De ce francezilor nu le vine să creadă că DSK e vinovat

Primul argument este unul pe care l-am putea numi al bunului simţ: cum să crezi că un om care ar fi putut să devină şeful statului francez a coborât brusc atât de jos pe scara comportamentului încât să ajungă la un stadiu de barbarie? Cum să crezi că unul dintre cei mai puternici oameni de pe planetă, în materie de responsabilităţi, poate deveni dintr-o clipă în alta un infractor de drept comun.

Cum să crezi că omul care avea, a doua zi, întâlnire cu cancelara germană Angela Merkel, a putut agresa cu brutalitate, pentru a-şi satisface tot felul de fantasme sexuale, o femeie de menaj într-o cameră de hotel? În mintea noastră a tuturor există o anumită prejudecată, de fapt, că fiinţa umană nu poate fi chiar atât de contradictorie... De unde această tendinţă de a fi clemenţi cu un om precum Dominique Strauss-Kahn şi de a căuta un motiv exterior pentru ceea ce s-a întâmplat.

Ce spun specialiştii

În ziarul LE FIGARO de miercuri se exprimă doi psihiatri tot pentru a încerca să înţeleagă ce s-ar fi putut întâmpla cu acest om, dacă se confirmă că faptele care i se reproşează sunt adevărate. De multă vreme Franţa ştia că DSK este un "seducător".  Între profilul psihologic al unui seducător şi cel al unui violator există însă o diferenţă enormă, ca de la cer la pământ, spun cei doi experţi în ziarul LE FIGARO.

Seducătorul caută consimţământul celuilalt, seducătorul îşi găseşte plăcerea în cucerirea simpatiei celuilalt, a persoanei pe care vrea să o seducă... Plăcerea seducătorului consistă deci în dorinţa de a se face plăcut, de a provoca atracţie... Până la urmă, fiecare om politic este un seducător, chiar dacă operaţiunea de seducţie se concentrează asupra opiniei publice, a unui electorat.

În cazul unui viol sau al unei agresiuni, nu există nici o logică de comunicare ci de dominaţie imediată, de umilire totală a celuilalt, de sfărâmare a voinţei celuilalt, de subordonare. Specialiştii care se exprimă în LE FIGARO mai recunosc însă că nu există nici o psihologie prestabilită a violatorului, acest act poate poate fi motivat de multiple cauze: agresivitate naturală sau consum de droguri sau perversiune.

Întrebarea care se pune, este, deci, dacă Dominique Strauss-Kahn s-a putut transforma peste noapte din seducător, din "french lover" într-un vulgar violator, într-un agresor lipsit de autocontrol?

Filmele americane

Mai există însă un argument pentru care francezii cred în scenariul complotului, iar acest argument vine chiar de la americani. De peste 50 de ani filmele Hollywood-ului ne-au colonizat subconştientul, ori din toate miile de filme poliţiste americane pe care le-a văzut Franţa şi restul lumii se desprinde o unică şi persistentă lecţie de interpretare: nu trebuie să crezi ceea ce ţi se arată în faza iniţială.

Nenumărate sunt poveştile poliţiste şi filmele cu eroi care se trezesc brusc acuzaţi de crime oribile: absolut toate dovezile sunt împotriva eroului, situaţia pare disperată dar până la urmă asistăm la o lovitură de teatru şi adevărul iese la iveală. Majoritatea francezilor aşteaptă acum această lovitură de teatru, sau cel puţin cred în ea, pentru reabilitarea lui Dominique Strauss-Kahn. Cu atât mai mult cu cât se ştie că el avea duşmani, şi încă redutabili!