Personaje istorice anti-democratice în spaţiul public timişorean

27 ianuarie este Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Propunerea de a dedica victimelor genocidului nazist o zi de comemorare fost lansată de Organizaţia Naţiunilor Unite, în 2005.

Pe data de 27 ianuarie 1945, Armata Roşie a eliberat lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau, situat în Polonia. Prin ziua Internaţională de Comemorare se marchează această dată istorică şi se aduce un omagiu evreilor, romilor, minorităţilor religioase, persoanelor cu dizabilităţi şi homosexualilor ucişi de către diversele organisme militare şi civile ale Germaniei condusă de Adolf Hitler.

Institutul Cultural Român şi Ambasada României din Berlin au ilustrat, miercuri, Ziua Holocaustului, prin organizarea unei discuţii şi lecturi, punînd accentul pe istoria evreilor din România. În acest context, Getta Neumann, de exemplu, a vorbit despre comunitatea evreiască din Timişoara. Expunerea ei face parte din programul: „Timişoara, Capitală Culturală Europeană 2023”, iniţiat de ICR şi Ambasada din Berlin.

Nu s-a amintit că în spaţiul public al Capitalei Culturale Europene există străzi care poartă numele unor personalităţi cunoscute pentru atitutudinea lor profascistă, antisemită şi agresiv naţionalistă.

Nicolae Paulescu (1869-1931)

Una dintre aceste personalităţi este Nicolae Paulescu, teoreticianul rasismului biologist şi model ideologic al lui Corneliu Zelea Codreanu, liderul organizaţiei teroriste de extremă dreapta, Legiunea Arhanghelului Mihail (Garda de Fier).

Strada Măcieşilor, din centrul municipiului, a fost rebotezată după 1990, primind numele teoreticianului antisemit şi rasist, Nicolae Paulescu.

Petre Ţuţea (1902-1991)

Tot în centrul oraşului de pe Bega se află o stradă care poartă numele fostului gardist Petre Ţuţea care declarase, după 1990, într-un interviu că „un român absolut trebuie să fie legionar”.

Într-o scrisoare adresată fostului primar liberal Nicolae Robu, pe data de din 24 ianuarie 2014, Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel” (INSHR-EW) i-a cerut să se renunţe la atribuirea numelui lui Petre Ţuţea unei străzi. (Scrisoarea poate fi citită în Halbjahresschrift – hjs-online, facsimil aici).

În scrisoarea amintită care a fost ignorată de către fostul primar PNL, se arată că, în 1935, Ţuţea a fost cosemnatar al unei lucrări fasciste, intitulată „Manifestul Revoluţiei Naţionale”, participînd astfel „în mod direct la promovarea ideilor xenofobe, antisemite şi anti-democratice”. „Angajamentul legionar al lui Petre Ţuţea nu s-a limitat la simpla calitate de membru al organizaţiei amintite”, se arată în aceeşi scrisoare, atrăgîndu-se atenţia şi asupra faptului că „în timpul Statului Naţional Legionar”[...], el „a ocupat funcţia de director în Ministerul Economiei Naţionale”, o instituţie care „a avut un rol decisiv în procesul de românizare, respectiv în deposedarea evreilor de bunurile şi mijloacele lor de existenţă prin exproprieri, confiscări de bunuri, disponibilizări”.

Nici după 1990, Ţuţea nu s-a dezis de trecutul său legionar. Dimpotrivă, a continuat să răspîndească ideile sale nedemocratice, anti-occidentale şi xenofob-antiminoritare, devenind un model şi o sursă de inspiraţie ideologică pentru o sumedenie de grupuleţe extremiste de dreapta şi formaţiuni politice postcomuniste care se revendicau direct din legionarism. (Cf. Între mit şi bagatelizare, pp. 167-168.)

Dacă primarul liberal Robu s-a arătat reticent, ignorînd solicitarea Institutului „Wiesel”, predecesorul său, ţărănistul Gheorghe Ciuhandu şi-a învins ezitările. Ciuhandu s-a văzut nevoit să schimbe numele străzii Ion Antonescu (azi iarăşi Calea Bogdăneştilor). Decizia s-a luat, după ce, în anul 2000, fostul disident est-german şi ex-ministru de externe în primul guvern democrat al Republicii Democrate Germane, Markus Meckel, a cerut public redenumirea străzii.

Octavian Goga (1881-1938), Radu Gyr (1905-1975) şi Spiru Blănaru (1919-1949)

Într-un mail, adresat pe 22 ianuarie a.c. primarului din Timişoara, Dominic Fritz (USR), l-am întrebat dacă s-a iniţiat vreo acţiune în vederea schimbării denumirii străzilor Paulescu, Ţuţea şi Spiru Blănaru. În acelaşi mail l-am mai întrebat dacă există intenţia de a îndepărta inscripţia cu un text al poetului legionar Radu Gyr ce se află pe o placă a Monumentului Rezistenței Anticomuniste de la Pădurea Verde. (Cf. „Radu Gyr, ‚poetul arhanghelilor verzi’”, RFI, 26.4. 2021; „Sfîntul închisorilor”, între legendă şi adevăr, RFI, 23.3. 2021.)

Un răspuns concret la aceste întrebări nu a sosit. În schimb, pe data de 25 ianuarie a venit un mail din partea Primăriei în care se spune că Direcţia Patrimoniu urmează să răspundă cel tîrziu pe 24 februarie.

În afară de strada botezată cu numele legionarului Spiru Blănaru, calificat pe indicatorul stradal drept „martir”, o altă stradă a primit numele poetul naţionalist Octavian Goga, cunoscut ca politician antisemit şi militantant fascist. Pe lîngă aceste exemple de personaje, omagiate în spaţiul public timişorean, ar trebui amintit şi Adam Müller-Guttenbrunn (cf. Halbjahresschrift – hjs-online, 24. 5. 2020).

Adam Müller-Guttenbrunn (1852-1923)

Detalii despre scriitorul german originar din Banat, Adam Müller-Guttenbrunn şi despre fiul acestuia, jurnalistul şi prozatorul Roderich Müller-Guttenbrunn (1892-1956), trecute, deseori, sub tăcere nu numai în România, au fost consemnate în volumul 7 al monumentalului „Lexicon al antisemitismului”, apărut în 2014 în Germania (cf. pp. 22-24, 130-131, 260, 475, 538, 542).

Amîndoi, tatăl şi fiul, au semnat mai multe lucrări în care-şi manifestă deschis sentimentele xenofobe şi ostilitatea faţă de evrei. Un teatru din Viena („Kaiser-Jubiläums-Stadttheater”) al cărui director era Müller-Guttenbrunn senior primise supranumele de „teatru arian” sau „teatru antisemit”.

Müller-Guttenbrunn junior a fost membru al partidului nazist şi corespondent al oficiosului „Völkischer Beobachter“, fiind, în acelaşi timp, responsabil pentru originea ariană (adică germană) a membrilor Uniunii regionale a jurnaliştilor (Landesverband Ostmark des Reichsverbands der deutschen Presse). El este, de asemenea, editorul unui jurnal postum al tatălui său, din care nu lipsesc clişeele antisemite.

În Austria, de pildă, s-a recomandat ca străzile ce poartă numele lui Müller-Guttenbrunn să fie redenumite pentru că a fost un antisemit declarat, iar prezentarea sa în spaţiul public este problematică.

Într-o expertiză întocmită, în 2017, la Graz, capitala land-ului federal austriac Stiria, în care se pledează pentru înlocuirea unor nume de străzi, este nominalizată şi cea care se numeşte Müller-Guttenbrunn-Weg (pp. 10, 144-146). În nota biografică se arată că Müller-Guttenbrunn (al cărui nume poartă astăzi şi o stradă din Viena, cît şi o stradă şi o şcoală din Arad) este autorul unor scrieri literare şi jurnalistice antisemite.

Nicolae Ilieşiu (1890-1963)

Şi publicistul Nicolae Ilieşiu este onorat la Timişoara, atribuindu-se unei străzi numele său. Ilieşiu a fost nu numai un propagandist pro-fascist, ci şi un proslăvitor al dictatorului Ion Antonescu.

Reprezentativ pentru poziţionarea sa ideologică este acest fragment din editorialul, „O nouǎ cruciadǎ”, apărut în ziarul „Dacia”, din 4 iulie 1941, în care Ilieşiu foloseşte toate clişeele stridente ale propagandei antisemite, rǎspîndite de-a lungul anilor în presa naţionalistǎ românǎ şi germanǎ.

Susţinînd cǎ acum „Cultura europeanǎ se aflǎ la o grea rǎspîntie”, Ilieşiu scria:

„O astfel de cloacă a răspândit miresmele otrǎvitoare ale unei rase jidoveşti inferioare timp de 24 de ani asupra culturii europene. / I-a sosit timpul de-a dispare. Contra acestui cuib de infecţie s-a pornit o nouǎ cruciadǎ în asentimentul şi în participarea întregei lumi civilizate europene. / Şi acum, ca şi cu secole în urmǎ, în fruntea cruciadei e poporul german, sub conducerea marelui Führer, şi cel român sub conducerea providenţialului general I. Antonescu. Frăţia de arme germano-românǎ salveazǎ din nou Europa de pericolul anarhiei. / Prin distrugerea bolşevismului rusesc va dispare din lume cuibul care alimenteazǎ anarhia şi desordinea. Iatǎ pentru ce în aceastǎ sfântǎ cruciadǎ, iau parte toate popoarele Europei. Spania pregǎteşte un corp de voluntari falangişti, Suedia recruteazǎ tineri cari de bunǎ voie vor lupta contra bolşevicilor, armata slovacǎ a trecut frontiera pentru a lupta alǎturi de armata Reichului, ţǎrile baltice scǎpate de tirania ruseascǎ, îşi trimit fiii la sfânta cruciadǎ, emigranţii ruşi se constituie în detaşamente de voluntari. Iar Italia, – care a sângerat în lupta contra bolşevismului şi a înscris pagini de glorie dǎrâmând hidra masonicǎ în luptele din Spania – va lua parte activǎ contra teroarei bolşevice. / E un rǎzboi sfânt, o cruciadǎ la care iau parte aproape toate popoarele creştine din Europa. / Suntem mândri, cǎ armata românǎ şi poporul român, şi acum ca şi altǎdatǎ îşi are rol principal întru apǎrarea culturii europene contra distrugǎtorilor de neam, credinţǎ şi familie.”

La Timişoara mai sînt şi alte străzi cu numele unor persoane care prin activitatea lor politică sau culturală au dovedit că s-au opus sistemului democratic şi au contribuit la impunerea unui regim autoritar sau dictatorial. Un oraş modern, european care acum este şi capitală culturală nu poate să tolereze cinstirea unor astfel de persoane în spaţiul public.