Trump, pandemia, Ucraina, jaloane ale mondialismului în declin--interviu cu Tara Zahra (II)

ÎMPOTRIVA LUMII este cartea "marii deconectări" care s-a produs după sfârșitul Primului Război Mondial, în 1918. Lumea dinaintea conflagrației, deschisă--pentru privilegiați--și plină de speranță este ilustrată de o personalitate precum Rosika Schwimmer, sufragista, feministă, pacifistă,  care în 1913 organiza, în Ungaria-i natală, o Alianță Internațională a Sufragiului Feminin, doi ani mai târziu pornea, împreună cu Henry Ford, din Hoboken, New Jersey, către Europa pe un  "vapor al păcii" într-o misiune fără speranță, și îndată după război trebuia să se refugieze, alungată de contrarevoluția de la Budapesta, într-o Americă în care se manifesta un sever puseu de izolaționism, rasism și anti-imigraționism. La finele conflagrației mondiale, idealul, și într-o anumită măsură realitatea unei lumi fără fruntarii--lume fără  îngrădiri cântată de nostalgici precum John Maynard Keynes sau Stefan Zweig--era doar o amintire. Europa s-a farâmițat economic și monetar, comerțul, care în 1914 reprezenta 30% din economia mondială, își vedea, în 1933, ponderea redusă la 10%. Migrația transatlantică--la apogeu, 2,1 milioane în 1913-- a fost oprită cu totul în timpul războiului și nu a  mai egalat acel nivel, sub impactul legislației restrictive din SUA (legea Johnson-Reed din 1924) și din alte țări. Marea Criză Economică din 1929, venirea la putere a unor regimuri de extremă-dreapta, cu orientare autarhică, în Italia și Germania, și apariția fenomenului politicii de masă--care a permis coalizarea electorală a "uitaților" mondializării--au accentuat tendința fragmentării. O glumă plină de miez a epocii observa că "singura Internațională încă în viață pare a fi cea a anti-internaționalistilor".

Tara Zahra:   Cartea nu se rezumă, și vreau să accentuez acest lucru, la narațiunea devenită comună "riposta la mondializare și internaționalizare duce inevitabil la fascism". Analizez evoluțiile din Italia lui Mussolini, Germania nazistă și alte țări din Europa în care, sub regimuri fasciste, autarhia era un proiect politic și ideologic central, dar mă concentrez și asupra Statelor Unite și Imperiului Britanic, printre altele, unde autosuficiența sporită era o componentă a unui alt tip de program politic--în cazul Indiei, naționalismul anti-colonial.

Reporter:  Complexitatea și paradoxurile subiectului pe care-l abordați sunt, cum spuneam în prima parte a interviului ilustrate, întruchipate de personaje reale sau fictive. În prima categorie, personalități precum Henry Ford și Tomas Bat'a.

Tara Zahra:  M-a surprins să aflu în ce măsură Henry Ford, producătorul auto american, a fost în anumite privințe un anti-mondialist. E ciudat pentru un industriaș care a făcut avere vânzând expertiză și mașini peste tot în lume. Avea o lozincă: fiecare om trebuie să aibă un picior în fabrică, celălalt pe pământ. A mers, în unele cazuri, până la a-și obliga muncitorii să cultive mici grădini care să le asigure hrana. Era deci, în fibra sa intimă, un ruralist și un populist.  Acțiunile firmei Ford nu erau cotate la bursă pentru că patronul avea o aversiune notorie pentru lumea finanțelor și era, pe deasupra, antisemit--în așa măsură încât a fost lăudat de Hitler pentru că "înțelege" atitudinea nazistă față de evrei. Bat'a, magnatul cehoslovac al încălțămintei, a fost și el un caz interesant. Și-a dezvoltat afacerea în Imperiul Austro-Ungar, acea mare piață internă, și s-a trezit, la sfârșitul Primului Război Mondial, cu fabrici capabile să producă milioane de perechi pentru care nu avea, în țara-i natală, debușeu suficient de mare. Ce-i interesant este că atât Ford cât și Bat'a au sfârșit prin a răspunde, într-un fel, la antiglobalismul anilor '20-'30. În cazul lui Bat'a, în loc să exporte încălțăminte--expusă tarifelor și sentimentului xenofob--a exportat fabrici pentru care a angajat lucrători locali în locuri îndepărtate precum India, Palestina, Egipt, devenind proprietarul unui imperiu al încălțămintei. S-a adaptat și la retorica, limbajul anti-globalismului, promovând publicitar pantofii Bat'a ca produse locale. A testat, aș spune, un nou model corporatist de mondializare. Ford a facut în esență același lucru, înmulțind treptat numărul centrelor de producție din străînătate, dând unor guverne naționale, printre care cel nazist și cel sovietic, control mai mare asupra acelor obiective industriale, angajând muncitori și deseori manageri locali. Toate acestea pentru a crea impresia, sau a promova ideea, că Ford era o marcă locală deși era, categoric, un import american.

Reporter:  Scrieți că de obicei documentarea la o carte avansează dinspre trecut spre prezent și uneori viitor, dar că pentru ÎMPOTRIVA LUMII ea a pornit de la prezent, un prezent care v-a schimbat dramatic perspectiva. În ce sens? Ce realități ale epocii Trump au iluminat abordarea anti-mondialismului istoric?

Tara Zahra:  Am început să scriu cartea în 2016. În multe privințe, tendințele observate în acel an s-au accentuat de atunci încoace.  În Statele Unite au fost tentativele Administrației Trump de a limita imigrația și  mări numărul deportărilor, a fost angajamentul în tot soiul de conflicte comerciale cu China și alte țări, toate într-un climat de xenofobie și rasism creat de Trump și  amplificat de partizanii săi. În același timp, în Europa, migranți din Siria și Africa erau alungați din frontieră-n frontieră  într-un mod nemaivăzut din anii 1930. Am gândit, am scris, am predat la catedră  subiectul perioadei interbelice, dar n-am abordat niciodată problematica din perspectiva anti-mondializării, a replicii la globalizare. Brusc, în 2016, acest unghi mi s-a părut incredibil de clar. În timpul lucrului la carte a survenit, bineînțeles, pandemia, care a de-globalizat lumea într-un mod pe care nimeni nu și l-ar fi putut imagina. Experiența Covid-ului mi-a inspirat și un capitol despre Gripa Spaniolă din 1918, perioadă în care a ieșit în evidență, încă o dată, spiritul anti-mondialist. În sfârșit, a venit războiul din Ucraina, care a readus în centrul scenei politice discursul despre "independența energetică". Am avut și decizii ale unor companii internaționale de a părăsi Rusia, inversând un proces de mondializare care la finele Războiului Rece părea ireversibil. Acest proces de retragere va continua în viitorul previzibil și este, clar, încă un jalon al anti-mondialismului vremurilor noastre. 

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor: https://www.rfi.ro/tag/interviu-sua