Suedia, în mijlocul războiului din bandele criminale

 Constantin Drăgan, corespondentul RFI în țara scandinavă, ne spune cum se văd lucrurile la fața locului:

12 persoane ucise în mai puțin de o lună. O parte dintre ele erau în relații cu diverse grupări criminale, dar unele au fost omorâte din greșeală. Așa ceva Suedia nu a mai cunoscut vreodată în istoria sa modernă. Este motivul pentru care prim-ministrul Ulf Kristersson a ținut săptămâna trecută un discurs în fața națiunii.

“Să știți că eu sunt de partea voastră. Vom vâna bandele, vom învinge bandele. Le vom duce membrii la tribunal. Dacă sunt cetățeni suedezi vor primi ani lungi de închisoare, dacă sunt străini, vor fi și deportați."

Însă înainte de a discuta cât de probabil este ca acest lucru să se întâmple, haideți să înțelegem mai bine ce se întâmplă de fapt.

A trecut ceva vreme de când membrii bandelor rivale din Stockholm, Malmö sau Göteborg au pornit să fie violenți unii cu ceilalți și chiar să se ucidă uneori. Însă actualul val centrat în zone aflate pe o rază aproximativ 100 de km în jurul capitalei își are originea în luptele interne din rețeaua de crimă organizată Foxtrot.

Condusă de “Vulpoiul kurd”, pe numele său adevărat Rawa Majid, născut la Uppsala în 1986, și de Căpsună (sau Dr. Phil), altfel spus Ismail Abdo, în vârstă de 33 de ani, rețeaua Foxtrott a fost timp îndelungat unul dintre cei mai importanți actori din Suedia în domeniul traficului de droguri. Liderii ei au stat în închisoare de mai multe ori, însă la un moment dat au plecat în Turcia unde au cumpărat proprietăți scumpe și au devenit cetățeni. Rețeaua Foxtrot era atât de puternică, încât își inscripționa pachetele de cocaină cu semnul unei vulpi, iar anumiți rapperi și influenceri suedezi îi laudau acțiunile, mai mult sau mai puțin voalat.

Cei doi lideri și-au condus foarte bine din Turcia afacerile de trafic în Suedia, până în momentul în care, din motive necunoscute, s-au certat.

Consecința a fost mai întâi un atac împotriva lui Ismail Abdo, care a ripostat printr-un atac încă și mai puternic, pe 6 septembrie, la Istanbul, împotriva lui Majid. Sigur că lucrurile nu s-au oprit aici.

Doar o zi mai târziu, mama lui Ismail Abdo era împușcată la ea în casă, in Suedia, printr-o fereastră deschisă. Ce a urmat, au fost multe alte crime, unele dintre ele cu victime persoane minore. Și deși există indicii clare că totul a fost condus de cei doi, aceștia nu pot fi aduși și cercetați în Scandinavia pentru că Turcia, ca și Suedia de altfel, nu își extrădează proprii cetățeni.



Ce e de făcut?



Poate poliția suedeză să controleze situația? Conform atât prim-ministrului, cât și comandantului poliției naționale, nu. Pe numele său Anders Thornberg, acesta a vorbit vineri într-o conferință de presă despre cât de extinse sunt rețelele criminale și cât de populare sunt ele în rândul tinerilor din suburbii, pe care îi atrag cu bani, ceasuri și mașini. A spus el că există copii care merg acolo și cer să fie înrolați. De altfel, cum pedepsele sunt mult mai blânde în cazul minorilor, aceștia sunt folosiți din plin de bande pentru diverse acțiuni. În toată Suedia au fost identificate 150 de locuințe în pericol de a fi atacate de grupările de crimă organizată. Ele aparțin adesea membrilor acestora și rudelor lor, iar poliția susține că nu are cum să pe supravegheze pe toate în permanență.

Așadar, e nevoie de ajutor. Care se pare că va veni din partea armatei, solicitată să intervină.

Într-o țară în care e un lucru obișnuit ca militarii să susțină ordinea publică, acest lucru nu ar surprinde. Însă în Suedia lucrurile sunt mai complicate. Legile țării nu sunt create cu gândul la războaiele între bande și copiii soldați. Armata nu are niciun drept să pornească vreo acțiune violentă împotriva propriilor cetățeni. Ea însă va da un ajutor prețios în supravegherea la sol și din aer, furnizarea de vehicule, în analizarea datelor și în orice alte domenii care nu presupun intervenția directă.

Pe de altă parte, guvernul intenționează să dea poliției puteri sporite, care să îi permită de pildă să intercepteze mai ușor convorbiri între membrii bandelor și să percheziționeze trecători în anumite zone de risc, chiar în lipsa unor indicii clare. Se promite înăsprirea puternică a pedepselor pentru trafic și violență și se vorbește chiar și de crearea unor instituții de încarcerare a minorilor între 15 și 18 ani, care sunt actualmente foarte intens folosiți. Dacă toate aceste măsuri vor fi puse în practică, se estimează că numărul de locuri din închisori va trebui să crească de la 7500 la în jur de 15 000. Prim-ministrul a vorbit și despre intenția de a-i deporta pe membrii identificați ai rețelelor criminale, chiar dacă aceștia nu au comis vreo crimă.

Vor duce aceste măsuri la rezultate? Să sperăm că da. Însă criminologii sunt de acord aproape în unanimitate că încarcerarea nu scade numărul violențelor, iar cei care stau în închisoare ies extrem de rar cu alte gânduri decât au intrat. Adesea, tinerii care se înrolează în bande nu sunt speriați nici măcar de gândul că ar putea muri peste o săptămână. Iar recompensele care se obțin pe piața suedeză de narcotice sunt atât de mari încă, imediat ce un membru al bandei este închis, alții îi iau locul.

Este ceea ce susține și Felipe Estrada, profesor de criminologie la Universitatea din Stockholm, într-un interviu acordat publicației The Local. El spune și că introducerea minorilor în sistemul principal de justiție e o altă greșeală, fiindcă rezultatele școlare vor scădea, iar ei vor fi stigmatizați și excluși din societate. În schimb, el pledează pentru alte strategii, cum ar fi chemarea la discuții a membrilor identificați ai bandelor, confruntarea lor cu victime ale violenței și avertizarea lor că vor fi supravegheați îndeaproape. Este o strategie care a funcționat se pare foarte bine în zone de risc din Statele Unite. Orice criminolog, spune el, știe ce rol crucial are școala în prevenirea delincvenței juvenile. Tinerii care au succes la școală, intră rareori în bande. Ar trebui investiți bani pentru ca profesori buni să ajungă să predea în zone defavorizate, alături de asistenți, psihologi s.a.m.d. Să tai din banii școlilor care se află în aceste zone riscă să coste mult mai mult pe termen lung.

Ce se va întâmpla, rămâne de văzut. Șeful poliției suedeze spunea vineri că din păcate deocamdată nu are indicii care să ducă la concluzia că violențele vor scădea în viitorul apropiat.

Pe de altă parte, în ciuda acestei situații nemaiîntâlnite, ar fi totuși profund greșit să se considere că Suedia este în acest moment o țară cu un grad mare de pericol, în care uriașa majoritate a cetățenilor și vizitatorilor s-ar simți amenințați în vreun fel, în vreun moment.