Andrada Cilibiu, Centrul Filia: „Când nu avem acces la avort, nu facem mai puține avorturi, ci facem mai multe avorturi nesigure”

Organizațiile feministe continuă să tragă semnale de alarmă legate de limitarea accesului la avort în sistemul medical românesc. ONG-urile susțin că formele de control exercitate asupra procedurilor, cum este avortul la cerere, reprezintă o formă de violență împotriva femeilor.

„Să controlezi în ce condiții și câți copii ar trebui să aibă cineva este o formă totală de coerciție, iar lipsa accesului la avort reprezintă o formă de violență împotriva femeilor”, atrage atenția Andrada Cilibiu, expertă în drepturi sexuale și reproductive la Centrul FILIA, în cadrul emisiunii Sănătatea FM de la RFI.

Semnalele de alarmă pe care le trag reprezentanții ONG-urilor vin ca urmare a datelor despre numărul de avorturi realizate în perioada 2020-2021 pe care le-au obținut de la Institutul Național de Sănătate Publică. Statisticile arată că sunt județe care au raportat și zero avorturi la cerere sau terapeutice în cadrul sistemului public de sănătate. Tot statisticile mai arată și că două din trei întreruperi de sarcină au loc în mediul privat. 

Andrada Cilibiu explică faptul că lipsa accesului la avort nu înseamnă că sunt făcute mai puține avorturi ci că sunt făcute „mai multe avorturi nesigure”.

Din 2020, peste 300 de femei și-au întrerupt sarcina prin metode medicinale empirice, care pot pune în pericol și viața mamei.

Medicii au dreptul să refuze orice procedură doresc, dacă au un motiv întemeiat, în baza codului deontologic care guvernează profesia, mai punctează Andrada Cilibiu. Codul deontologic al Colegiului Medicilor din Municipiul București stipulează, de pildă, că „refuzul acordării asistenței medicale poate avea loc strict în condițiile legii sau dacă prin solicitarea formulată persoana în cauză îi cere medicului acte de natură a-i știrbi independența profesională, a-i afecta imaginea sau valorile morale ori solicitarea nu este conformă cu principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic, cu scopul și rolul social al profesiei medicale”. 

În aceeași măsură, codul deontologic precizează că medicul trebuie să îi explice persoanei în cauza motivele care au stat la baza refuzului său, să se asigure că viața sau sănătatea persoanei nu este pusă în pericol și în măsura în care refuzul este bazat pe încălcarea convingerilor sale morale, să îndrume persoana în cauză spre un alt coleg sau o altă unitate medicală.

Potrivit activistei pentru drepturile femeilor, doctorii invocă o multitudine de motive pentru a refuza practicarea avortului la cerere, credința religioasă sau normele morale după care aceștia își conduc practica fiind cele mai comune.

„Avem și situații în care ni se spune la telefon pur și simplu că domnul doctor nu face la spitalul de stat, o face la privat, pentru că de foarte multe ori, femeia este văzută strict ca o marfă”, spune Andrada Cilibiu.

Costurile procedurii diferă între mediul de stat și cel privat. În spitalele publice, prețul unui avort poate ajunge până la 1.200 de lei, în sistemul privat crește de aproape patru ori, ajungând la 4.500 de lei.

La sfârșitul anului trecut, Centrul FILIA împreună cu peste 250 de organizații neguvernamentale românești și străine au cerut, printr-o scrisoare deschisă, Ministerului Sănătății și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, decontarea avortului la cerere.

În scrisoare este menționată dorința de a alinia România cu restul statelor europene care decontează procedura: Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Grecia, Islanda, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia, Elveția și Marea Britanie.

România se află pe locul 38 din 52 în European Abortion Policies Atlas - studiu realizat în septembrie 2021 de Forumul Parlamentar European pentru drepturi reproductive și sexualitate și International Planned Parenthood Federation. Atlasul indexează 52 de state de pe teritoriul Europei în funcție de politicile legate de avort.

Urmărește întreaga emisiune aici