Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Săptămâna de lucru, motiv de polemică

sarkozy-tele-nov2010-0.jpg

Preşedintele francez Nicolas Sarkozy. AFP/France2

În Franţa, anul 2011 începe într-un context de pesimism economic dar de efervescenţă politică pe fondul unei polemici legate de durata săptămânii de lucru. Şi alte subiecte provoacă însă numeroase dezbateri. Socialiştii, aflaţi la putere, au considerat în 1998 că prin reducerea săptămânii de lucru de la 39 la 35 de ore se pot crea noi locuri de muncă.

Putem vorbi de un început de an cu o agendă încărcată pentru întreaga clasă politică. Atât în rândurile stângii cât şi în rândurile dreptei au loc clarificări şi repoziţionări în contextul acestui an politic dar şi în perspectivă. Iar alegerile prezidenţiale de anul viitor îşi pun deja amprenta pe tot ce spun şi pe tot ce fac oamenii politici, în frunte cu şeful statului francez, Nicolas Sarkozy.

Acesta din urmă se află deocamdată în plin maraton al urărilor de început de an şi se adresează pe rând "forţelor vii ale naţiunii", cum se spune în limbajul puţin uzat al agenţiilor de presă. Nu toate "forţele vii ale naţiunii" doresc însă să asculte ce spune Nicolas Sarkozy. Joi, de exemplu, şeful statului li s-a adresat partenerilor sociali, dar unul dintre sindicate, CGT, a refuzat să participe la ceremonia de la Palatul Elysée.

Liderul acestui sindicat, Bernard Thibault consideră că această absenţă echivalează cu un mesaj adresat preşedintelui Sarkozy întrucât acesta n-ar fi respectat principiile dialogului social. Sindicatele nu uită faptul că la sfârşitul anului trecut, în ciuda unor numeroase zile de acţiune şi manifestări în toată Franţa, guvernul a trecut peste voinţa lor şi a adoptat legea pensiilor, care, printre altele, fixează vârsta legală a ieşirii la pensie la 62 şi nu la 60 de ani ca până acum.

Din punctul de vedere al sindicatelor, dialogul cu puterea este mai mult decât "mediocru" în acest moment. Ceea ce nu înseamnă că nu sunt aşteptate cu atenţie declaraţiile lui Nicolas Sarkozy pe tema viitoarelor reforme, cum ar fi cea legată de asistenţa persoanelor vârstnice sau de crearea de locuri de muncă pentru tineri.

Atmosfera politică în acest început de an mai este marcată şi de discuţiile în jurul altui subiect sensibil: durata săptămânii de lucru. Socialiştii, la ora la care se aflau la putere, au considerat că prin reducerea săptămânii de lucru de la 39 la 35 de ore se pot crea noi locuri de muncă.

Dreapta a criticat dintotdeauna cu vehemenţă această măsură, dar Nicolas Sarkozy nu şi-a pus totuşi niciodată în programul electoral, înainte de a deveni preşedinte, în mod explicit, anularea acestei legi. Subiectul nu este însă în nici un caz tabu, el este discutat în sânul dreptei iar mai nou, un lider socialist, Manuel Valls, a declarat şi el că trebuie revenit la săptămâna de muncă de 39 de ore. Sindicatele, după ce au pierdut la sfârşitul anului trecut bătălia legată de reforma pensiilor, consideră această dezbatere ca o nouă provocare a puterii.

De altfel lui Nicolas Sarkozy i se reproşează deja că a intrat în campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale de anul viitor şi că lansează în dezbatere teme de natură să-i aducă voturi, cum ar fi cea legată de securitate, imigraţie şi cele 35 de ore. 

Premierul francez François Fillon a declarat joi că dezbaterea în jurul celor 35 de ore este binevenită, pentru că implicit este o dezbatere în jurul costului muncii. Ministrul muncii, Xavier Bertrand, consideră însă că nu e cazul să fie modficiat cadrul prescris de cele 35 de ore, şi că Franţa are alte urgenţe în acest moment.

Să mai adăugăm că acest început de an se află sub semnul unei comemorări: au trecut 15 ani de la moartea preşedintelui socialist François Mitterrand, ceea ce reaminteşte stângii franceze că nu a reuşit încă să iasă din starea de orfelinat ideologic în care a plasat-o dispariţia acestui mare om politic.