11/9/2001, 6/1/2021, date istorice legate prin curenți de secret și paranoia--interviu cu Kerry Howley

Internetul ne sfarmă și cioburile identității noastre, stocate în enorme centre de date, pot fi oricând rearanjate de agenți privați sau statali. Suntem metadate, "date despre date" în formularea autoarei, și suntem captivii acestei condiții pentru că "trăim în acel pliu al istoriei în care credem atât  în internet cât și în posibilitatea anonimatului pe internet". Așa cum dovedește Kerry Howley, cu memorabile probe, ambele credințe sunt greșite. Deșarte. Paradoxul este că statul, în speță cel american, vrea și obține toate secretele noastre, dar le protejează cu ferocitate pe ale sale. Secretul statal nu este etanș: există privilegiați, inițiați ai jocului dezvăluirii, transparenței cu tâlc, selective, care au autoritatea sau statutul care le iartă transgresiunea. Când ești un John Deutsch, un Sandy Berger sau un David Petraeus te alegi cu o riglă peste degete; când ești un simplu șurub în enormul angrenaj al secretului instituțional nu un "participant legitim la jocul scurgerilor", intri în coliziune cu un stat necruțător care, demontat cum ești în virtual, te poate monta în voie, cu impunitate. Am consimțit, ne reamintește autoarea, suntem complicii care au semnat pactul cu diavolul, pentru că ne este comod, pentru că-i convenabil. "Incursiunile în spațiul nostru intim mă interesează mai puțin decât rapiditatea cu care le-am acceptat", punctează Kerry Howley.

Kerry Howley:  Suntem înconjurați de invizibil. Nu putem vedea NORUL, nu putem simți razele ce ne bombardează, dar și NORUL și razele sunt reale. Ne fragmentăm în e-mailuri, în texte, în mesaje, în NOR. Oferind crâmpeie din noi, eliberându-le în eter, dăruim altora libertatea de a ne defini prin decontextualizare. Identitatea construită de noi înșine nu era mai autentică, mai reală altădată, dar astăzi e mult mai ușor pentru alții să re-asambleze fragmentele și să spună, "asta este Kerry".

Reporter:  Atenția ne este concentrată, mai mult sau mai puțin deliberat, asupra actorilor privați ai dramei, dar cum dezvăluie cartea dvs., pe urmele lui Edward Snowden, statul joacă și el un rol proeminent, un stat din ce în ce mai secretos, stat pe care-l descrieți memorabil:  "cel mai mare guvern din umbră al istoriei, o arhitectură atât vizibilă cât și invizibilă, o vastă lume subterană". Avem a ne teme că identitatea noastră fărâmițată în enorme baze de date este la dispoziția statului, care o poate reasambla cum poftește?

Kerry Howley: Nu de asta trebuie să se teamă omul de rând, dar trebuie să fie conștient.  În Statele Unite avem o situație interesantă: statul din umbă a crescut nemăsurat după 11 septembrie 2001.  Lumea nu știe exact ce se întâmplă în umbră, dar simte că există o forță de supraveghere nesupravegheată cu putere asupra lor. Au dreptate. Pe acest vid, această absență, americanii proiectează fantezii precum conspirația Q-anon, proiectează o idee asupra realității formată sau de-formată de  necunoscut.

Reporter:  Teoriile conspiraționiste pot deveni singura ancoră, ele sunt pentru unii iluzia că pot arunca lumină asupra necunoscutului.

Kerry Howley:   Cred că avem nevoie de conspirationisti--variantă evolutivă utilă--de cei profund sceptici, care cercetează înainte de a crede. Titllul cărții e inspirat de un video viral din 2012, în care o femeie argumentează la un soi de conferință că o băutură energizantă, Monster, e unealta diavolului. Sunt receptivă la narațiuni la prima vedere absurde, la ce putem învăța din ele.

Reporter: Printre aceste narațiuni ilustrând teza dvs. că informația nu înseamnă cunoaștere, istoria plină de miez a unei tinere numite Reality Winner, condamnată în 2018 la cinci ani și trei luni închisoare pentru trafic de informații confidențiale. Cine este cu adevărat Reality Winner?

Kerry Howley:  Reality Winner, atunci în vârstă de 25 de ani, veterană a Forțelor Aeriene, lingvistă foarte talentată, a învățat dari și paștună pe cheltuiala armatei pentru operațiuni de filaj. A jucat un rol în războiul dronelor, apoi, când lucra pentru un contractor, a dat peste un document ce părea să sugereze că în 2016 guvernul rus era implicat  în acțiuni dubioase în favoarea campaniei Trump. Considerând că lumea trebuie să afle, a imprimat documentul respectiv, o filă, l-a scos din clădire și l-a trimis publicației electronice The Intercept,  fondată după dezvăluirile lui Snowden. The Intercept n-a respectat protocolul de anonimizare și Reality Winner a sfârșit în pușcărie. Femeie de conștiință, interesantă, dezordonată, plină de viață,  a lăsat urme în virtual, printre ele texte destinate surorii ei. A glumit în acele texte, cum se întâmplă între surori, că "urăște America de trei ori pe zi". În instanță agenții guvernului american au smuls afirmația din context și au utilizat-o pentru a construi o imagine total absurdă a acuzatei, de teroristă periculoasă. De ce ai învățat atâtea limbi străine? Știm răspunsul: ai vrut să le folosești împotriva propriului tău popor. Toate impulsurile ei către transparență și bunătate au devenit, în versiunea statală, ceva suspect și întunecat.

Reporter:   Înaintea ei au fost "talibanul american" John Walker Lindh, Chelsea Manning, John Kiriakou, Daniel Hale, destine profund marcate de confruntarea cu statul. Ce adaugă aceste narațiuni temei centrale a cărții că în noua ordine informațională statul are, în postura de acuzator,  puterea fără limite de a ne recrea și distorsiona identitatea?

Kerry Howley: Laolaltă conturează imaginea istoriei recente, cum am permis  statului, fără prea multe întrebări, să construiască, pe banii noștri, masive centre de stocaj care adună date personale din America și din întreaga lume;  cum momente disparate, de la 11 septembrie 2001 până la 6 ianuarie 2021, sunt legate prin curenți de secret și paranoia și cum acest fapt explică fiorul de anxietate ce mă trece ori de câte ori expediez un text  pe care nu-l vreau făcut public.

Reporter:  Am încheiat un târg cu diavolul, și cum spune titlul cărții, "diavolul râde.  Ne resemnăm, acceptăm această stare de lucruri.

Kerry Howley:  Da, o acceptăm. Eu o accept. E greu și supărător să dezactivezi datele geolocalizante pe  mobil. Una dintre ironiile interesante și motivante pentru mine este că la 6 ianuarie fidelii Q-anon angajați în asaltul asupra Capitoliului n-au fost demascați de Agenția de Spionaj Electronic NSA sau de statul din umbră ci de ei înșiși. Și-au filmat acțiunile clar ilegale pe Facebook și Instagram, s-au falit cu ele pe Twitter. Mai presus poate de oamenii cu arme, vinovați suntem noi înșine.

Reporter: Sună mai bine, mai potrivit-ambiguu, în engleză:  "surveillance is made of us," supravegherea e făcută cu noi". Există cale de ieșire?

Kerry Howley:   Calea de ieșire este să onorăm, să înălțăm, clipele în care suntem în afara REȚELEI, în care nu suntem filați, momentele de comuniune ce nu pot fi răstălmăcite, rupte din context. Cred că este putere în tăcere, în lucrurile întregi la  adăpost de posibilitatea versiunilor alternative. Cred că tinerii vor începe să respingă fragmentarea, dăruirea de sine corporațiilor, cărora le vor refuză licența de a dispune de  fragmentele identității lor.  Vor găsi astfel mai multă libertate în afara virtualului.