Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Grecia văzută de un român...

grecia-vazuta-un-roman.jpg

Străduță din Atena, plină de taverne, iunie 2011 (Foto: RFI)

Bun venit în cea mai coruptă țară din Europa!”. Cu aceste cuvinte am fost întâmpinat de un trecător grec din Atena, pe care am avut proasta inspirație să-l întreb cum ajung într-un loc anume. După ce mi-a explicat cu gesturi largi, preț de vreo două minute că trebuie să fac la stânga, mă întreabă de unde sunt, după care îmi mărturisește zâmbind că am nimerit în ”cea mai coruptă țară din Europa: Grecia”. Nu mă pot abține și-l completez: ”După România!”...

Șoferul grec de taxi ne face semn cu mâna. Asta înseamnă că putem urca în luxoasa mașină, după ce am așteptat două-trei minute cuminți la rând, la ieșirea din aeroportul din Atena. Imediat cum urcăm, șoferul grec ne întreabă politicos ce mai facem și unde vrem să mergem. Urmează o cursă plăcută, de vreo 30 de minute, până la hotel, într-o mașină Mercedes care ar întoarce toate privirile pe Calea Dorobanți.

Șoferul e atent cu clienții lui: pornește aerul condiționat, ne întreabă dacă ne e frig sau cald, pune un CD cu muzică plăcută de ambianță, o dă mai încet când i se pare că sonorul ne-ar putea deranja și trage trapa mașinii când soarele invadează bolidul german. Ce ironie! Un grec face bani cu un produs nemțesc...
 

Frustrare ”a la grec”
 

Încet-încet intrăm în vorbă. După schimburile de amabilități de rigoare, îi pun întrebarea delicată: cum resimțiți criza? Șoferul îmi spune pe un ton resemnat că perspectivele din Grecia sunt extrem de sumbre, mai ales după ce șomajul a crescut (unul din patru greci ar fi șomer, susțin voci neautorizate), produsele s-au scumpit, iar cei mai mulți europeni au prins ură pe greci, din cauza cărora ar putea izbucni o nouă criză.
Cu ocazia asta, aflu că salariul mediu din Grecia e undeva la o mie de euro, dar chiria pentru un apartament cu două dormitoare e de aproximativ șase sute de euro.

În Grecia, frustrarea și sentimentul de inferioritate ale grecilor pot fi resimțite aproape peste tot. Deși trăiesc și muncesc într-o țară pentru care turismul reprezintă cam ceea ce reprezintă pescuitul pentru islandezi, grecii par un pic nervoși. Nervoși pentru că au impresia că străinii care vin în țara lor îi privesc chiorâș, nervoși pentru că afacerile nu mai merg cum mergeau cândva, nervoși pentru că... ei bine, pentru că ăsta pare a fi temperamentul lor! Niciodată n-am auzit niște oameni care să vorbească mai repede, mai precipitat și mai tare decât grecii! Nici măcar spaniolii cu care ne întâlneam în fiecare zi la micul dejun de la hotel nu reușeau să doboare recordul de cuvinte pe minut stabilit de localnici...

De altfel, când vorbești cu un grec ai impresia că l-ai supărat cu ceva: vorbește atât de tare, încât ți se pare că țipă la tine, chiar dacă nu face nimic altceva decât să-ți explice drumul spre hotel!
 

Protestele din Grecia, între pumni și covrigi
 

Am ajuns și în celebra Piață Syntagma, unde în fiecare seară se adună manifestanții, pentru a-și vărsa amarul pe Guvern, FMI și UE. Piața din fața Parlamentului e înțesată de corturi, panouri și vânzători ambulanți de covrigi, bere și jucării fosforescente. Probabil că un francez sau un german nu s-ar simți bine plimbându-se prin Piața Syntagma, dacă ar vedea panoul pe care scrie ”Sarkozy+Merkel=nazi!”.

Una peste alta, singurul domeniu care pare să nu fi fost atins de criză este statul la terasă… Pardon, la tavernă! Cum se lasă seara, mai toate restaurantele, cafenelele și barurile din preajma obiectivelor turistice sunt pline ochi. Chelnerii stau ”la agățat” clienți în fața tavernei, invitându-i politicos înăuntru și bodogănind nervoși, dacă uneori n-au succes.
 

Haosul controlat din Atena


Nu pot încheia fără să remarc un lucru care m-a impresionat: asemănarea dintre Atena și București. Ambele capitale sunt supra-aglomerate, murdare, pline de gunoaie (dacă vezi câte un șobolan mort pe trotuar, să nu te mire!), iar traficul… ei bine, traficul e ceva de poveste! Ca și în economia Greciei, traficul rutier e un adevărat haos, dar spre deosebire de finanțele țării, circulația mașinilor este un haos controlat. La Atena, nici un șofer nu acordă prioritate pietonilor, conducătorii de scutere îți taie calea pe zebră, ca și cum ai fi invizibil, iar oamenii traversează pe unde apucă, din simplul motiv că în multe intersecții trecerile de pietoni lipsesc cu desăvârșire. Obișnuiți cu haosul din București, ne-am adaptat perfect situației și am traversat și noi neregulamentar, printre un taxi și un autocar, care oricum, păreau că nu ne-au văzut…

Mă întorc la București, cu gândul încă la taxiul luxos cu care am călătorit în Atena. După ce cobor din avion, intru în aeroportul Henri Coandă. Scările rulante nu merg. Apoi, chem un taxi. După câteva minute, mă sună șoferul. Îmi spune să cobor eu cu tot cu bagaj, pentru că el nu poate să urce la Sosiri Internaționale. Întreb de ce. Îmi răspunde cu voce tremurată că nu-l lasă taximetriștii cu tarif dublu, care au prioritate…