Din Franța până în Iran, 15 000 de kilometri pe bicicletă. Și un roman grafic inedit

Este o lucrare inițiatică, un fel de invitație de a-ți lua zborul și a te lăsa pradă tentației de a o lua pe drumurile lăturalnice, fără a  face vreodată cale întoarsă...

Cu o carieră de avocat în față, Isabel Del Real visează la un singur lucru: să evadeze. Să plece departe. La începutul anului 2021, dintr-un impuls, tânăra, pe atunci în vârstă de 23 de ani, își repară cu ajutorul a doi prieteni o bicicletă, după care decide să călătorească singură prin Europa și prin Orientul Mijlociu.

Foto: © Louise Huet / RFI

În timp ce lumea era forțată să se izoleze din cauza Covid-19, ea a pornit la drum din Plouër-sur-Rance, Bretania, având ca destinație finală Teheranul. Isabel a cutreierat peninsula Balcanică, trecând mai întâi prin Spania și Italia. Apoi, a făcut o oprire în Grecia, după care s-a îndreptat spre Turcia și și către coșurile de zâne din Cappadocia, înainte de a ajunge în munții Elburz din Iran.

Zece luni mai târziu, când s-a întors acasă, Isabel avea o mulțime de povești și de anecdote amuzante de împărtășit. Dar cum ar putea oare să le povestească tuturor celor care nu au fost acolo? Răspunsul a venit rapid: prin desen.

Isabel și-a transpus călătoria într-un roman grafic. În 32 de capitole, tânăra bretonă ne ia cu ea, în rucsacul atașat bicicletei, în căutarea propriei identități. De la întâlnirile emoționante, la nopțile geroase petrecute singură, la cei 15.000 de kilometri parcurși, Isabel nu ne ascunde nimic și ne împărtășește cu sinceritate ce înseamnă cu adevărat cuvântul "călătorie".

RFI: Ce te-a făcut să îți dorești atât de mult să pleci în această călătorie?

Isabel Del Real: Întotdeauna mi-am spus că, după ce îmi termin studiile, voi pleca și voi vedea pe urmă ce va fi. Imediat ce am absolvit, în iunie 2020, am decis să călătoresc. În primă fază, m-am gândit să merg pe jos până în Asia Centrală, dar mi-am dat seama că mi-ar lua trei ani. Apoi un prieten mi-a sugerat să construim împreună o bicicletă cu care să fac expediția. Sunt o persoană sportivă și am mai călătorit singură înainte, dar nu am pedalat niciodată mai mult de 30 km și nu am fost niciodată singură atât de mult timp. După ce bicicleta a fost gata, am pornit la drum.

© Isabel Del Real

Cum ai stabilit traseul?

Am vrut să o iau pe Drumul Mătăsii, așa că m-am  documentat din timp cu privire la atracțiile care m-ar fi putut interesa, mai ales că sunt pasionată de ruine și arheologie. Am vrut să trec mai întâi prin munți, așa că am luat-o pe drumuri lăturalnice. Și mai știam că vreau să ajung la Teheran.

Tatăl meu, călător pasionat, îmi descrisese munții din Iran ca fiind cei mai frumoși din lume. Iar o prietenă iraniană îmi povestea o mulțime de lucruri despre capitală și despre revoluție... Așa că în mintea mea am început să-mi imaginez acest oraș îndepărtat, mitic, oarecum de neatins.

Înainte de a pleca, părinții mei m-au sprijinit foarte mult, chiar dacă nu erau tocmai împăcați cu ideea că fiica lor va pleca singură, iarna și în toiul pandemiei de Covid. Dar s-au obișnuit. La început, i-am sunat în fiecare zi, ca să le spun unde m-am oprit să dorm și încotro mă îndrept. Și, încetul cu încetul, pe traseu, am început să întâlnesc alți cicliști cu care călătoream timp de două sau trei zile, uneori chiar și mai multe săptămâni.

© Isabel Del Real

Cum ți-a venit ideea de a-ți transpune călătoria într-un roman grafic?

După oprirea în Dubrovnik, Croația, mi-a venit această idee. M-am gândit că o bandă desenată este cel mai bun mijloc prin care să le povestesc prietenilor și familiei mele despre toate lucrurile minunate care mi s-au întâmplat.

La finalul călătoriei, m-am întors acasă la părinții mei, în Plouër-sur-Rance și, timp de opt luni, am făcut un voluntariat în cadrul căruia am putut să lucrez la roman. Am vrut ca totul să fie făcut manual, cu cerneală, pe hârtie, desenele din roman fiind primele mele încercări. Nu au existat schițe. A trebuit să mă documentez, să citesc benzi desenate, cărți, să mă uit la seriale.

M-am inspirat foarte mult din Micul Prinț, din Persepolis de Marjane Satrapi, din romanele lui Riad Sattouf... Romanul este, de asemenea, plin de mici omagii aduse personajului Corto Maltese! Nu sunt o mare desenatoare. Așa că nu am încercat nici să scriu bine, nici să desenez bine, ci doar fiu cât mai sinceră.

Când ai început să lucrezi la roman, în timpul călătoriei sau la intoarcere? Și cum ai reușit să îți amintești atât de multe detalii?

Am început să lucrez la roman când m-am întors în Bretania, atunci fiind și pentru prima dată când am încercat să scriu. M-am bazat pe memorie! Eu am o memorie fotografică foarte bună, pentru că, atunci când ești singur, totul ți se imprimă și mai puternic în minte. Odată ajunsă în Istanbul, am început să folosesc și telefonul pentru a face fotografii cu interiorul magazinelor, cu terasele cafenelelor... Când vreau să desenez o scenă în care cumpăr paste rusești într-un magazin din Armenia, vreau să apară denumirea exactă a mărcii de paste.

Interviul rfi.fr integral aici

Traducere de Cornelia Mohora