Imigranții latino, deseori ignorați sau disprețuiți, esențiali pentru economia Statelor Unite--interviu cu Hector Tobar

Nimic mai imprecis, mai încurcat, mai deformat decât termenul latino,  "cea mai deschisă și vag-definită categorie non-albă din Statele Unite, o identitate mutabila",  în care s-au stratificat concepte legale (străin, azilant, imigrant ilegal) rasiale, chiar comerciale, de marketing. Complicând și mai mult lucrurile, hispanicii înșiși au probleme în a se auto-defini sau accepta o identitate comună. Recensămintele din Noua Spanie a sfârșitului secolului al XVIII-lea oficializau confuzia, migrația declarativă între caste, de la mulatru  la spaniol într-un efort, care continuă până-n zilele noastre de a se "albi", de a oculta indigenitatea, africanitatea, chiar mixitatea. În recensămintele mai recente, 40% dintre hispanici (unii dintre ei adoptând, în ton cu vremurile woke, corecte politic, genericul Latinx) se declara albi. Istoria tulbură și ea apele:  trecutul latino divizează în feude și rivalități naționale, care au ecou în angajamentele politice, deseori neînțelese sau deliberat simplificate, ale comunităților hispanice din Statele Unite.   În SUFLETELE NOASTRE MIGRATOARE, Hector Tobar face o tentativă de clarificare.  Antidotul la rasializare și simplificare ("între criminalitate și pasivitate") este confruntarea cu adevărul, oricât de dureros, și  imersiunea în familial, în personal-confesiv, demers care este al autorului dar și al studenților săi hispanici de la Irvine, angajați într-o lucrare providențială de re-evaluare a istoriilor personale ca originale, unice, dar și integrate în marea istorie a Statelor Unite.

 Hector Tobar:  "Latino",  categorie etnică și rasială majoră din SUA, este redusă în mass media la stereotipuri înrădăcinate, iar în rândul celor care se consideră Latinos domnește confuzie în legătură cu adevărata lor identitate etnică și rasială. "Latino" ca termen ascunde originea noastră indigenă și africanitatea noastră, proclamând  o identitate bazată pe o moștenire europeană comună.

Reporter:   Complexitatea, nuanțele societăților, experiențelor și istoriei sud și central-americane lipsesc  în peisajul mediatic din Statele Unite. Dezinteres total. Cum explicați această stare de lucruri?

Hector Tobar:  La originea ocultării istoriei central și sud-americane în media din Statele Unite stă o profundă lipsă de respect, un dispreț, desprecio cum se  spune în spaniolă, o lipsă de prețuire, o prejudecată că suntem neimportanți. Majoritatea consideră că semenii lor hispano-americani sunt servili și nu prea deștepți, de unde părerea că n-au ce învăța de la ei, că experiența lor e lipsită de însemnătate. Eu spun că dimpotrivă, Statele Unite este o țară de metisaj, al cărei peisaj emoțional și cultural a fost influențat de hispano-americani. Dacă nu înțelegem America Latină nu ne vom înțelege niciodată pe noi înșine.

Reporter:    Nu se manifestă nici o dorință de înțelegere. America rămâne împotmolită în vechile clișee. De ce?

Hector Tobar:  Două motive:  refuzul albilor privilegiați de a se privi în oglindă și tentația căreia-i cad pradă albii de rând de a-i blama pe alții pentru realități foarte dureroase. Adevărul este că toți americanii, supuși deopotrivă forței corporatiste și inegalității, inventează povești al căror tâlc este că vinovații nu-s ei ci alții, străinii.

Reporter:  Scrieți, "Sufletul de migrant este universal. A simți că ființa, fericirea, integritatea, dragostea ta sunt împărțite între două puncte îndepărtate ale globului este o condiție absolut normală în lumea modernă". Ce este specific, distinct hispanic în această condiție?

Hector Tobar:  Călătoria comună traversând Rio Grande, granița mexicano-californiană sau oceanul Caraibelor.  Istoria noastră este un capitol al istoriei imperialismului american. În multe privințe politica externă a Statelor Unite a aservit țările Americii Latine,  influențând deseori  natura guvernării în acea regiune. Traumele, violențele provocate de imperialismul american sunt factorul declanșator al periplului nostru.  Acesta este pentru mine elementul distinctiv al migrației hispanice.

Reporter:  Încă o dată, în aceste zile, America este în criză imigraționistă, isterizată de imaginile frontierei "asediate". Ce gânduri va provoacă această nouă "criză"?

Hector Tobar:  Criza a fost generată de politica de imigrație a SUA,  de relația ei cu mâna de lucru Latino, care a fost și rămâne esențială în construirea Americii moderne. Circulă în mass-media americane imaginea hispanicilor ca hoardă, ca mulțime adunată la graniță în tentativa de a o forța. Eu am altă imagine, a grădinilor și străzilor ordonate din orice oraș american, a mâncării de pe mesele americanilor. Latinos sunt esențiali în industria serviciilor din această țară, sunt cei care culeg 90% d în recolte.  Imaginea mediatică este deci falsă, menită a reduce experiența latino-americanilor la un aspect al ei: ființe umane care încearcă să scape  de structurile de clasă, de violența și instabilitatea din țările lor natale--instabilitate generată parțial de un sistem care ajută Statele Unite și economia ei.

Reporter:  Descrierea nuanțată a condiției hispanice, Latinidad,  are, în SUFLETELE NOASTRE MIGRATOARE, două axe principale. Prima este experiența personală: ați copilărit în East Hollywood,  cartier predominant hispanic al Los Angeles-ului, fiu de imigranți guatemalezi obligați să-și părăsească țara în 1954, după răsturnarea de la putere a președintelui democratic-ales Arbenz într-un puci orchestrat de Statele Unite. Ce este personal, familial, în acest portret pe care-l zugrăviți al condiției hispanice?

Hector Tobar:  Mă gândesc la dragostea ce mi-a învăluit copilăria, la sentimentul ce mi-a fost inculcat că sunt o ființă specială. Am crescut într-o familie de imigranți dizlocati, separați de rudele lor din Guatemala, și totuși părinții mei, în special tata, n-au încetat să-mi spună că a fi guatemalteco înseamnă a aparține unui grup care a creat civilizații și mari opere de artă. Tatăl meu îl citea pe Miguel Angel Asturias, care tocmai primise premiul Nobel pentru literatură. Mama și tatăl meu mi-au transmis simțământul că sunt provenit dintr-o comunitate de oameni iubitori, inteligenți, deosebiți. Pentru mine acea dragoste, acea persistență,  sunt elemente centrale ale istoriei Latino și cu siguranță a poveștii familiei mele.

Reporter:  A două axa a acestei Latinidad este cea a experienței studenților dvs. Scrieți, "voi împleti ce știu eu cu ce m-ați învățat voi și împreună vom ajunge la înțelegerea vremurilor și condiției noastre comune". Ați atins acest obiectiv?

Hector Tobar:  Când citesc lucrările studenților mei e ca și cum aș privi 20-30 de ani în viitorul literaturii, artei și culturii americane.  Povestirile lor sunt extrem de nuanțate și complicate. Nu le este teamă să vorbească despre disfuncționalitatea și traumele vieții lor. Istoriile lor le consider parte a istoriei Statelor Unite.

Reporter:  Ați fost, decenii de-a rândul, un fin observator și cronicar al vieții și identității latino, cu deosebire ca jurnalist la Los Angeles Times și autor a două opere de non-ficțiune NAȚIUNE ÎN TRADUCERE și acum SUFLETELE NOASTRE MIGRATOARE. Cum a evoluat realitatea hispanică din Statele Unite și perspectiva dvs. asupra acestei evoluții?

Hector Tobar:  Am crescut în Statele Unite, în Los Angeles, California, în anii '70. Era o perioadă de incredibil optimism, când simțeai că imigranții Latino sunt acceptați. În decursul vieții mele am asistat la ascensiunea mișcării anti-imigraționiste, care asociază imigranții hispanici cu barbarismul și înapoierea. În același timp am văzut în rândul populației latino începutul unei reflecții asupra identității și rolului ei în societate. În ultimii 10-15 ani se manifestă un interes crescând în indigenitatea noastră. Știu că sunt parțial de origine Maya, dar acea parte a istoriei mele mi-a fost ascunsă.  Există în rândul hispano-americanilor mai tineri o dorință formidabilă de a explora indigenitatea, africanitatea, pentru că familiile latino mixte, care sunt multe,  au văzut cum,  în special în ultimul secol,  indigenitatea și negritatea au devenit ceva rușinos, ceva de care trebuie să fugă, ceva ce trebuie șters din trecutul lor.