
Social
Grădina urbană intergenerațională, un proiect pilot la Iași
gradina_trei.jpg

În multe orașe, autoritățile plantează gazon, dar acel spațiu nu aparține comunității, pentru că încă mai există celebrele plăcuțe „Nu călcați iarba”. Conceptul de gradină lângă bloc unde să interacționeze toate generațiile se construiește acum la Iași Și după cum a subliniat urbanistul Samuel Stancu, UrbanizeHUB va dezvolta o metodologie de intervenție în spațiile urbane reziduale care să poată fi utilizată în toate orașele din România. Care a fost motorul care a pornit acest proiect?
Ne-am dat seama că spațiile din spatele blocurilor, în general, mai ales în cartierele de locuințe colective, sunt neîngrijite. De cele mai multe ori nu sunt amenajate și nu sunt utilizate la potențialul maxim. Practic, această zonă ar putea deveni o resursă valoroasă pentru locuitori, pentru cetățeni. Cum am putea face lucrul acesta? Pentru că, de obicei, într-adevăr, există programe ale administrațiilor locale care vin și pun gazon sau curăță un pic zona. Dar în continuare spațiile rămân utilizate. Adică cetățenii nu interacționează cu ele.
Pe gazon avem plăcuța cu „Nu călcați iarba”.
Da! Exact. Pentru că de multe ori se amenajează fără să se țină cont de nevoile utilizatorilor. De aceea am încercat să ne gândim cum am putea să facem ca oamenii să interacționeze cu aceste spații. Cel mai bine îi întrebăm direct pe ei. Pentru că ei sunt utilizatorii finali ai spațiului respectiv și întotdeauna trebuie să pleci de la această idee.

Prima întâlnire a fost cu ieșenii care locuiesc în cartierul Alexandru cel Bun pentru a pune bazele unei grădini comunitare intergeneraționale. Ce vor oamenii pentru cartierul lor?
Idealul nostru a fost să aflăm ce își doresc oamenii. Vom avea patru ateliere în total. Vrem să aflăm efectiv ce iubesc oamenii. Primul atelier a fost doar despre input. Noi am adunat toate ideile oamenilor. Iar printre principalele idei au fost nevoia de spațiu verde, nevoia de interacțiune cu spațiul verde, locuri de joacă. Zona pe care al ales-o este în proximitatea unui loc de joacă și a unei grădinițe. Fără să ne dăm seama am descoperit că este nevoie de aceste spații intergeneraționale. Pentru că în cartier nu locuiesc doar oameni de o anumită vârstă. În cartier locuiesc de la copii la adulți și părinți și bunici. Și atunci trebuie să vedem cum putem face niște spații multifuncționale pe care oamenii să le poată folosi în mai multe momente ale zilei. Și să fie pentru mai multe categorii.
Cum ar arăta prima schiță a grădinii comunitare intergeneraționale?
Este provocator. Zona pe care am ales-o este în proximitatea unei grădinițe și a unui loc de joacă. Dar este de fapt o parcare. O parcare neaamenajată, dar folosită ca parcare. Și atunci practic am recucerit spațiul public. Pentru că în acest atelier ne-am pus pur și simplu ca la un picnic. Cu pături pe jos. Am luat de ceva de mâncare, ceva de băut și am făcut activități împreună. Noi, copiii de mână cu părinții, dar și cu bunicii. Unul dintre exercițiile pe care le-am făcut la atelier a fost că i-am pus cumva să aleagă câte un obiect din zona respectivă care înseamnă ceva pentru ei.
Și a fost un exercițiu interesant, pentru că au adus diverse obiecte și apoi au povestit despre relația lor cu obiectul respectiv. Au povestit despre ceea ce înseamnă obiectul respectiv pentru ei. Și așa ne-am dat seama cumva de context. Am putut să stabilim și niște relații între ei. Pentru că scopul atelierului este că la final ei să și implementeze ca grup acest spațiu verde. A fost un exercițiu interesant pentru că am înțeles mai bine ceea ce își doresc, de fapt, de la spații.
Dacă vorbim de spații urbane reziduale. La ce ne referim concret? Dacă ar trebui să facem un inventar al acestora?
Sunt acele spații neutilizate. Acele spații care există de fapt în oraș dar care nu au neapărat o funcțiune bine determinată. Unii le mai numesc al treilea spațiu din oraș. Eu cred că este foarte important să utilizăm aceste spații. Pentru că orașele sunt zone foarte aglomerate și spațiul este limitat, De aceea utilizarea lor la potențialul maxim ne va ajuta. Pot da exemplu de câteva spații de acest gen. Putem vorbi efectiv de o zonă neamenajată unde de exemplu se parchează mașini. Și poate tot felul de maidane. Tot felul de zone în care în momentul de față cresc buruieni. Sunt tot felul de colțuri, De exemplu între străzi, la întretăierea aleilor, a străzilor se întâlnesc aceste spații reziduale.
Aceste spații reziduale sunt ignorate de autoritățile locale?
Ați spus la un moment dat ceva de inventar. Ar fi interesantă această idee de a face un inventar al acestor spații reziduale. Pentru că ne-ar ajuta mai mult să ne dăm seama de câte spațiii de fapt avem disponibile, dar pe care nu le utilzăm.

Avem spații în jurul blocurilor, dar sunt delimitate de garduri. Vorbim de parcări, dar pe vremuri...copiii se jucau cu mingea în parcare, dar erau două mașini!
Am observat că există o schimbare în gândire. Dacă oamenii înainte își doreau numai parcări sau își doreau un spațiu bine delimitat cu garduri. De parcare e în continuare nevoie. Vedem din ce în ce mai mulți oameni care își doresc cumva un echilibru în repartizarea spațiului. Doresc să fie un spațiu liber. Să nu mai fie un spațiu îngrădit, să poată utiliza spațiul respectiv și să interacționeze cu el. Ceea ce pentru noi e o mare bucurie. Pentru că până la urmă despre asta este vorba în orașe. Să colaborăm și să trăim împreună cu natura.
Spațiul trebuie și întreținut. Proiectul trebuie să meargă mai departe, după ce intervenția dumneavoastră se încheie. este posibil?
Avem sprijinul Primăriei municipiului Iași în implementare. Ne va ajuta. Ceea ce dorim noi este de fapt să construim o comunitate în acea zonă. Iar odată realizat acest lucru, echipa noastră care este compusă din specialiști peisagiști, horticultori va transfera aceste cunoștințe minimale de îngrijire a grădinii și sperăm ca lucrurile să iasă bine.
Doriți să implementați după proiectul din Iași acest concept de grădină comunitară intergenerațională la nivel național. Cum ar schimba asta România?
Vom elabora un ghid în care vom înșira practic toată experiența de la A la Z. Inclusiv provocările pe care le avem, dar și beneficiile. În primul rând, ar fi vorba despre deschiderea către comunitate, către oameni, către vecini. În momentul de față, oamenii sunt un pic închiși, sunt un pic reticenți în a acționa într-un spațiu comun dacă nu este proprietate privată. Și atunci spunem că pe lângă beneficiile unei grădini și ale unui spațiu verde, este despre comunitate și despre întărirea acestor relații între oameni.