tineri (ONG)

Fostul ofiţer de informaţii al poliţiei a declarat că uneori i s-a cerut să scoată fizic femeile din casa lui Tate pentru că erau „prea bete" sau „făceau probleme", dar că nu a fost folosită niciodată forţa. 

„Sunt tinere şi proaste", a povestit la BBC cel care se ocupa de securitatea fratilor Tate. Ce se ascunde in spatele unui astfel de mesaj, răspunde Iana Matei, fondator Reaching Out Romania, o organizație de sprijin a victimelor traficului de persoane. 

I.M: În primul rând o societate căreia nu-i pasă, noi nu am făcut o creștere a conștientizării, nu am discutat despre fenomenul traficului în adâncime, serios.

Noi luăm niște măsuri superficiale, mergem în școli, povestim. Aceste tinere, cum s-a exprimat dânsul, „tinere și proaste”, eu sunt convinsă că și dânsul a fost “tânăr și prost”, că asta e o expresie pe care o folosim pentru cei tineri.

Spre deosebire însă de expresia asta folosită la mod general, acești copii provin de cele mai multe ori din familii dezorganizate, provin din centre de plasament și nu au avut dragoste, domnul ofițer sunt convinsă că a avut o familie care l-a învățat, l-a educat, l-a trimis la școală.

De cele mai multe ori acești copii nu au o familie, nu au dragoste în familie, vin din familii dezorganizate sau din centre de plasament unde au suferit toate formele de abuz: abuz fizic, abuz emoțional, abuz sexual și atunci ele nu au stimă de sine, nu au valoare, în ochii lor sunt o cantitate neglijabilă pentru că așa au fost tot timpul, ăsta e mesajul pe  care ele l-au primit din familie, din mediul în care au fost crescute și de la noi, din societate, ele sunt neînsemnate.

Aici apare un băiat ca Tate care le spune ceva frumos, că pot face ceva, că sunt drăguțe, că au valoare și e firesc să creadă lucrul acesta, noi așa am fost creați, noi avem nevoie de dragoste și acceptare, toți, inclusiv domnul ofițer, și atunci când nu o găsești în familie, nu o găsești în cercul de prieteni, din nefericire, o găsești câteodată la unul ca Tate.  

Rep: Și tot fostul ofițer dă de înțeles cumva că toate aceste plângeri sunt un fel de răzbunare, că nu mai sunt iubite, că nu ajung în postul râvnit de soție a unuia dintre frați și atunci apare răzbunarea. „E ușor să faci o declarație” spune fostul ofițer. 

I.M: Nu, în primul rând abuzatorul pozează ca și victimă, uitați-vă la toți, în special la abuzatorii sexual, acesta este discursul lor, ei sunt victima, deci domnul ofițer este după manual din punctul acesta de vedere.

Normal că fetele nu pot face reclamație, normal că le este frică și dacă nu le este frică, dacă luăm teoria domnului ofițer, ea a crezut în povestea lui Tate, a crezut că este iubită, a crezut că trăiește o poveste de dragoste.

Nu te duci imediat să faci o declarație la poliție, aștepți să vezi că se schimbă ceva, că poate a greșit, că poate va fi din nou drăguț cum a fost la început, aș menționa aici sindromul femeii bătute -  este același tipar, același model.

Femeile care sunt căsătorite și care stau într-o relație abuzivă de ce nu pleacă? Pentru că imediat după bătaie este un ciclu explicat foarte bine în cărțile de psihologie, urmează din nou acea „lună de miere” când îi pare rău, când se comportă frumos  cu ea și iarăși revine la momentul de violență, este sindromul femeii bătute, la fel și aceste copile, că sunt tinere, cu atât mai greu să realizeze, plus durerea emoțională...

Rep: Mai e și acest dezechilibru de puteri, adică șeful securității este practic un fost ofițer de la Doi și-un sfert, un om cu mare expertiză, deci știe cum să te ia dacă vrea să te facă psihic, fără să pună mâna pe tine...

I.M: Da, asta spun, spre rușinea dânsului ar fi trebuit să fie de partea fetelor, de partea celor vulnerabili, asta trebuia să facă dânsul, nu să ne explice nouă de ce au reacționat ele așa.

Noi știm de ce au reacționat ele așa, pentru că sunt vulnerabile, au suferit abuzuri, sunt ușor de manipulat, și el din nefericire a făcut parte din echipa cealaltă, cea care profită de pe urma acestor copii. 

Rep: Va schimba acest caz ceva în percepția colectivă? Ne va pune puțin pe gânduri sau practic ne vom hrăni aceleași idei preconcepute? 

I.M: Din nefericire au mai fost cazuri, s-a făcut discuție în jurul cazurilor pentru o perioadă scurtă de timp și apoi gata.

Să ne aducem aminte de cazul Caracal care a fost îngrozitor și atunci chiar am crezut că se va schimba ceva. Bineînțeles că nu s-a schimbat nimic.

Ce mă deranjează este că după un astfel de caz cel mai mult se aude vocea abuzatorului, eu nu am văzut din nefericire în presa din România să se facă o campanie de creștere a conștientizării susținută, vreau să văd discuții pe tema traficului, pe tema victimelor, cine sunt, de ce sunt în situația aia, în fiecare zi dezbateri la televizor, dezbateri cu adevărat, ca să înțeleagă lumea despre ce  vorbim.

Victimele normal că nu au banii pe care îi au traficanții, nu au avocați care să vorbească pentru ele, ele nu au o voce și de aceea se aude mereu vocea abuzatorului care, din nefericire, prinde la tineri. Băieții de exemplu, care am văzut în declarații, făceau unii dintre ei cât de bun este Tate și ce minunat este el și ce model a fost pentru ei.

Eu îmi aduc aminte de cazul Țăndărei, a fost joint investigations (n.r. echipe comune de investigații care se ocupă cu criminalitatetea tranfrontalieră) deci au fost polițiști din Marea Britanie, au fost împreună cu polițiștii noștri, au investigat dosarul respectiv, erau 420 de copii - deci caz clar de trafic.

În Marea Britanie au fost condamnați cred că pe evaziune fiscală că încasau niște alocații la care nu aveau dreptul, dar în România nu au fost condamnați, mai mult decât atât, s-au întors împotriva statului român și ne-au dat în judecată la CEDO că i-am hărțuit ani de zile.