Din Anzi în Țara Sfântă, în căutarea credinței adevărate--interviu cu Graciela Mochkofsky

Lungi și încâlcite sunt căile nelinistiților Domnului.

Unul dintre ei, profetul din Anzi, Segundo Villanueva, este eroul cărții Gracielei Mochkofsky. Descendent metis al lui Cristobal Fernandez Nieto de Villanueva, castilianul care în ultimele zile ale secolului al XVI-lea a ajuns în Lumea Nouă în căutare de aventură și avere, Segundo a copilărit într-o infimă,  infinit-săracă așezare din Anzi, Rodacocha, și apoi în Cajamarca, orașul cel mai apropiat, la trei ore călare, de unde a pornit în căutarea adevărului absolut al Credinței, o căutare fără de sfârșit. Flirtând și sfârșind prin a fi deziluzionat de catolicism, apoi de Adventismul reformat, el a fondat congregații proprii, Israel of God, apoi Hebron pe liziera (ceja de selva) amazoniană, și după mutarea pe coasta Pacificului, la Trujillo/El Milagro Pueblo Joven/, marcând îmbrățișarea Iudaismului,  Bnei Moshe (Copiii lui Moise), comunitate numeroasă pentru care ridică o sinagogă finisată în 1987. Devine un loc de pelerinaj și uimire, acea umilă sinagogă, dorința ardentă a lui Segundo și discipolilor săi de a trăi ca evrei ortodoxi în Țară Sfânta sfârșește prin a străpunge zidul tăcerii indiferente și refuzului.  Prin rabinul argentinian Guillermo Bronstein, atunci proaspăt sosit în Peru,  și Eliyahu Avichail, exponent al extremei drepte a Sionismului religios, vestea “miracolului” din Trujillo/El Milagro ajunge la vârful ierarhiei rabinice de la Ierusalim, iar filantropi precum Rebecca Levi și în special David Kiperstock, evreu bogat din Lima,  activează rețelele laice care vor face posibilă emigrarea. Segundo Villanueva, familia și discipolii săi ajung în Israel, dar ce părea sfârșitul periplului se dovedește a fi, pentru Segundo,  încă o etapă.

Graciela Mochkofsky:  Am știut din prima clipă că am dat peste un subiect unic, necunoscut publicului, o istorie iluminând transformările religioase din America Latină, o narațiune cu sensuri ce transcend individualul, povestea unui om care, inspirat de Carte, schimbă viață sa  și a multor  altora.  E vorba, în această narațiune cu nuanțe borgesiene, despre identitate, auto-trasnformare, schimbarea vieții personale și comunitare, despre politică, migrație contemporană și bineînțeles religie.

Reporter:  E un periplu spiritual, universal deci prin semnificații, care începe într-un loc improbabil, de extremă pauperitate materială, pe versantul peruan al Anzilor, la trei ore distanță călare de cel mai apropiat oraș. Care sunt etapele acestui periplu?

Graciela Mochkofsky:  La început a fost Segundo Villanueva, tânăr țăran din Cajamarca,  în nordul Peru-ului, care primește ca unică moștenire de la tatăl sau asasinat o Biblie protestantă. Începe s-o citească, și are o revelație. Caută în Scriptură răspunsuri pentru sine și comunitatea sa,  căutare de-o viață, neîntreruptă, de sens, adevăr și D-zeu.  Rătăcește de la Catolicism la bisericile protestante--începând cu Adventiștii de Ziua a Șaptea--la un grup Adventist radical pe care-l abandonează pentru a întemeia propria-i biserică , ai cărei enoriași  îi mută din munți în junglă unde, în anii 1960, descoperă Iudaismul.  În următorii 20 de ani el și discipolii lui trăiesc ca evrei ortodocși autodidacți, mai întîi în junglă apoi pe coasta peruană a Pacificului. Se convertesc  și emigrează în Israel, stabilindu-se într-o colonie din nordul Cisiordaniei, în teritoriile ocupate. Segundo Villanueva își sfârșește viața la Ierusalim.

Reporter:  Această călătorie spre Țara Făgăduinței a fost punctată de respingere, de refuzuri, mai intâi din partea Adventistilor tradiționali, apoi din cea a comunității evreiești din Lima. Doi rabini îl etichetează pe Segundo drept "eretic periculos". Care este motivația acestei respingeri?

Graciela Mochkofsky:  Într-o primă fază ea este doctrinală. Segundo Villanueva caută o biserică în consonanță cu sensul ce-l dă el Bibliei, pe care o citește singur,  apoi cu fratele și verii săi, și după ce devine tâmplar cu lucrătorii săi. Treptat, cercul de lectură a Bibliei atrage și alți peruani. Își crează astfel propria-i parohie, mereu paralelă cu bisericile la care este afiliat formal. E perioada în care mișcările evanghelice și protestante încep să ajungă în America Latină după aproape 500 de ani de status quo în care regiunea a fost monopolul Catolicismului. În anii '50, grupuri protestante, majoritatea din SUA, încep să evanghelizeze. Pentru Segundo Villanueva elementele declanșatoare ale căutării au fost conceptul de Sabado, Sabat--a vrut deci o credință în care ziua de repaos este sîmbăta--și ideea dominantă de Israel și evreii ca aleși, deci într-o relație specială cu Domnul, relație la care râvnea și el.  Segundo își dă  seama că întrebările ce nu-l părăsesc pe măsură ce  aprofundează lecturile nu sunt întâmpinate cu bunăvoință  de păstorii și preoții cu care interacționează. În cele din urmă îi găsește pe Adventiști, care țineau Sabatul deci i se potriveau de minune. După un deceniu în mijlocul lor,  întrebările-i continui îl înstrăinează și de ei. Acesta este un fel de respingere. Neacceptarea de către comunitatea evreiască din Lima au cu totul alte resorturi: etnia și clasa. Segundo și enoriașii săi sunt ceea ce în Anzi se numește 'mestizo', de origine mixtă, indigenă și spaniolă, deci comunitatea locală nu-i consideră albi. În plus, sunt săraci. Evreii din Lima, de origine europeană și din clasa mijlocie înstărită ii consideră străini și nu-i acceptă. Sunt ajutați doar de câțiva evrei din Lima, impresionați de dorința lor de a fi evrei, și de câțiva israelieni.

Reporter: Descrieți memorabil, în PROFETUL DIN ANZI, uimirea evreilor, cler sau mireni filantropi, peruani, argentinieni sau israelieni, care au vizitat sinagoga ridicată de discipolii lui Segundo Villanueva. Trezită din indiferență de reacția vizitatorilor, exprimată în scris și prin viu grai, ierarhia rabinică israeliană consimte să constituie un "consiliu de convertire/beit din, care sosește la 17 august 1989 și convertește într-o primă  fază  68 dintre fidelii lui Segundo, printre care soția, Maria Teresa, ce doi fii Josue și Oseas,  și fiicele Noemi, Eva, Raquel și Jocabeth.  E un moment de răscruce, sfârșit și început de drum deopotrivă.

Graciela Mochkofsky:  Vreme de două decenii au trăit în Peru ca evrei ortoxoxi, fără nici un sprijin din partea comunității evreiești, învățând cum au putut din dorința pur religioasă de a fi evrei, de a accede la o relație specială cu D-zeu. Au abandonat Noul Testament și au păstrat doar prima parte a Bibliei pe care Segundo a găsit-o în 1944, după moartea violentă a tatălui său, Vechiul Testament, pe care au ajuns să-l considere adevăratul cuvânt al Domnului. Au dorit o viață pură, în lumina credinței, crezând că asta le-a hărăzit D-zeu, asta vroia de la ei. Le-a fost foarte greu, pentru că aveau atâtea necazuri, erau săraci lipiți și nu făceau parte din comunitatea evreiască locală. Era deci greu să trăiască o viață de evrei credincioși practicanți, să obțină alimentele pe care le doreau, să aibă suficienți bărbați pentru rituri și rugăciuni, să găsească pe cineva care să le circumcizeze fiii. Știau că pentru a fi evrei trebuie să se convertească, și  când se convertesc sunt în al 9-lea cer. Era semnul că în sfârșit sunt bineveniți. Au vrut să emigreze în Israel pentru că vroiau să fie acceptați și să trăiască printre evrei.