”Arsenie. Viața de apoi”, împiedicat la Arad. Regizor la RFI: Un soi de complicitate între politică și cercuri ultraortodoxe

Alexandru Solomon spune ce înseamnă pentru el incidentul din Arad legat de filmul documentar ”Arsenie. Viața de apoi”: ”Mie îmi spune că motivul pentru care am făcut filmul este, cum să zic, foarte verificat în viața reală, într-un oraș ca Aradul și anume că există un soi de complicitate între politică, instituții politice și Biserică și, mă rog, cercurile să zicem naționalist-ultraortodoxe și cedează imediat la această presiune sau chiar o fac din oportunism, fără să fi fost presați de ceilalți în vreun fel, adică o fac ca să nu jeneze un electorat pe care se bazează, probabil”.

Reporter: Ce explicații vi s-au oferit? Vi s-au părut convingătoare?

Alexandru Solomon: Am avut o discuție doar cu doamna care conduce Centrul Cultural al Primăriei Arad. Nu m-a convins în nici un fel, mi-a spus că a existat un telefon, o amenințare că vom veni, vom face scandal și circ, dar asta nu-i ceva ce poate să te influențeze, cred, dacă ai o misiune publică, de a aduce diversitate culturală în orașul tău. Același lucru s-a petrecut și la Biblioteca Județeană, care ține de Consiliul Județean. Și acolo înțeleg că iarăși s-a primit un telefon de la Consiliul Județean de anulare a evenimentului. Deci ambele instituții locale au făcut asta.

Reporter: Ce anume din filmul ”Arsenie. Viața de apoi” credeți că a deranjat acele grupuri ultrareligioase?

Alexandru Solomon: În primul rând că oamenii respectivi nu au văzut filmul, deci au judecat filmul pe baza, nu știu, campaniei, afișului și mai ales a unor reacții din mediul ultraortodox care s-au exprimat pe Facebook și așa mai departe. Deci erau în necunoștință de cauză și cred că e un reflex foarte periculos ăsta, de a interzice o posibilitate de dialog. Nu trebuie să-ți placă filmul, poți să te exprimi după ce l-ai văzut, să spui ce te-a deranjat, dar înainte de a face treaba asta, mi se pare că e absolut inacceptabil.

Presiuni și la Sibiu legate de proiecția filmului ”Arsenie. Viața de apoi”

Reporter: Vă așteptați să apară și alte asemenea incidente?

Alexandru Solomon: Înțeleg că sunt niște presiuni și la Sibiu, filmul e programat la Festivalul Astra și există și acolo tot felul de presiuni. Da, ce să zic, mă aștept sau nu mă aștept, contează mai puțin. Contează cum reacționează totuși instituții publice care au misiunea de a reprezenta tot publicul lor, nu numai o parte mai vocală, mai nervoasă a lui.

Reporter: Faptul că filmul ”Arsenie. Viața de apoi” provoacă asemenea reacții și polemici în spațiul public e pe undeva și un lucru bun? Adică puteți vedea și partea bună, partea plină a paharului? Există o parte plină a paharului aici?

Alexandru Solomon: Partea plină a paharului de obicei se manifestă în discuțiile de după proiecții, care sunt controversate, sunt oameni care sunt pe poziții opuse, dar totuși reușesc să se exprime și să stea în același spațiu și să-și spună părerea. Asta e partea bună a paharului. Partea goală a paharului este că reflexul e să elimini din spațiul public ceva care ți se pare că te deranjează.

Reporter: Cum lupți, ca regizor, cu un asemenea reflex, ce poți să faci?

Alexandru Solomon: Ca regizor, poți să faci filme de tipul ăsta, asta e tot ce poți să faci și să faci tot ce e posibil ca el să ajungă la public și după aceea să-ți asumi poziția ta din film și să încerci să creezi un soi de punte de dialog cu oricine, indiferent dacă e de acord sau nu e de acord.

Reporter: Ce v-ați propus de fapt cu acest film?

Alexandru Solomon: Mi-am propus în primul rând să-i ascult pe oamenii care cred în Arsenie Boca și care au experiențe mistice, care formează baza populară foarte răspândită a fenomenului religios în România și în același timp să vedem un pic cum e manipulată această credință intimă a unora, cum devine ea discurs public, politic și care îngrădește drepturile celorlalți. Or filmul încearcă să păstreze o poziție echilibrată și să încurajeze tocmai punerea în discuție a unor subiecte, chiar dacă ele sunt delicate, putem vorbi despre asta, nu trebuie numai să prezentăm peisaje și buchete de flori și muzică folclorică în spațiul public, ca nu cumva să provocăm vreo discuție.