De ce nu sunt legile educației în dezbatere publică? (Interviu)

Este de neînțeles de ce avem pe surse drafturile noilor legi ale educației si de ce nu avem un proiect de lege asumat și pus transparent în dezbatere publica, așa cum a promis Ligia Deca la preluarea mandatului, explică la RFI Raluca Pantazi, de la portalul edupedu.ro.

Pare că noul ministru vrea un transfer de responsabilitate, mai spune Raluca Pantazi.

Pare că noul ministru vrea un transfer de responsabilitate, explică la RFI Raluca Pantazi, redactor-șef la portalul edupedu.ro. Prin această practică, nu vom putea afla ce anume și-a asumat Ligia Deca la capitolul reforme și ce anume va fi modificat în Parlament.

Raluca Pantazi: Nu e normal ce se întâmplă pentru că avem de-a face cu o lege capitală, fundamentală, pentru dezvoltarea societății ăsteia. Legea educației nu e o lege marginală, care are de-a face cu un sector de nișă, care afectează prea puțin viața cetății. Nu, legea educației afectează viața copiilor, viața părinților, viața profesorilor și croiește într-un fel viitorul țării ăsteia. Dacă vrem să avem un viitor ca țară sau nu.

Este de neînțeles de ce avem pe surse noile legi ale educației, drafturile lor, și nu avem un proiect de lege asumat, pus transparent în dezbatere publică, așa cum noul ministru al educației, Ligia Deca, a declarat că va face atunci când a preluat mandatul. De ce avem această modificare de atitudine? Una dintre explicații poate fi jocul politic.

Dar până unde mergi cu jocul politic și cât ești deschis să pierzi sau cât vrei să riști din viitorul țării acesteia atunci când îi inviți să dezbată și să-ți modifice legea pe Sorin Câmpeanu, fost ministru al educației, acuzat de plagiat și care a lăsat fotoliul de ministru al educației în mijlocul unui scandal uriaș de plagiat. Și după ce propriile proiecte de lege ale educației au fost criticate dur de întreaga societate civilă.

Rep: Precedentul ministru a făcut o serie de dezbateri. Toate  stăteau sub semnul partidului, toate foarte închise. Au fost și niște dezbateri online. Acum, iată, totul e foarte secret. Asta ce înseamnă? Că la un moment dat s-a pus în discuție și câtă putere are ministrul de fapt, în condițiile în care venea de la Palatul Cotroceni, dar nu avea partidul în spate, nu era clar dacă îl are sau nu. Deci, atitudinea dânsei, cum am putea să o traducem?

R.P.: Ministrul își ia atâta putere cât vrea să își ia. Iar în momentul ăsta pare că Ligia Deca vrea un transfer de responsabilitate, pentru că la final, când vom trage linie, ce vom vedea dacă Ligia Deca merge în continuare cu acest proiect de legi pe care nu îl publică, să vedem toți ce anume a scris dumneaei în pachetul de legi ale educației, astfel încât să putem compara ce au adus politicienii.

Deci, dacă nu vom vedea pachetele de lege ale educației scrise în mandatul Ligiei Deca, așa cum le-a gândit dumneaei ca ministru, plus actorii din educație pe care i-a consultat, atunci dumneaei va putea spune oricând dar legea educației care a ieșit din Guvern nu e a mea, au adus nenumărate modificări politicienii pe care i-am consultat, cine va putea verifica ce-i al dumneaei, ce nu este al dumneaei?

Rep: Asta e un fel de neasumare, așa s-ar traduce?

R.P: Asta e un fel de neasumare. Plus că, în final, ținta cine este? Fotoliul, să rămână ministru al educației cât mai mult timp sau copiii și profesorii să aibă o educație extraordinară pe viitor?

Rep: Și un alt subiect foarte fierbinte în ce măsură poți aduce îmbunătățiri unor proiecte pe chestiunea de plagiat, în condițiile în care avem niște actori pe care dumneavoastră îi enumerați, spuneați Sorin Cîmpeanu, Marilen Pirtea...

R.P: Atâta vreme cât ministrul educației a acceptat acest portofoliu, în contextul în care șeful dumneaei direct, premierul Ciucă, este acuzat de plagiat, acum vedem că și colegul său, Lucian Bode, este acuzat de plagiat chiar de universitatea la care și-a susținut teza de doctorat, deci, odată ce dumneaei a acceptat această funcție, înseamnă că a fost o promisiune de a face tot ce-i stă în putință să lupte cu plagiatul, cu plaga asta urâtă care schimonosește toată educația din România, chiar și în contextul ăsta. Nu putem porni de la prezumția că n-a vrut să facă nimic.

Rep: Și ca o concluzie, credeți că se va schimba ceva? Date fiind mișcările de până acum de acest secret de stai să păstrăm misterul...

R. P: Cum cele 3 partide care formează guvernul au majoritate în Parlament, premisele sunt ca o schimbare în educație să aibă loc și ea să treacă odată de Guvern, apoi de Parlament, unde, potrivit surselor noastre, sunt planuri mari de reintrodus multe prevederi care nu vizează o educație de excelență pentru copii, ci vizează obținerea unui beneficiu financiar de actorii politici care populează Parlamentul.

Deci, premisele sunt ca o lege să treacă de Guvern, apoi de Parlament și să vedem modificări în educație.

Care va fi însă sensul acelor modificări? Cum vor îndrepta ele rezultatele din educație?

Mi-e foarte greu să spun, având în vedere că nu avem acum în dezbatere sau măcar publicat, asumat, un proiect de lege a educației, iar drafturile pe care le avem pe surse, vin cu niște modificări care mai degrabă ar fi putut face obiectul unei ordonanțe de urgență.

Nu văd în drafturile scurse pe surse nici o modificare de filozofie a educației, nimic propus care să modifice fundamental educația din România.

Toate elementele de acolo puteau fi modificate prin ordonanța de urgență sau prin alt act normativ care să modifice actuala lege a educației.

Deci, proiectele de lege ale educației pe care le tot vedem publicate zilele acestea pe surse, nu vin cu nicio modificare fundamentală a filozofiei educaționale, modificare care să justifice un astfel de demers, să începi să realizezi o nouă lege a educației.

Toate modificările de acolo puteau fi implementate printr-o ordonanță de urgență care să modifice actuala lege a educației, așa cum au făcut-o de atâtea ori guvernele care s-au succedat din 2011 încoace la putere.