Mondializarea și nemulțumiții ei--interviu cu Tara Zahra

Pentru Tara Zahra, istoric al marilor dizlocări umane, istoria este un fluviu mai mereu învolburat. MAREA PLECARE este cronica celor 50 de milioane de europeni care s-au mutat în Americi--precumpănitor în cea de Nord--între 1846 și 1940--schimbând fața și profunzimile Lumii Noi, căreia i-au adus progres dar și  angoase vechi în simbiotică rezonanță cu cele ale Bătrânului Continent. Din creuzetul marelui experiment multicultural, multietnic american s-au ivit aliajul prețios al unei noi identități dar și reziduul resentimentului, rivalităților de grup, izolaționismul și suprematismul. În ordinea firească a lucrurilor, binefacerile melanjului, ale fluxurilor umane neîngrădite, ar fi trebuit să triumfe în conștiințe. Nu s-a întâmplat tocmai așa, și în ultima ei carte, ÎMPOTRIVA LUMII, invitata noastră analizează cauzele fenomenului, studiază dialectica, tensiunile izolării și integrării, naționalismului și internaționalismului, mondialismului și anti-mondialismului.

Tara Zahra: Mi-a devenit clar că la sfârșitul secolului XIX-începutul secolului XX neliniștile provocate de emigrație erau intim legate de temerile stârnite de procesul mondializării, fenomen care genera opoziție--firească--  în țările de destinație, dar și  în cele de origine. În anul în care mi-am început documentarea pentru carte, 2016,  conexiunile erau încă mai clare.  Donald Trump era proaspăt ales, isteria anti-imigraționistă pe care a stârnit-o era în floare, iar în Europa se declanșase, în 2015,  panica în jurul migrației--sursă a ascensiunii unor regimuri de dreapta în Europa și în alte locuri de pe glob.

Reporter: Nucleul ideatic este, în ÎMPOTRIVA LUMII, problematica destrămării imperiului austro-ungar la sfârșitul Primului Război Mondial, fărâmițarea unei mari piețe libere a lumii în piețe naționale firave și concurente. Ce realități belice și postbelice au alimentat și înfierbântat spiritele de pe baricadele pro și anti-mondializare, naționaliste și internationaliste?

Tara Zahra:  Aș spune că în principal hrana și foametea. În Primul Război Mondial aliații au blocat maritim Puterile Centrale. Această realitate a dat naștere ideii că milioane de oameni au suferit sau au murit din cauza dependenței prea mari de importuri alimentare. După război, autosuficiența capacitatea sporită a națiunilor de a se descurca pe cont propriu în epoci de criză, s-au impus ca o necesitate.  Dezideratul a fost  evident mult îngreunat de prăbușirea monarhiei austro-ungare, fragmentarea ei în nouă state deseori în conflict unele cu altele, fizic sau prin tarife comerciale.  S-a răspândit, în special în acele state-rămășiță, sentimentul că au pierdut atât imperiul și prestigiul asociat cât și viabilitatea.

Reporter: ÎMPOTRIVA LUMII nu-i o înșiruire seacă de concepte, e o carte care umanizează, personifică paradoxurile, complicațiile,  uneori ironiile mondializării și anti-mondialismului cu o galerie de personalități reale și, poate mai memorabil, cu un personaj creat de marele romancier Joseph Roth, născut în 1894 în Galiția austro-ungară, cronicar fără egal al declinului și prăbușirii imperiului.

Tara Zahra:  Personajul fictiv al lui Roth este unul dintre cei care, la sfârșitul secolului al XIXlea, se considera cetățean prin excelență al Imperiului Hapsburgic și al lumii. E nobil, e multilingv, n-are afilieri naționale sau naționaliste--urăște naționalismul--și venerează imperiul, care este pentru el un  microcosm al lumii și valorilor universale. Când imperiul se destramă simte că și-a pierdut țara, pentru că în Polonia interbelică unde-și are domeniul, reședința, nu se simte deloc acasă. Continuă să trăiască, ostentativ, ca și cum imperiul nu s-a prăbușit:  îmbracă în continuare uniforma militară chezaro-crăiască, folosește titlurile imperiale și păstrează pe holul conacului un bust al lui Franz Iosif. Totul în ordine până când naționaliștii polonezi locali află de el și-l forțează să renunțe la bust. Asamblează deci nobilul un alai tipic hapsburgic, cu preot catolic, preot greco-ortodox, rabin, și țăran, alai  care pornește să îngroape bustul împăratului--și prin asta imperiul însuși, viziunea multiculturală care la vremea aceea simboliza, pentru mulți, idealul co-abitării națiunilor.

Reporter: Cum s-au poziționat regimurile totalitare ale epocii, Rusia Sovietică, Italia, Germania, în dezbaterile privind mondializarea?  Afirmați că Hitler a venit la putere pe un val de anti-mondialism, dar a trebuit să-i învețe și să-i accepte limitele. În faza de elan anti-mondialist, izolaționist, naziștii au utilizat--cum au făcut-o și alții înainte și după ei--anti-semitismul ca armă de îndoctrinare.

Tara Zahra:  Autarhia sau autosuficiența economică sporită sunt elemente centrale ale ideologiei și programului de guvernare nazist. E bine știut că Hitler, urmând percepția vremii, invidia Statele Unite și Uniunea Sovietică, pe care le considera singurele  suficient de vaste teritorial pentru a-și hrăni populațiile.  Încă de la începuturile sale, regimul nazist a luat măsuri de mărire a producției locale de alimente. Era o componentă importantă, un ingredient principal al ideologiei sânge și pământ (Blut und Boden), esențială pentru ascensiunea național-socialiștilor și popularitatea lor în rândul fermierilor. Anti-globalismul a fost important și în atragerea meseriașilor și micilor negustori, alt bloc major de sprijin electoral pentru partidul hitlerist. În ambele cazuri anti-semitismul era firul conducător. Pentru fermieri, "sânge și pământ" era conceput în opoziție la imaginea evreului rătăcitor, cosmopolitan, fără-de-țară, care, conform propagandei  vremii, controla finanța internațională. Programul de legare de glie, de protejare a fermerilor de bănci și speculanți financiari, era în contrtast cu acel clișeu antisemit. În cazul meseriașilor și micilor antreprenori se miza pe resentimentul antisemit într-o epoca în care  apăreau și se răspândeau magazinele universale, în Germania majoritatea lor în proprietatea evreilor. Acest tip de magazin era înfățișat ca un exemplu al dominației evreiești și era vizat de retorică antisemită care a precedat venirea naziștilor la putere. Nu-i o întâmplare că  super-magazinele erau descrise ca manifestări ale mondializării, locuri unde găseai etalate produsele lumii.