Taxa de clawback, un spaţiu de manevră bugetară în an electoral

Vasile Barbu: Practic, pacienţii români riscă să rămână fără medicamente vitale. Avem două taxe – clawback-ul, adică ceea ce depăşeşte volumul de vânzări al anului 2009, şi payback-ul, impozit total pe cifra de afaceri. Dacă facem un calcul, rezultă că peste volumul de vânzări al anului 2009, producătorul de medicamente nu mai primeşte nici un ban, deci va trebui să asigure gratuit medicamente pe piaţa românească. Am făcut acest calcul şi l-am prezentat producătorilor de medicamente. Ei ni l-au confirmat, au spus că aşa este.

Marea majoritate a producătorilor de medicamente cu care noi am discutat, cu marii producători, nu cred că vor mai livra în mod gratuit medicamente pe piaţa românească... Deci pacientul român riscă să rămână fără medicamente.

Rep.: Şi atunci, cine câştigă din taxa de clawback?

Vasile Barbu: Această taxă nu este menită să aducă bani la sănătate, pentru că sumele oricum sunt mici în comparaţie cu nevoile de finanţare ale sistemului de sănătate. Ea este menită doar să lase un spaţiu de manevră bugetară, eventual pentru anul viitor, când este campanie electorală şi Guvernul încearcă să găsească soluţii pentru a reduce, să spunem contribuţiile pe diverse resorturi ale guvernării tocmai pentru a acorda finanţare pe domenii de interes electoral. Asta este concluzia la care am ajuns. Economia este nesemnificativă în comparaţie cu complicaţiile care vor apărea, cu riscul ca pacientul român să nu mai găsească medicamente.

Dacă se aplică chiar de acum această taxă, producătorii de medicamente se vor grupa, se vor retrage, vor schimba politicile de vânzări de medicamente pe piaţa românească. Taxa nu va rezolva problemele din sistem, nu va rezolva problemele Sănătăţii. Va rezolva doar o problemă legată de modul în care Guvernul va trebui să facă o altă rectificare bugetară, pe care nu o va face aducând bani, ci prin limitarea cheltuielilor.

Rep.: Ministrul Sanatatii, Ladislau Ritli, a menţionat că clawback-ul trebuie făcut să funcţioneze, întrucât el există din 2009, dar nu a putut fi implementat. Despre ce este vorba?

Vasile Barbu: Din păcate, are dreptate. Acest clawback a fost introdus, dar nu s-a aplicat. Cineva s-ar putea să răspundă penal că n-a aplicat legea. A fost, de fapt, în avantajul pacientului că nu s-a aplicat, dar este vina celor care nu au respectat legea. Practic, prin neaplicarea taxei clawback, aşa cum a fost prevăzută, bugetul Sănătăţii, la prima vedere, a fost afectat, pentru că e vorba de o sumă în jur de 100-150 de milioane de lei care nu au fost încasaţi, iar cineva ar putea să răspundă pentru această nerespectare a legii. Noi, pe de o parte, ne bucurăm că n-au fost încasaţi, pentru că limitau foarte mult accesul pacientului la medicamente. Totodată, ne îngrijorează faptul că singurul motiv pentru care ei se grăbesc să introducă taxa clawback este pentru a justifica încălcarea legii.

Vreau să vă spun că producătorii de medicamente au fost pregătiţi pentru această taxă, şi-au făcut planurile de afaceri de aşa natură încât să introducă această taxă, dar Guvernul nu a încasat-o. Cine răspunde? Aceşti bani nu mai pot fi încasaţi retroactiv.

Trebuiau făcute normele. Asta este marea problemă. Guvernul nu a elaborat normele de aplicare. Fără norme de aplicare, nu se poate percepe (taxa de clawback – n.red.). Deci cine este de vină? Guvernul.

Rep.: Tot ministrul Sănătăţii spune că noua taxă de clawback ce urmează a fi implementată are efect de reglare a preţului medicamentelor, dar şi de limitare a consumului. Consumăm prea multe medicamente?

Vasile Barbu: Total fals. Nu este un consum prea mare de medicamente. El (ministrul Ritli – n.red.) este medic şi cunoaşte foarte bine statisticile la nivel european. Cunoaşte foarte bine protocoalele terapeutice. Pacientul român are, de regulă, boli cronice grave sau în faze mult mai avansate decât pacientul cronic european. Consumul de medicamente ar trebui să fie mai mare la noi, per pacient. (...)

În momentul în care se spune că sunt prea multe consultaţii, consumul de medicamente este prea mare, de dispozitive medicale, de materiale sanitare, (statul – n.red.) trebuie să îşi asume afirmaţile, să le dovedească, având toate pârghiile de control asupra consumurilor. Şi atunci, dacă statul are obligaţia să gestioneze toate aceste consumuri, atunci ar trebui să ne spună el dacă cheltuielile sunt justificate sau nu. Dacă ne spune că nu sunt justificate, trebuie să şi dovedească, cu criterii medicale, ştiinţifice şi economice.

Cristian Luţan, director executiv adjunct ARPIM: Taxa descurajează mediul de afaceri

Taxa de clawback de 70% descurajează mediul de afaceri, declara recent la RFI Cristian Luţan, director executiv adjunct al Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente. Taxa de clawback, sau taxa pe medicamente compensate, reprezintă o formă de control a bugetului public de medicamente compensate. Pentru ca preţurile să nu crească excesiv, se impune clawback-ul, care ar trebui să modereze majorările. Statul propune acum un nivel de impozitare de 70%, în timp ce producătorii de medicamente cer o marjă cuprinsă între 10 şi maximum 50 de procente.

Rep.: Ce este de fapt taxa de clawback, sau „taxa de medicamente compensate”?

Cristian Luţan: Taxa de clawback reprezintă o formă de control a bugetului public de medicamente compensate. Pentru ca preţurile să nu crească excesiv, se impune această taxă, care să modereze majorările. Ce nu înţelege statul este că taxa nu este o formă de a pune la buget ceea ce nu obţine din finanţarea de la buget. Dacă taxezi prea mult un investitor, o companie, aceasta nu îşi poate permite să rămână pe piaţă. La sfârşitul zilei, toate acestea se transferă asupra pacientului, care nu îşi mai găseşte medicamentul. Varianta actuală a legii, aflată în dezbatere publică, ce redenumeşte taxa de clawback în taxă de medicamente compensate,

Denumirea de clawback provine din contracte cu statul din alte ţări unde, pentru o creştere a cantităţii de medicamente, se poate obţine o reducere a costurilor, un tip de discount sau negociere care nu prea seamănă cu ce avem în România.

Rep.: Care sunt propunerile ARPIM?

Cristian Luţan: Producătorii de medicamente au analizat propunerea şi susţin ideea de clawback, cu câteva observaţii punctuale însă. În primul rând, piaţa ar urma să fie îngheţată la nivelul anului 2009 perpetuu, fapt nesustenabil economic, ceea ce ar duce şi la o îngheţare a pieţei. Practic, o cutie de medicamente adusă pe piaţă cu un preţ actualizat, peste nivelul din 2010, este taxată cu 70%. Ca urmare, pacienţii nu pot avea acces la ea. În al doilea rând, este un semnal foarte puţin încurajator pentru investiţii. De ce? Pentru că, dacă statul român, Guvernul, spune că o afacere care are succes trebuie taxată cu 70% din creşteri, există un semnal care poate să dăuneze şi altor domenii.

ARPIM susţine introducerea unei taxe clawback, dar propune altă formulă, care prevede un sistem progresiv de taxare a tuturor producătorilor, printr-o contribuţie cuprinsă între 10% şi 50%, aplicată la creşterea sumelor cheltuite faţă de anul precedent.

Statul român doreşte să instituie un control al creşterii. Tocmai de aceea, noi (producătorii de medicamente – n.red) am venit cu o propunere alternativă, care să aducă exact echilibrul între nevoia de control, nevoia pacienţilor şi nevoia industriei (farmaceutice – n.red.) de sustenabilitate. Noi am venit cu un sistem de taxare progresivă a creşterii anuale, deci de la an la an, de până la 50%. Asta ar permite o creştere moderată, care să reflecte nevoile în plină creştere de tratament ale populaţiei. Totodată, ar exista un control asupra creşterii excesive şi considerăm că nivelul de 50% este o limită a acceptabilităţii economice. În acelaşi timp, ar permite intrarea companiilor noi în ţară şi desfăşurarea unei bune activităţi în piaţă într-un mod sustenabil.