Examenele de admitere la liceu, soluție normală pentru o descentralizare autentică (expert)

Consiliul Național al Elevilor, de exemplu, a anunțat deja că se opune cu fermitate examenului de admitere la liceu, separat de Evaluarea Națională.

Temerile lor sunt că decizia s-ar putea concretiza în meditații private, nivel de stres ridicat și dificultate crescută în alegerea filierei și liceului potrivit si elitism excesiv. Pentru Marian Staș, expert în educație, examenele de admitere la licee sunt binevenite.

Iată explicațiile expertului care a făcut parte din grupurile de lucru ale administrației prezidențiale în proiectul România Educată.

M.S: Eu, fără echivoc, susțin acest examen de admitere în licee, de către licee, ca pe o măsură de secol XXI, adică de ceea ce înseamnă, a ceea ce înseamnă descentralizare, subsidiaritate.

Evident că plec de la prezumția de rigoare, integritate și corectitudine a examenelor pentru că altfel, slavă Domnului, sunt suficiente instrumente administrative și penale pentru sancționarea comportamentelor incorecte.

Dar dacă vorbim despre descentralizare autentică este firesc să am în vedere inclusiv admiterea în liceu, iar aici din câte am văzut există și o repartiție de procente pentru examenul de admitere la nivelul liceului sunt alocate maximum 90% dintre locuri, iar 10% pentru alte cerințe, pentru elevi cu cerințe educaționale speciale, etc.

În schimb tema deschisă, și aici avem de văzut ce și cum, este cea legată de relația dintre admiterea în liceu organizată de către liceu și subiecte standardizate și unice la nivel național. Atunci de ce mai vorbesc de examen la nivelul liceului?

E drept că mai sunt date aici 2 probe specifice profilului sau specializării, prin urmare cred că e un fel de soluție, risc termenul, struțo-cămilă, în care sunt amestecate componente de dragul de-a împăca toate părțile care ar putea fi interesate. Dar una peste alta, admiterea organizată de către licee este din punctul meu de vedere un punct pe care-l salut și-l susțin. 

Rep: Interesant este că, iată, Consiliul Național al Elevilor reacționează rapid, spune că se opune cu fermitate examenului de admitere la liceu, separat de Evaluarea Națională.

Spun ei s-ar putea concretiza în meditații private, nivel de stres ridicat și dificultate crescută în alegerea filierei și al liceului potrivit, elitism excesiv. Eu aici, din ce spun ei, m-aș concentra pe elitism excesiv și pe concretizarea meditații private...

M.S: Sigur, ne place, nu ne place, vrem, nu vrem, esențele tari au stat, stau și vor sta întotdeauna în flacoane mici. În momentul în care admiterea, așa cum e gândită, e organizată pentru întreaga plajă de licee, tema cu elitismul cade de drept. 

Rep: Ce se întâmplă cu liceele tehnologice care deja oricum primeau copii, ca să mă exprim așa „aruncați” de rezultatele de la Evaluarea Națională și erau o mare problemă pentru ele? Ideea este să le desființăm pe toate sau aici cu ele ce se va întâmpla? 

M.S: Într-adevăr, aceasta este o temă foarte profundă și care de asemenea are conotații dincolo de examenul propriu-zis. Aici e de lucrat mult la mentalitate și la conștientizarea de către toată lumea și de către toată societatea, și de părinți, și de elevi, și de către profesori, și de către toți că meseria este brățară de aur și că faptul de-a face o meserie sau de-a învăța o meserie nu înseamnă așa persoane sau oameni de rangul al doilea.

Aici chestiunea revine la intervenții mult mai profunde și eu mă aștept ca tema aceasta consolidată în ultimii ani, sigur că presiunea este foarte mare pe zona PNRR de pildă, pe ceea ce înseamnă componenta de învățământ profesional dual.

Eu mă aștept ca această presiune să fie așa de puternică și exemplele de bune practici să fie din ce în ce mai solide și așa de multe ele încât să întoarcă această mentalitate și să dezlege odată pentru totdeauna copiii de imaginea asta păcătoasă și de realitatea păcătoasă că dacă are note mici și nu e în stare să facă altceva, eșuează și el acolo într-un liceu tehnologic și face ce are de făcut acolo.

E un tip de intervenție mult mai profund și care are legătură cu resorturile intime profunde ale societății, mai avem mult până departe, dar eu mă aștept ca accentul și presiunea care vor fi puse pe nevoia de învățământ profesional și dual de secol XXI să înceapă să corecteze și această componentă care în primul rând ține de mentalitate. 

Rep: În Realitatea a arătat cumva că atunci când s-a avut puterea asta de admitere, anumiți profesori, cei care făceau subiectele, erau foarte căutați pentru că la un moment dat devenise un concurs de a ajunge la profesorul care era familiarizat cu subiectele. Deci de unde vom știi că nu ne vom întoarce? Undeva aici împărtășesc îngrijorarea elevilor...

M.S: Sigur, așa dacă ne uităm în zona asta evident că nu sunt de acord cu astfel de modalitate, lucrurile stau la fel și în zona pregătirii pentru olimpiadă, și acolo este o discuție deschisă și acută în legătură cu profesori care pregătesc copii, și ce să vezi, la un moment dat subiecte care sunt exersate la pregătire, unele se strecoară, așa, în examenele propriu-zise. 

Rep: Da, practic tu te pregătești în sensul că te duci la profesorul care face subiectele, ceea ce deja nu știu dacă mai are legătură cu performanța. 

M.S: De acord cu dumneavoastră, dar acum o să întorc eu argumentul, pentru că după cum vă aduceți aminte, și asta a fost o pledoarie pe care am făcut-o inclusiv la RFI de mulți ani, teza “nu facem meditații pe bani cu copiii de la clasele la care predăm”, deja și-a găsit o materializare în lege și legea sancționează aspectul ăsta.

Sigur, dacă vrem în continuare să ne mințim, să ne furăm căciula putem să facem lucrul ăsta indiferent de verticală sau de modul de organizare al examenelor.

Eu mă aștept totuși ca statistic, așa, ca școlile serioase și profesorii serioși să continue să rămână așa, pentru că slavă Domnului, modalitățile de făcut bani sunt multiple, dar aici ce primează din punctul meu de vedere este probitatea, reputația școlii, reputația profesorilor și așa mai departe.

Și mai e un aspect aici, dacă îmi îngăduiți, în management e un sindrom care poartă numele de „because it works”, probabil profesori de genul ăsta ar fi mai puțini dacă nu ar exista presiune din partea părinților și copiilor că vreau acolo și atunci e un fel de cerc vicios care cred că poate fi transformat într-un cerc virtuos, dacă suntem oameni integri și dacă ne pasă așa cum se cuvine de valori și de educația copiilor noștri.