Legile educației: Nu vrem să deranjăm părinții, nu vrem să deranjăm elevii, nu vrem să deranjăm pe nimeni (interviu)

La rândul ei, Ligia Deca, ministrul educației speră ca sprijinul Coaliției pentru legile educației să fie evident și în dezbaterea parlamentară.

Dacă legile sunt adoptate până la finalul acestui an școlar, ele intră în vigoare începând din toamnă, spune Ligia Deca.

În Parlament se pot aduce îmbunătățiri proiectelor, mai spune Ligia Deca. Marius Nistor, presedintele Federatiei Spiru Haret e însă sceptic.

Sindicatele vor ca elevii să susțină 5 probe la Evaluarea Națională, iar liceele să stabilească, cu un an înainte, pentru fiecare filieră, coeficienții pentru fiecare probă, propun sindicatele.

O masura ce ar putea fi aplicata daca politicienii ar avea curaj sa determine o schimbare in sistem, spune Marius Nistor de la Federatia Spiru Haret

Marius Nistor: Am constatat și noi că admiterea generează discuții foarte aprinse în spațiul public atât din partea cadrelor didactice, cât și din partea părinților și a elevilor. Până la urmă, trebuie să fie înțeles următorul lucru.

Specialiștii în educației nu sunt cei din afara sistemului. Sunt cei care lucrează în sistem. Cadrele didactice trebuie să aibă un anumit cuvânt de spus în momentul în care se face o orientare pe un anumit traseu educațional al copiilor. Știm cum se procedează câteodată la noi în țară, că părintele știe ce este mai bine pentru copilul lui, fără să țină cont de părerea cadrului didactic. Aici apar numeroase greșeli.

De foarte multe ori profesorii din licee, din colegiile naționale au sesizat că elevi care ajungeau în colegiile respective pe anumite specializate, pe anumite profiluri, clacau după un an. Asta se întâmplă pentru că nu mergeau pe acea filieră, pe acel profil, pe acea specializare care era în concordanță cu aptitudinile lui, cu competențele lui, cu ceea ce și-ar fi dorit să facă.

Pentru a elimina aceste aspecte, ministerul Educației a mers pe varianta examenului de evaluare dublat de un examen de admitere organizat de către licee și colegiile naționale. Noi am mai venit cu o variantă în urma discuțiilor purtate cu foști miniștri ai educației, dintre care, în primul rând, cu domnul Funeriu, în care nu discutăm despre examen de admitere, ci discutăm despre o evaluare națională care se poate da la mai multe discipline.

Să ai un examen la limba și literatura română, un examen la partea de științe, chimie, fizică, biologie, un examen pe științele umaniste, istorie, geografie, limbi străine, un examen pe matematică-informatică. Și acolo unde este cazul și un examen pe limba maternă. Mai departe, cu un an înainte, liceele, pentru fiecare examen în parte pot să își stabilească un anumit coeficient în funcție de filieră, profil, specializare. Suma acestor coeficienți nu trebuie să depășească 10 și niciun coeficient nu trebuie să fie egal cu 0.

Mai departe urmează repartizarea computerizată, unde, pe baza unei medii ponderate și ținând cont și de opțiunile elevului, programul de calculator va face repartizarea elevilor. Este ceva mult mai aproape de realitatea.

Repet, cu implicarea profesorilor din învățământul liceal și totodată, ieșind din zona în care la nivelul clasei a VIII-a elevul trebuie să se pregătească doar pentru două discipline, română și matematică.

Câteodată, chiar dacă ia o notă foarte mare la cele două discipline se va duce pe filieră teoretică, va ajunge la profil uman sau real pe o anumită specializare și va constata că nu face față.

Reporter: În momentul acesta se merge, totuși, pe examenul de admitere.

MN: Noi am prezentat și această variantă. Nu noi suntem cei în măsură să decidem acest lucru. Considerăm că această variantă ar fi mult mai ușor de pus în aplicare. Categoric va genera foarte multe discuții legate de faptul că sunt prea multe discipline de examen, că este prea greu pentru elevi, că vor fi meditații la mai multe discipline.

Eu vin și spun că nu este cazul să venim cu astfel de „argumente”. Dacă părintele își monitorizează cu cea mai mare atenție copilul acasă, ține în permanență legătura cu școala, cu profesorii copilului respectiv, nu ai nevoie de meditații suplimentare în niciun caz.

Acesta nu este un argument fezabil. Școala nu se poate limita la doar două sau trei discipline de examen și în rest nu mai facem absolut nimic. Știu că în ultima vreme se merge pe ideea de a avea cât mai puține examene, iar la școală să venim numai și numai din plăcere.

Cu părere de rău, dar asta nu înseamnă că vei pregăti copilul pentru ceea ce înseamnă piața muncii și pentru ceea ce va însemna piața muncii, acolo unde nu vei ajunge să faci numai ceea ce îți face ție plăcere.

Poate mie nu îmi place matematica, dar, totuși, am nevoie de un nivel minimal de cunoștințe la matematică. Poate nu îmi place fizica, poate nu îmi place istoria sau geografia, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să am un nivel minim de competențe pe disciplinele în cauză.

Ori, în momentul în care vor deveni angajați și vor lucra la privat sau la stat vor constata că acolo nu va exista familia care să îi susțină cu ceva, nu va mai fi nici părintele, nici dirigintele, nici profesorul.

Acolo vor fi numai ei cu angajatorii. Și credeți-mă că angajatorilor în niciun caz nu le stă în minte să îi facă să vină de plăcere la locul de muncă și să le fie lor cât mai comod și cât mai ușor. Trebuie să fim atenți ce anume ne dorim.

Rep: În varianta pe care o propuneți, ce rol au liceele? 

MN: Liceul își stabilește niște coeficienți pe anumite examene. De exemplu, pentru specializarea chimie – biologie este clar că am copii care sunt mai bine orientați și mai bine pregătiți la disciplinele în cauză, astfel voi avea un coeficient mai mare. Și poate mai mic la limba română și pe partea de științe umaniste.

Dacă merg pe specializarea umanistă, e clar că voi avea un coeficient mai mare pe acea disciplină de examen, dar, fără a le exclude pe celelalte. Clar este și opțiunea liceului. El stabilește clar cum anume ar trebui făcută repartizarea și ce elevi ar trebui să vină către filiera, profilul, specializarea în cauză.

Rep: Din discuții pare o propunere luată în seamă?

MN: Eu pot constata următorul lucru. Indiferent cât de multă bunăvoință ar fi există o anumită teamă vis-a-vis de luarea unor decizii. Iar aceste decizii sunt luate, de regulă, de factorul politic. Nu vrem să deranjăm părinții, nu vrem să deranjăm elevii, nu vrem să deranjăm societatea, nu vrem să deranjăm pe nimeni. Ori, nu se poate merge așa mai departe.

Cred că trebuie să avem câteodată și puțin curaj dacă vrem să schimbăm lucrurile. Dacă se dorește lucrul acesta, bineînțeles că el se poate realiza. Dar, am constatat și noi că, de regulă, politicienii nu au o aplecare foarte mare spre domeniul educațional...