Lunga, profund-americana istorie a libertății de a domina--interviu cu Jefferson Cowie

TĂRÂMUL LIBERTĂȚII, carte despre umbrele istoriei americane și artificiile  retorice care încearcă să le disimuleze, începe și se termină--de fapt, părăsește rareori--un comitat alabamian ce rezumă totul cu o claritate orbitoare, Barbour--loc geometric al tuturor tensiunilor și paradoxurilor sociale și rasiale americane.  Barbour este comitatul în care istoria s-a oprit, este pământul natal al guvernatorului George Wallace, care "prin mentalitate aparținea secolului al XIX-lea" și care la 14 ianuarie 1963, în discursu-i de învestitură ca guvernator fățiș rasist, segregaționist invoca "libertatea" de 25 de ori (înțelegând libertatea de a oprima), atitudine retorică și rasială ce s-a transmutat, aproape nealterată, la Donald Trump. Barbour este locul unde au bântuit expropriatori violenți de proprietăți tribale precum Hardeman Owens, unde în 1874 s-a săvârșit un massacru în numele dreptului suveran al albilor de a priva populația de culoare de dreptul la vot, unde segregarea a adus toate injustitiile și atrocitățile în forme extreme, unde discriminarea, a răbufnit încă o dată în anii 1950-'60, când integrarea educațională era lege națională, unde nimic nu s-a schimbat, s-a asuns doar, gata să izbucnească la suprafață ca un vulcan noroios. În Barbour, sprijinul pentru Donald Trump, figură familiară pe acele tărâmuri, pe calapodul Wallace și al altor răscolitori de ură și resentiment, n-a slăbit nici o clipă.

Jefferson Cowie:  Discursul de învestitură al lui George Wallace în postul de guvernator al statului Carolina de Sud este renumit pentru formula "segregare azi, segregare mâine, segregare pururi", una dintre cele mai cunoscute, și s-ar putea spune oribile lozinci a erei drepturilor civile în Statele Unite. A menționat segregarea încă o dată în acel discurs--în total deci de patru ori--"libertatea" de 25 de ori. George Wallace se considera nu segregationist ci luptător pentru libertate-- libertatea de a se opune puterii federale care-l împiedica să-și exercite "libertatea" așa cum o înțelegea el:  libertatea de a domina, de a oprima.

Reporter:  TĂRÂMUL LIBERTĂȚII conține și multe alte exemple ale deturnării ideii de libertate de către indivizi, grupuri și interese. Ce sens avea cuvântul "libertate" în anii 1830, pe vremea președintelui Andrew Jackson, a șerifului-adjunct Ainstill și indienilor Creek?

Jefferson Cowie: " Libertate" însemna pământ--pământ care aparținea triburilor indigene, "indienilor" Muskogee-Creek din Alabama. Președintele Jackson, care de obicei facilita acapararea de către albi dizlocând triburile de pe pământul ancestral, în acest caz a încercat să apere proprietățile indigenilor Creek de intruziunea coloniștilor. Au urmat cinci ani de luptă pentru control, cu albi în stare de orice, inclusiv violență împotriva statului federal și băștinașilor, pentru a obține acces și deveni stăpâni peste acea zonă.

Reporter:  Ce semnificație nouă a  căpătat "libertatea" când un guvernator, John Calhoun, a purtat stindardul așa numitei "mișcări de nulificare"?

Jefferson Cowie:  Era în esență vorba despre dreptul statului federal de a stabili tarife naționale fără acordul Carolinei de Sud. Era o dispută în spiritul ideologic al epocii anterioare Războiului de Secesiune, în care rezistența la autoritatea federală era un aspect major al "libertății" așa cum o concepeau americanii.

Reporter:  Ecoul acelui spirit se aude până-n zilele noastre. Vezi încercarea unora de a folosi autoritatea statală pentru a nulifica rezultatul prezidențialelor din 2020.

Jefferson Cowie: Adevărat.  Argumentez în carte că "republica prin aglutinare" în termenii lui Madison, ideea suprapunerii de puteri--locale, statale, federale--funcționând ca un ansamblu organic--este profund problematică.  Atunci când guvernul federal ia măsuri ce displac, autoritățile subsidiare vor urla "libertate" și vor încerca să-și impună controlul. S-a văzut asta la 6 ianuarie 2021, în timpul insurecției de la Capitoliu, când indivizi fluturând drapele ale confederației sudiste și-au proclamat "libertatea" în raport cu o autoritate federală legitim aleasă.

Reporter: "Libertatea" a fost invocată ca o justificare și în 1874, înainte și după masacrul de la Eufaula, în Alabama. În ce sens? De către cine?

Jefferson Cowie: Asta s-a petrecut după Războiul de Secesiune, în perioada Reconstrucției, când trupe federale erau desfășurate în sud pentru a asigura drepturile civile și electorale ale afro-americanilor. Albii locali au considerat această prezență o știrbire a "libertății" lor de a-i domina pe alții și au deschis focul asupra unui grup de negri care așteptau, în mijlocul zilei, să voteze,  impuscând vreo 80 de persoane în numele "libertății" albilor de a  fi stăpâni, de a-și afirma violent, fără milă puterea în dauna autorității federale venite din exterior pentru a salvgarda drepturile negrilor.

Reporter:  Ce soartă are noțiunea de libertate post-Reconstrucție, adică în cele aproape nouă decenii--numărând din 1877-- care au urmat retragerii trupelor federale?

Jefferson Cowie:  Numesc această epocă "guvernul în repaos". Washington-ul se retrage din sud, rezultatul fiind una dintre cele mai crunte perioade ale istoriei Statelor Unite, cu deținuți negri trimiși la muncă forțată în mine de cărbune, cu linșaje, cu Constituții statale, peste tot în sud, construite pe principii segregaționiste, privative de drepturi pentru populația de culoare. E o perioadă foarte întunecată a istoriei americane.

Reporter: Cum a fost instrumentalizată  "libertatea" împotriva integrării rasiale a școlilor și a dreptului de vot după două decizii ale Curții Supreme care ar fi trebuit să schimbe istoria, Brown-contra-Inspectorat Școlar în 1954 și Legea Drepturilor Electorale în 1965?

Jefferson Cowie:  După al II-lea Război Mondial și legea Brown-contra-Inspectoratul Școlar, care desegrega sistemul de învățământ, asistăm la o nouă perioadă de intervenție federală la nivel local. Autoritățile federale vin și implementează în diverse modalități  integrarea educațională și dreptul de vot, acțiuni care resuscitează, într-un soi de a doua Reconstrucție, confruntarea dintre "libertatea" albilor locali și pretinsa dominație, "tiranie" federală", cum o numeau George Wallace și alții.  Autoritatea federală este în același timp un asalt asupra "libertăților" locale. Este fricțiunea, tensiunea pe care o explic în carte.

Reporter: Donald Trump și partizanii săi folosesc adesea cuvântul "libertate" cu sensurile deformate pe care le-ați descris. În lumina acestei evidențe, cum răspundeți celor care opinează că fostul președinte și "mișcarea" sa au fost o excepție în istoria Americii?

Jefferson Cowie:  Mișcarea Trump nu este o excepție în istoria Americii ci o reușită în continuitatea acelei istorii.  El și aderenții lui se încadrează într-o istorie lungă, profund americană, în care libertatea înseamnă dreptul de a domina: n-avem a ne supune normelor democratice, le putem călca în picioare dacă stau în calea "libertății" cum o concepem noi. E o mentalitate a cărei origine o plasez în anii anii 1820-30, poate și mai  înainte, parte integrantă a unui credo american care nu e doar o fațadă retorică a relațiilor de putere.

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor: https://www.rfi.ro/tag/interviu-sua