Mutilarea genitală a femeilor: „Mamele își circumcid fetele pentru că așa vor bărbații” (analiză France24)

Excizia reprezintă procedura de tăiere sau îndepărtare a unei părți sau a tuturor organelor genitale externe ale femeii, a clitorisului, a labiilor interne. „Îndepărtarea organelor genitale este o formă de agresiune săvârșită asupra fetelor, la vârste fragede. Este una dintre cele mai grave tipuri de agresiune sexuală”, a declarat medicul obstetrician și ginecolog Dr. Ghada Hatem, în timpul unui interviu acordat în fața unei săli pline cu pacienți a Spitalului Delafontaine, departamentul Seine-Saint-Denis.

Practica aceasta, pe care unii o descriu ca fiind una „tradițională”, „de origine religioasă” sau chiar „obligatorie”, este greu de eradicat, inclusiv în Franța, chiar dacă este pedepsită prin lege.

Diaryatou Bah a fost circumcisă la vârsta de 8 ani în Conakry, capitala Guineeei, unde a locuit până să se mute în Franța: „Totul s-a întâmplat într-o dimineață, când o femeie a venit la mine și m-a dus afară. M-am trezit înconjurată din toate părțile de femei, vecini și de propria mea bunică. Două dintre femeile acelea mă țineau de picioare, în timp ce alte două mă țineau de mâini, după care mi-au pus frunze pe față, ca să nu mai văd. Nu mi-a zis nimeni ce avea să mi se întâmple”.

Fondatoare a asociației „Espoirs et combats de femmes” („Speranțele și visurile femeilor”) și autoare a cărții „They stole my childhood from me (Copilăria mi-a fost răpită)”, Diaryatou Bah își amintește limpede experiența.

„Nu voi uita vreodată ce fel s-a simțit cuțitul pe piele mea și numai eu știu ce-am simțit în clipa în care acea femeie m-a tăiat. Îmi aduc aminte ce fel am țipat. Am 37 de ani și încă știu cu exactitate fiecare dintre aceste detalii. Eram conștientă că va veni odată ziua în care va trebui să trec prin asta, pentru că orice fețită trebuia să o facă, așa era orânduiala. Toate femeile din familia mea au fost circumcise”.

Apoi a urmat „o durere de nedescris, după care nu am mai putut să merg timp de trei săptămâni”, a mărturisit autoarea, căreia i-a luat multă vreme să înțeleagă ce înseamnă toate lucrurile prin care a trecut.

„Până la vârsta de 20 de ani, am crezut că toate femeile din întreaga lume trebuie să treacă prin ce am trecut eu”.

Pandemia de Covid și războiul din Ucraina au făcut ca numărul de cazurile de mutilare genitală a femeilor să crească

Povestea lui Diaryatou Bah se aseamănă cu cea a milioane de fetițe din Africa, Orientul Mijlociu și din Asia. Dintre cele 200 de milioane de femei care au fost victime ale mutilării genital la nivel mondial, 125.000 de femei care au suferit această procedură sunt din Franța, potrivit statisticilor publicate de Buletinul Epidemiologic Săptămânal (BEH) în iulie 2019. E posibil ca numărul total de victime să fie mai mare de atât și va fi cel mai probabil revizuit, potrivit estimărilor efectuate de Organizația Națiunilor Unite (ONU).

Numărul tot mai mare de victime ale procedurii de mutilare genitală se justifică pe fondul pandemiei de Covid și a războiul din Ucraina. „În Africa, anumite persoane care practică circumcizia au început să readopte acest ritual. Familii întregi nu au ce mânca, școlile se închid, iar singura soluție rămasă este ca tații să își căsătorească fiicele”, susține Isabelle Gillette-Faye, sociolog și director al GAMS (Grupul pentru Abolirea Mutilării Sexuale Feminine, a căsătoriilor forțate și a altor practici tradiționale dăunătoare sănătății femeilor și copiilor). Ea estimează că numărul de victime va crește până în anul 2030 de la 2 milioane la 3 sau 4 milioane pe an.

În ciuda previziunilor sumbre și, chiar dacă susține că este extrem de important să acordăm în continuare „atenție” acestei probleme, Isabelle Gillette-Faye preferă să atragă atenția asupra realizărilor obținute în cei 40 de ani de până acum în care s-au depus numeroase eforturi în vederea educării populației și prevenirii cazurilor de mutilare genitală a femeilor.

În Franța, primele cazuri de MGF au fost descoperite la sfârșitul anilor 1970. Bărbații din Africa Subsahariană care veniseră la muncă în Franța și-au adus și soțiile cu ei. Medicii pediatri de la serviciul de Protecție Maternală și Infantilă (PMI) au descoperit primele cazuri de fetițe mutilate în timpul unor controale medicale. În anul 1982, o fetiță în vârstă de trei luni a murit în spitalul din Paris în urma unei circumcizii, știre care a șocat întreaga țară la vremea respectivă. Medicii fetiței au depus plângere în instanță după ce au descoperit că a fost mutilată.

La acea vreme, chiar dacă nu se raportau cazurile de femei circumcise, mutilarea genitală a femeilor era considerată o infracțiune, pedepsită cu 10 ani de închisoare și o amendă de 150.000 de euro, potrivit articolului 222-9 din Codul Penal. Legea se aplică indiferent dacă infracțiunea a avut loc sau nu pe teritoriul Franței, ori în timpul unei plecări în țara de origine a persoanei respective, atât timp cât victimele locuiesc pe teritoriul Franței.

„Familiilor le este greu să înțeleagă faptul că legea tot are efect chiar dacă își circumcid copiii în afara țării, indiferent chiar și de naționalitatea lor”, susține Isabelle Gillette-Faye.

Din anii 1980 încoace, în Franța au fost judecați aproximativ 30 de circumcizori și părinți ai fetelor mutilate. În aprilie 2022, o mamă în vârstă de 39 de ani a fost condamnată la cinci ani de închisoare cu suspendare după ce între anii 2007 și 2013 și-a circumcis cele trei fiice mai mari ale sale, una dintre acestea suferind de un handicap mintal. Procedurile au avut loc în timp ce fetele se aflau în vizită la bunica lor din Djibouti, o țară în care mutilarea genitală a femeilor este interzisă din anul 1995.

„Până la vremea respectivă, toată atenția era concentrată pe procedurile efectuate în Africa de Vest. Însă, ulterior am descoperit că și familiile care o efectuau în Africa de Est intrau în aceeași categorie, urmând să fie judecate, condamnate și să plătească daune fiicelor lor pentru că le-au circumcis, chiar dacă procedura a fost efectuată în afara țării”, precizează Isabelle Gillette-Faye, care a participat, de asemenea, la proces.

Toată lumea tace

Cum se explică faptul că această tradiție persistă chiar dacă există legi care o interzic?

În cazul familiilor care s-au mutat în altă țară, păstrarea acestei tradiții este o modalitate de a duce mai departe moștenirea lor culturală.

„Mulți justifică circumcizia invocând considerente religioase, și anume faptul că aceasta este menționată în Coran”, susține Dr. Ghada Hatem, fondatoarea organizației non-profit La Maison des femmes (Casa femeilor), departamentul Seine-Saint-Denis.

Această practică nu este menționată în niciuna dintre cărțile sfinte ale celor trei mari religii monoteiste ale lumii: iudaismul, creștinismul și islamul, precizează Dr. Ghada Hatem. Există, de asemenea, și falsa impresie că o femeie „pură” este o femeie circumcisă, că procedura de circumcizie îi crește fertilitatea, iar copilul are, astfel, mai multe șanse să se nască viu.

Mutilarea genetică a femeilor este un subiect tabu atât în cadrul familiei, cât și în comunitatea sa de origine. „În comunitatea de unde provine o anumită familie, nimeni nu vorbește despre circumcizie, cum se întâmplă mereu, de altfel, și în cazul actelor de violență. Și nu există niciun dubiu cu privire la faptul că practica va fi continuată”, susține Dr. Ghada Hatem. „Fetele sunt circumcise fără să li se dea vreo explicație. În țara lor natală nu se concepe ca vreo fată să rămână necircumcisă, e anormal, pentru că este văzută ca fiind impură și, mai presus de toate, din această cauză nu se va mai putea căsători. Pentru ca ea să rămână virgină până la căsătorie, trebuie să fie circumcisă”, confirmă Diaryatou Bah.

Există și cazuri de femei care nici nu știu că au fost circumcise. „Mă întâlnesc zilnic sau cel puțin săptămânal cu femei care au fost circumcise, iar unele dintre ele nici măcar nu știu că au fost supuse acestei proceduri”, povestește Agathe André, moașă la un spital public din Nanterre, un oraș din apropierea Parisului. „Nu există vreo modalitate ușoară în care să le spui asta, însă este important ca ele să știe ce s-a întâmplat, mai ales pentru atunci când vor avea la rândul lor o fată. Probabil vor alege să se întoarcă în țara lor natală și este necesar ca ele să fie conștiente de faptul că în Franța această practică este interzisă.”

„Multe femei nu știu că au fost circumcise pentru că totul s-a întâmplat când erau prea mici ca să poată ști”, susține Gillette-Faye. De foarte multe ori se întâmplă să afle abia atunci când merg la ginecolog, sau există și cazuri în care află abia în timpul nașterii. „Am avut paciente care erau foarte nervoase cu privire la acest aspect, pentru că unele dintre ele își născuseră de patru ori copiii în spitalele din Franța și nimeni nu le-a spus niciodată nimic”, mărturisește Dr. Ghada Hatem.

E posibil oare ca și medicii și femeile să evite acest subiect într-o oarecare măsură? Cu siguranță. Frica joacă, de asemenea, un rol. Ca și în cazul altor acte de violență asupra femeilor, medicii trebuie să aibă grijă la ceea ce spun în așa fel încât să nu intensifice sau să dea naștere unor traume, care, de cele mai multe ori, sunt date uitării. „Dacă un medic abordează subiectul într-un mod nepotrivit, umilitor sau critic, îi va face mai mult rău tinerei care se află în grija sa”, atenționează Dr. Ghada Hatem, care se ocupă și cu pregătirea personalului medical în vederea insuflării celor bune practici în tratarea unui pacient.

„De îndată ce medicul începe să vorbească despre cum arată vulvele în mod «normal», pacientul se va simți lezat”, adaugă Gillette-Faye, vorbind din proprie experiență și făcând referire, de asemenea, și la organele genitale reconstruite văzute în filmele pornografice. „Este o formă de agresiune asupra femeilor mutilate care au deja tendința de a se consuma prea mult crezând că nu arată cum ar trebui să arate”.

Pentru Hatem, o victimă se așteaptă mai presus de toate „să i se explice ce este mutilarea genitală la femei, ce i s-a întâmplat, consecințele acestei proceduri, dacă poate avea o viață normală în continuare și cu ce anume o poate ajuta medicul”.

Intervențiile chirurgicale plastice salvează vieți

De cele mai multe ori, victimele unor astfel de traume suferă în tăcere foarte mult timp. Circumcizia poate cauza probleme la nivel sexual, cum ar fi lipsa dorinței și/sau a plăcerii și rușinea de a întreține relații sexuale, întrucât trauma le afectează puternic.– „Soarta unei fetițe obișnuite din Africa Subsahariană este adesea un continuum de violență, fie că e vorba de circumcizie, căsătorie forțată, viol sau abuz”, mărturisește Dr. Ghada Hatem.

Pentru a le ajuta să o ia de la zero, victimele au posibilitatea să recurgă la procedurile de reconstituire a părților anatomice afectate prin circumcizie. În anul 1984, Dr. Pierre Foldès, chirurg urolog și co-fondator al organizației Medici fără frontiere, a dezvoltat singura metodă chirurgicală de reconstituire a clitorisului. „Organul genital poate fi reconstituit în întregime...”, susține Foldès. „Tehnica este una extrem de sigură și există șanse extrem de mici de nereușită”.

Circumciștii tradiționali nu îndepărtează toate părțile organului genital. „Uneori țesutul cicatrizat ascunde anumite părți care au rămas din glandul clitoridian în urma circumciziei. Tehnica constă în identificarea acelor părți nefuncționale care au rămas, ce urmează a fi ulterior îndepărtate cu atenție”, explică Pierre Foldès. „În cadrul acestei proceduri, baza clitorisului este trasă în sus, fiind îndepărtată de cicatrice și de osul pubian. După ce aceste aderențe anormale au fost îndepărtate, clitorisul va coborî și se va repoziționa cum era inițial”.

În cei 35 de ani de profesie, medicul Pierre Foldès a efectuat intervenții chirurgicale reconstructive la 6.000 de femei, iar sala sa de așteptare este întotdeauna plină, având paciente care vin de departe pentru a se opera la el și sunt dispuse să aștepte atât timp cât este nevoie pentru a se putea programa la operație.

Bărbații trebuie să se implice și ei

Însă intervenția chirurgicală nu pune nicidecum capăt suferinței. „Scopul operației nu este de a reconstitui clitorisul, ci de a oferi victimelor șansa de a avea o viață sexuală normală”, declară Foldès, care a contribuit, totodată, și la fondarea Women Safe & Children, primul centru de îngrijire, situat în departamentul Saint-Germain-en-Laye și care asigură recuperarea completă a femeilor victime ale violenței.

„Trebuie să luăm în considerare toate aspectele traumei, să le tratăm pe fiecare în parte și să le fim alături victimelor pe tot parcursul procesului. Dacă efectuăm o intervenție chirurgicală, trebuie să avem în vedere starea pacientei în decursul a doi ani de la operație. Aici, la centru, vom oferi victimelor tratamentele necesare, le vom învăța cum să trăiască cu un organ normal și vom încerca să le reabilităm viața sexuală. Atunci când depui eforturile corespunzătoare, procesul de vindecare este optim”.

Refacerea organelor genitale mutilate ale unei femei fără a avea în vedere sănătatea sa psihică duce în mod inevitabil la eșec. „Unele femei se simt dezamăgite pentru că nu văd nicio îmbunătățire. Adesea, acest lucru se datorează faptului că procesul lor de vindecare nu este optim”, precizează Foldès. „Starea unora dintre paciente s-a deteriorat după operație...”, declară Gillette-Faye. „Se întâmplă uneori ca victimele să sară peste anumite etape și să recurgă direct la chirurgul plastician. Piața chirurgiei estetice e gigantică, însă prin inițiativa GAMS intenționăm să promovăm ideea de îngrijire reciprocă”.

La momentul de față, se atrage atenția asupra importanței fundamentale pe care implicarea bărbaților o are în lupta împotriva circumciziei la femei, În Belgia, GAMS a lansat campanii de sensibilizare intitulate „Men speak out” (Bărbații vorbesc).

Federația națională din Franța colaborează, în același timp, și cu asociația Femmes Entraide et Autonomie (FEA) (Ajutor reciproc și autonomie pentru femei).

„Trebuie să dăm la o parte ideea că aceasta este o problemă care le privește doar pe femei și că bărbații nu trebuie să se implice în ea”, susține Gillette-Faye.

„Implicarea bărbaților ar trebuie să ducă la declarații ca «Nu mă voi căsători cu o femeie care a fost circumcisă»”, susține Dr. Ghada Hatem. „Mamele și femeile de pretutindeni își circumcid fiicele pentru bărbați. Dacă bărbații s-ar opune, această practică nu ar mai avea loc”.

Traducere și adaptare de Monica Chivu de pe pagina în limba engleză a France 24.