Egiptenii, fără internet

Situaţie tensionată în Egipt unde zeci de mii de manifestanţi au ieşit din nou vineri - pentru a 4-a zi consecutiv - pe străzile capitalei Cairo pentru a cere schimbarea regimului. Preşedintele Hosni Mubarak, în vârstă de 82 de ani şi la putere de 3 decenii, s-a remarcat însă pentru moment prin tăcerea sa lăsându-i pe poliţişti să înnăbuşe manifestaţiile stradale. Internetul, ca şi în momentul revoluţiei tunisiene, a jucat un rol crucial în mobilizarea anti-Mubarak. 

Internetul, rol-cheie în această mobilizare populară din Egipt, a fost complet tăiat de autorităţile de la Cairo. Circa 90 la sută din reţea nu mai este disponibilă pentru cei 23 de milioane de egipteni - adică un sfert din populaţie - care au legătură cu netul. Sub presiunea autorităţilor, principalii 4 operatori din ţară au neutralizat această unealtă esenţială pentru mobilizarea opozanţilor regimului Mubarak. "O premieră mondială" afirmă specialiştii, e vorba de prima tăiere de o astfel de amploare.

Întreruperi s-au mai întâlnit în trecut - în Birmania şi Iran de exemplu - dar ele erau temporare şi axate pe un segment specific. Măsura drastică luată de Egipt era însă previzibilă dacă nu uităm că ţara figurează, alături de alte 12 din lume, pe lista statelor descrise drept "duşmani ai internetului" de Asociaţia Reporteri fără frontiere.

Dacă  ţara faraonilor a fost aşadar ruptă de restul lumii informatice, nici ziariştii occidentali nu o duc mult mai bine. 4 confraţi de-ai noştri, jurnalişti francezi, au fost arestaţi mai bine de o oră în momentul în care acopereau uriaşa manifestaţie de la Cairo, alţi jurnalişti occidentali fiind brutalizaţi de forţele de ordine.

Faptul că Egiptul este astăzi pe primele pagini ale ziarelor şi în deschiderea jurnalelor de ştiri nu pare a-i deranja foarte mult pe responsabilii politici. Bătrânul şi bolnavul preşedinte Hosni Mubarak, în post de 30 de ani şi dispus să-i predea ştafeta de şef al statului ... fiului său, tace mâlc, nu s-a exprimat deloc de când au început agitaţiile pro-democratice. Doar preşedintele parlamentului de la Cairo s-a exprimat pentru moment cerând "reforme fără precedent penru a evita o revoluţie". Puţin probabil să fie auzit.

Cine atrage însă astăzi atenţia străzii este Mohamed El-Baradei, opozantul cel mai cunoscut, fost şef al agenţiei internaţionale pentru energie atomică şi în această calitate laureat al premiului Nobel pentru pace. Reîntors la Cairo, el s-a declarat dispus să conducă tranziţia  de la putere. Să-l ascultăm aşadar pe El-Baradei:

“Cred că este un moment critic pentru Egipt. Cer regimului să asculte poporul până nu e prea târziu. Îi cer să nu mai recurgă la violenţe pentru că acest lucru este complet contraproductiv şi toată lumea va suferi din cauza asta. Am revenit şi sper să pot conlucra cu toată lumea pentru a realiza schimbările de o manieră ordonată şi paşnică”,spune Mohamed el-Baradei, principalul opozant al regimului Mubarak din Egipt

"Utilizarea complet disproporţionată a forţei" a fost denunţată şi de asociaţia Human Rights Watch în timp ce liderii politici, începând cu aliatul american, au început şi ei să emită rezerve vizavi de puterea de la Cairo. Să-l ascultăm pe preşedintele Barack Obama într-un interviu acordat pe Youtube:

 “Egiptul a fost unul dintre aliaţii noştri în multe chestiuni importante cum ar fi pacea cu Israelul sau dosarele sensibile din regiune în care preşedintele Mubarak ne-a ajuat mult. I-am spus însă dintotdeauna că trebuie să lanseze şi reforme interne, economice şi politice. Uitaţi-vă acum cum iese lumea frustrată în stradă. Cee ace spun acum este ca violenţa să nu fie soluţia pentru problemele Egiptului. Guvernul trebuie să fie atent să nu recurgă la violenţă întrucât e foarte importnat ca oamenii să se poată exprima liber”,spune şeful Casei Albe

Potrivit unor telegrame diplomatice publicate de situl Wikileaks, guvernul american ar fi finanţat cu câteva zeci de milioane de dolari organzaţiile care promovează democraţia în Egipt şi asta în ciuda rezervelor exprimate de  preşedintele Hosni Mubarak.

Pe lângă democraţie, egiptenii au însă nevoie şi de condiţii de viaţă mai demne. Printre principalele revendicări ale egiptenilor figurează dealtfel ameliorarea condiţiilor de trai într-o ţară în care, precizăm 40 la sută din populaţia de 80 de milioane de locuitori, trăieşte cu mai puţin de doi dolari pe zi. O situaţie de precaritate de care profită principala forţă de opoziţie din ţară, aşa-zişii Fraţi musulmani, organizaţie oficial interzisă dar tolerată de autorităţi. Mişcarea considerată cea mai veche a islamului sunit, a fost fondată în 1928 în Egipt devenind trepat o organzaţie extremistă şi ca atare hărţuită de diversele regimuri egiptene. Fraţii musulmani rămân însă foarte activi şi influenţi în reţelele sociale şi de ajutorare a celor mai defavorizaţi. De unde şi popularitatea tot mai mare de care se bucură în rândul egiptenilor de rând.