Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Coşmarul romilor din Ungaria

În ultima ediţie a revistei lunare "La Chronique" editată de asociaţia Amnesty International, este publicat un amplu reportaj despre "coşmarul romilor" din Ungaria. Plecând de la o realitate politică - creşterea popularităţii extremei drepte - Amnesty denunţă rasismul ambiant în care trăieşte comunitatea romă din Ungaria.

Autoarea franceză a reportajului realizat într-un sat de lângă Budapesta ajunge repede la o constatare: şi anume că primii care se confruntă cu creşterea tot mai mare a rasismului din Ungaria sunt romii maghiari. Dovada: situaţia, mai mult decât precară, în care trăiesc rromii din Gyöngyöspata, sătuc aflat la circa 80 de kilometri de capitală şi populat în proporţie de 20 la sută cu romi.

Politicienii, cei mai virulenţi împotriva romilor maghiari

O minoritate care trăieşte undeva la marginea localităţii, între un râu care atunci când se revarsă inundă casele rromilor şi singurul drum, neasfaltat, al satului. Pe scurt o cloacă, scrie trimisa specială a lui Amnesty International. O ziaristă care mai notează că cei mai virulenţi împotriva romilor maghiari sunt aleşii, consilierii municipali ai partidului Jobbik, mişcare de extremă dreapta intrată în Parlamentul de la Budapesta anul trecut cu 17 la sută din voturi.

Jobbik are o temă favorită:  măsurarea pe criterii etnice a infracţionalităţii. Siteul internet al unei mişcări de extermă dreapta din Ungaria a publicat un clip, vizionat de 40 de mii de ori şi intitulat "Teroare ţigănească la Gyöngyöspata". După ce au defilat la doi paşi de cartierul ţigănesc îmbrăcaţi uneori în uniformele fostei "gărzi maghiare" - mişcare interzisă acum doi ani - simpatizanţii Jobbik din sat au organizat la faţa locului o tabără de antrenament.

Cântece militare, înjurături rasiste, nimic n-a lipsit, povestesc membrii comunităţii roma când evocă acest coşmar. Poliţiştii locali, departe de a interveni, au fraternizat ci miliţiile de extremă dreapta, deplânge Amnesty. O asociaţie care nu se mai miră de nimic într-o ţară în care, preşedintele Jobbik a venit în sala Parlamentului de la Budapesta îmbrăcat în uniforma gărzii maghiare şi nimeni - în afară de opoziţia socialistă - nu i-a reproşat nimic.

De abia după zece zile de insistenţă ale diverselor ONG-uri, ministrul de interne maghiar reacţionează, schimbă forţele de ordine locale cu unele venite de la Budapesta. Tabăra extremei drepte este evacuată dar repede se creează o aripă locală a mişcării paramilitare. Urmează o serie de provocări care se soldează - era inevitabil - şi cu o bătaie între extremişti şi membrii comunităţii romilor.

Guvernul maghiar tace

Motiv de scandal pentru organizaţiile de apărare a drepturilor omului care critică lipsa de reacţie mai virulentă a guvernului. În sfârşit, cu chiu cu vai, pe 2 mai paralmentul maghiar adoptă un amendament care pedepseşte cu doi ani închisoare persoanele care seamănă teroare sub pretextul că impun  ordinea. Acţiunile îndreptate împotriva unei comunităţi anume agravează pedeapsa la trei ani.

Amnesty International, prin intermediul reporterului său de la revista "La Chronique", deplânge însă faptul că "noua legislaţie nu interzice nici miliţiile, nici uniformele. Iar noţiunea de "semănat teroare" este foarte vagă din punctul de vedere al codului penal".

 
Vasile Damian despre coşmarul romilor din Gyöngyöspata, Ungaria