Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Transnistria–Republica Moldova: e ruptura pe cale de a deveni ireversibilă?

medvedev-dmitri-igor-smirnov.jpg

Dmitri Medvedev şi Igor Smirnov, expresia influenţei covârşitoare a Rusiei în Transnistria.

Senatorul american Richard Lugar publica în urmă cu doar câteva zile un raport, în care făcea câteva propuneri de deblocare a impasului în negocierile din conflictul înghețat dintre Republica Moldova și Transnistria. Dar care sunt șansele de deblocare a negocierilor ?

Trimisul special RFI în regiunea nistreană, Petru Clej

Tiraspol: o zi înghețată de februarie, cu cer plumburiu și vânt siberian în rafale, care te îngheață până la os. În piața centrală trece când și când câte un troleibuz sau o mașină, iar câțiva oameni zgribuliți așteaptă în stație trecerea vreunui maxi-taxi.

La complexul închinat eroilor războiului civil din 1992, purtat cu forțele loiale Guvernului de la Chișinău, arde flacăra veșnică, străjuită de un tanc sovietic – simbol al rezistenței nistrene (sub oblăduirea celei de-a XIV-a armate sovietice staționate în zonă) împotriva autorităților Republicii Moldova.

Peste drum se află clădirea Sovietului Suprem, Parlamentul regiunii, iar în fața ei, impozanta statuie de marmură roșie a lui Lenin. La vreo câteva sute de metri este amplasată statuia ecvestră a generalului rus Suvorov, cuceritorul  Tiraspolului în 1792, moment înscris cu litere de aur aici, deoarece reprezintă începutul suveranității Imperiului rus asupra acestor meleaguri.

Influența Rusiei este colosală aici, începând cu posterele care-l arată pe liderul separatist nistrean Igor Smirnov dând mâna cu președintele Rusiei, Dmitri Medvedev, prezența portretelor premierului Vladimir Putin – aparent cel mai popular lider aici - și terminând cu faptul că pe teritoriul regiunii circulă o monedă proprie, numită rubla nistreană. Conducerea politică de aici are chiar în proiect o reformă a Constituției "Republicii Moldovenești  Nistrene", prin care să se introducă funcția de prim-ministru, în scopul alinierii cu instituțiile politice din Rusia.

De altfel, apropierea de Rusia, consfințită și printr-un referendum în 2006 în care aproape 95% din populație se pronunța în favoarea unei asocieri cu Federația Rusă constituie și unul dintre principalele obstacole în calea reluării negocierilor cu Chișinăul, așa-numitul format "5+2", care se desfășoară sub egida Rusiei, Ucrainei, Statelor Unite, Uniunii Europene și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE).

Trecerea timpului face tot mai dificilă soluționarea acestui conflict înghețat, după cum mi-a spus Valerian Tulgara, președintele Uniunii Moldovenilor, fost deputat în Sovietul Suprem de la Tiraspol. "20 de ani este o perioadă foarte lungă. Chișinăul are toate șansele să se integreze în Europa. Iar dacă cineva dorește să unească Moldova cu Nistrenia (termenul folosit aici în limba "moldovenească" pentru Transnistria - n.r.), asta e o prostie mare. Perspectiva reunirii va genera un șir de probleme pe încă 20 de ani", spune Valerian Tulgara, care consideră că separarea cât mai grabnică va fi benefică atât pentru Chișinău, cât și pentru Tiraspol.

Liderul Uniunii Moldovenilor nu-și ascunde nostalgia pentru URSS și că ar dori ca autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană (RMN) să se alăture unei uniuni reformate, alături de Rusia, Belarus, Kazahstan și poate Ucraina. El este conștient că nimeni nu a recunoscut RMN, nici măcar Federația Rusă, dar este încrezător într-un viitor nistrean alături de Moscova.

Discursul lui Valerian Tulgara poate fi auzit la mai toți liderii politici și chiar la activiști ai societății civile din Transnistria : consensul este că nu mai există cale de întoarecere într-o Moldovă unitară, poate chiar nici într-o confederație, așa cum propunea Tiraspolul în urmă cu vreo 15 ani.

Rusia sau Europa ?

Deputatul Dmitri Soin, lider al mișcării Prorîv (Realizare) și fost ofițer în serviciile de securitate din Transnistria este unul dintre puținii opozanți ai regimului de la Tiraspol. Deși mișcarea Prorîv este clar opusă reintegrării regiunii nistrene în Republica Moldova, deputatul Soin, care este președintele Comitetului de Afaceri Externe al Sovietului Suprem de la Tiraspol are un punct de vedere oarecum surprinzător. "În primul rând, trebuie îmbunătățită calitatea societății civile pe ambele maluri ale Nistrului, ceea ce va duce la o ameliorare a politicii în aceste locuri. În al doilea rând, eu pledez pentru un model European, ca să poată fi aplicat rezolvării acestui conflict înghețat", spune deputatul Soin. El nu vede nici o contradicție între principiile europene și dorința populației de aici de a se apropia tot mai mult de Rusia.

"Spre deosebire de alți politicieni de aici, eu urmăresc cu mare atenție ce se vorbește la nivelul președintelui Federației Ruse și a prim-ministrului acestei țări. Chiar ei, prin reformele introduse în Federația Rusă manifestă o anumită apropiere față de acele valori și standarde europene, prin politica pe care o promovează. Să fii cu Rusia nu înseamnă să fii împotriva Uniunii Europene", adaugă deputatul nistrean, contrazicându-l net pe Valerian Tulgara.

"Politica e un fenomen mereu în dezvoltare și dacă democrația europeană are câteva sute de ani, atunci modelul rusesc de democrație are câteva zeci de ani. Rusia nu poate să treacă imediat la standardele democrației europene. Important e că mișcarea în acea direcţie are loc", explică el diferența de optică din UE, față de cea din Rusia, cu privire la democrație.

"Noi, geopolitic suntem orientați spre Rusia, prin urmare, ca să ne armonizăm, trebuie să facem reforme la fel ca și cele din Rusia (modernizarea  și democratizarea instituțiilor noastre), prin urmare vom fi și noi mai aproape de UE. Situația din regiune se va schimba radical în perspectivă apropiată", conchide Dmitri Soin, dar nu cred că sunt prea mulți aici care-i împărtășesc optimismul.

În Transnistria este foarte greu să afli ce cred cu adevărat oamenii, pentru că teama de autorități este omni-prezentă. De pildă, vorbind despre condamnarea la termene foarte lungi de închisoare a jurnalistului independent Eduard Vardanean și a vameșului moldovean Ilie Cazacu, sub acuzația de dezvăluire de secrete de stat și respectiv spionaj, mi-a fost foarte greu să obțin de la interlocutori o poziție diferită față de aceea oficială.

Am constatat teama de liberă exprimare într-un sat moldovenesc din Transnistria, unde am stat de vorbă cu un localnic, care însă a refuzat să fie înregistrat. Mi-a spus că are o soră care locuiește într-o localitate de pe malul drept al Nistrului și că nu înțelege de ce trebuie să existe ostilitate între Tiraspol și Chișinău.

Nu-l încântă nici intenția liderilor nistreni de integrare cu Federația Rusă : "Ce avem noi cu rușii ?", îmi spune el, iar această opinie am întâlnit-o și la alți moldoveni din Transnistria, care încă mai sunt, potrivit datelor oficiale, cea mai numeroasă etnie din regiune, circa o treime din totalul populației. Dar nemulțumirile rămân nespuse în public.

"Un lucru este clar : nimeni nu vorbește până la capăt. Rezerva rămâne la ei în gând și nu va fi spusă, probabil, decât după foarte mult timp, numai după ce mințile vor începe să miște în altă direcție sau în alt mod", este de părere Sașa Cliuicov, jurnalist al agenției de știri IMEDIA de la Chișinău, care m-a însoțit în deplasarea în Transnistria.

M-am întors la Chișinău și am constatat că diferența, cel puțin în discursul oficial este din ce în ce mai mare între cele două maluri ale Nistrului, devenit un fel de frontieră din ce în ce mai greu de trecut, între două lumi cu viziuni foarte diferite.

 
Transnistria, Petru Clej