Dominion-contra-Fox: doctrina americană a libertății mass-mediei prejudiciază democrația--interviu cu David Logan

Dominion-contra-Fox News, marele proces care n-a fost. N-a fost pentru că probatoriul devastator pentru televiziunea conservatoare a lui Rupert Murdoch a scos la iveală duplicitatea marilor vedete ale postului, Tucker Carlson, Sean Hannity, Laura Ingraham și altele, care au consimțit, în cunoștință de cauză, să servească drept portavoce a minciunilor electorale deversate de învinsul la prezidențialele din 2020, Donald Trump, și de slugile sale Rudy Giuliani, Sidney Powell sau Jenna Ellis. Informații devenite publice au dovedit că moderatorii și șefii lor au încheiat acest pact cu diavolul dezinformării pentru profit: adevărul ar fi înstrăinat o bună parte a bazei Republicane fanatizate, care ar fi migrat în masă spre organe concurente plasate la dreapta televiziunii Fox în spectrul aderenței la fantasmagoriile trumpiene.  Judecătorul Eric Davis a blocat o altă importantă cale de atac a pârâtului, decizând că afirmațiile calomnioase la adresa firmei de mașini de vot Dominion, peste 20 la număr, în esență că a participat la măsluirea rezultatelor, sunt neadevărate. Cu un spațiu de manevră strâmt, la cheremul unui juriu dotat cu instrumente de analiză și decizie rar testate, Fox a decis să se despartă de 787, 5 milioane dolari și, la începutul acestei săptămâni, de cea mai mare stea a programelor sale serale, Tucker Carlson. Câștig cert pentru Dominion, pierdere la fel de certă pentru jurisprudența americană.

David Logan:  O înțelegere, un compromis între părți nu-i ceva neobișnuit în cazuri de mare miză. Adesea clienții nu vor să riște, incertitudinea e prezentă de fiecare dată, și rari sunt avocații care promit clienților victorie sigură. Datele cele mai recente indică un total de șapte cazuri de calomnie adjudecate în procese cu juriu, șapte, în Statele Unite, țară cu peste 300 de milioane de locuitori. Din sutele de cazuri  înaintate, din miile care ar fi putut fi, doar șapte au parcurs până la capăt traseul pe care Curtea Supremă l-a făcut extrem de anevoios pentru reclamant. În 99,9% dintre procesele civile din Statele Unite standartul este "preponderența probelor"; în defăimare este nevoie de "probe clare și convingătoare". Cu alte cuvinte, Dominion n-ar fi câștigat cu doar 51% probe favorabile, le-ar fi trebuit, practic, în jur de 90%. E consecința protectiilor oferite de Primul Amendament la Constituție, așa cum a fost el aplicat în decizia New York Times-contra-Sullivan.

Reporter: Care este definiția defăimării în sistemul american?

David Logan:  O afirmație falsă în substanța ei despre o altă persoană sau entitate, afirmație de natură a dăuna reputației reclamantului  în comunitatea relevantă.  Pentru a fi considerată calomnioasă când e vorba de personalități sau entități publice,  alegatia  trebuie să fie făcută cu evidentă rea-voință sau cu indiferență manifestă față de veritatea afirmației. Conștiința falsității este extrem de greu demonstrabilă: trebuie să pătrunzi în mintea reporterului și să conchizi că el sau ea știa că minte sau  s-a străduit din răsputeri să ignore informații care puneau în dubiu veracitatea afirmației. E nevoie de mult mai mult decât indolență, e nevoie de intenționalitate când nu contrazici pe loc alegații de o veritate incertă. Indiferența e de asemenea greu de dovedit, dar permite reclamantului să introducă elemente care fac greu de susținut poziția pârâtului că n-a propagat falsități cu bună știință.

Reporter:  În jurisprudența relevantă există așa numită doctrină a "reporterului neutru": n-am a mă amesteca, eu relatez doar actualitatea, direct sau prin oaspeții mei. N-a mers în instanța din Delaware prezidată de judecătorul Eric  Davis.

David Logan:   Fox a pledat absența culpabilității pentru că informațiile difuzate erau de interes public. Nu-i o scuză, a replicat corect judecătorul:  ca moderator relatezi fapte prin întrebările pe care le pui dar și prin cele pe care nu le pui colportorilor de neadevăruri privind frauda electorală.   Acuza era că moderatorii Fox n-au făcut pasul ultim de a opri, în direct, diseminarea de teorii conspiraționiste. A răspuns,  Fox,  în numele moderatorilor,  că n-aveau cum să le chestioneze sau să le oprească pentru că n-au știut,  dar s-a dovedit că amfitrionii în cauză n-au fost simpli mijlocitori neutri, că în ierarhia organizației, de sus și până jos,  s-au exprimat îndoieli care n-au ajuns însă în emisiuni, deci la cunoștința publicului.

Reporter:  N-ar fi mai util socialmente dacă s-ar pedepsi mincinoșii, calomniatorii, nu organizațiile mediatice în perpetuă criză de timp, prinse în ciclul infernal al actualității?

David Logan:  Avem perimetre jurisprudentiale, validate de Curtea Supremă, care penalizează minciuna, de pildă așa-numitul "eroism furat", adică falsitatile privind serviciul militar, dar nu există un statut general-aplicabil, civil sau penal, care spune că minciuna se plătește. Majoritatea avocaților nu acceptă un client  dacă la capăt nu-i așteaptă bani mulți. O realitate tristă a sistemului nostru legal: ca avocat nu te oboseșți dacă cealaltă parte n-are buzunare adânci.

Reporter: De ce nu acoperă statul această breșă? Există la nivel federal o instituție similară celor europene, Comisia Audiovizualului, care i-ar putea sancționa pe colportorii "marii minciuni" electorale, pe Rudy Giuliani de pildă.

David Logan:  Comisia Federală a Audiovizualului are autoritate asupra proprietarilor de licență, nu vorbitorilor. Nu-l poate atinge pe Rudy Giuliani, l-ar putea sancționa pe moderatorul Tucker Carlson dacă ar spune că Joe Biden e un pedofil. Remediul ar fi însă pierderea licenței de emisie, nu banii.

Reporter:  Păcat, într-un fel, că Dominion-contra-Fox News s-a rezolvat prin tranzacție, nu prin proces cu posibilitatea implicită de a ajunge la Curtea Supremă. În toate cazurile de acest gen, rarissime cum sunt, în boxa acuzaților este și  Primul Amendament la Constituție privind libertatea expresiei mediatice.  Sunt indicii că "supremii", unii dintre ei în orice caz, abia așteptau ocazia de a re-calibra standardele de probă a calomniei, considerate prea riguroase, prea favorabile pârâților.

David Logan:  Cadrul Primului Amendament protector al liberei exprimări este în multe situații mult mai larg, mai generos decât în Franța, Germania și cu siguranță Marea Britanie. E o realitate confirmată de faptul că multe edituri scot cărți nu în Marea Britanie ci în SUA, unde au mult mai multă protecție din acest punct de vedere. E așa numitul "turism al defăimării". Tradiția Primului Amendament face că, de pildă, ești liber să vinzi insigne și simboluri naziste pe (platforma de vânzări prin licitație)  eBay, sau să te afișezi cu o pancartă care neagă Holocaustul. Nu ți se întâmplă nimic, nimeni nu se poate atinge de tine.

Reporter: Sună bine, numai că acest sistem generos este pus la grea încercare de când Trump și suporterii săi refuză să accepte regulile jocului. Modul în care au folosit televiziunea Fox pentru a submina democrația americană este o dovadă clară în acest sens.

David Logan:  Curtea Supremă a afirmat, în decizia New York Times-contra-Sullivan din 1964, că oferă mass-mediei generoase privilegii pentru a garanta "dezbaterea robustă" care este esența democrației. Poziția mea este că această doctrină este atât de laxă încât avem nu dezbatere robustă ci minciuni. Democrația este prejudiciată, nu ajutată de spectrul larg de privilegii acordat atunci. Lumea în care trăim astăzi este total diferită de cea din 1964. N-ar trebui ca legea să reflecte schimbarea? Deocamdată n-o face.