Specialist despre "Indignaţi": O generaţie nouă care vede lucrurile altfel

Constantin Ticu: Există un fond general de nemulţumire la nivelul Europei şi chiar la nivel internaţional. Există o nouă generaţie care parcă vede lucrurile un pic altfel. Există această criză economică care a amplificat nişte tensiuni sau nişte nedreptăţi. Există o percepţie că actualul sistem economic şi politic este cumva depăşit. Acum, întotdeauna, în orice ţară şi în orice orânduire, au fost oameni nemulţumiţi, oameni care au fost dispuşi să protesteze, oameni care au fost dispuşi să lupte pentru o idee. Vizibilitatea este un pic mai mare pentru că suntem conectaţi datorită televiziunii, internetului, la toate aceste evenimente. Dar asta se întâmplă. Unii o văd ca un fenomen extraordinar, special, inexplicabil.

Rep.: Avem acum mişcări de tipul “Ocupaţi Wall Street”, “Mişcarea indignaţilor”, aceste mişcări câştigă din ce în ce mai mult teren, mai multe oraşe europene de peste ocean sunt cuprinse de aceste mişcări. Şi atunci v-aş întreba pe dumneavoastră care ar fi profilul acestor protestatari care iată vin paşnic într-un loc, îl ocupă şi rămân acolo?

C.T: Există întotdeauna militanţi, oameni care sunt dispuşi ca pentru o idee, să protesteze, să facă ceva.

Rep: Dar aceşti oameni nu par militanţi, nu fac parte din organizaţii neguvernamentale, profilul lor făcut de alţi sociologi îi indică drept tineri, educaţi, nemulţumiţi de starea de fapt a lucrurilor...

C.T.: Depinde prin ce definim militanţii, nu trebuie să fii înrolat într-un partid sau într-o mişcare civică ca să fii militant. Simt nevoia să spună ceva şi o pot spune direct, poate s-au schimbat formele de exprimare, nu trebuie să uităm că între timp s-a rezolvat internetul, oamenii comunică şi întreţin o anumită stare de spirit sau o anumită, hai să-i spunem, ideologie, fără să fie nevoiţi să se întâlnească în cadrul unor adunări clasice. O pot face pe internet, îşi pot întreţine un anumit punct de vedere, îşi pot dezvolta o anumită viziune asupra lumii comunicând pe internet, şi la un moment dat sunt dispuşi să se ducă şi să protesteze fizic vorbind, să fie prezenţi acolo în sală.

Rep.: Ce riscuri ar fi ca aceste mişcări să fie deturnate politic?

C.T.: Riscul este maxim în ziua de azi, mai ales dacă luăm în seamă teoriile conspiraţiei, pentru că oricând printre ei se pot strecura alţii care pot, în fine, comite acte antisociale, pot incita la violenţă sau pot fi printre ei predispuşi la aşa ceva, niciodată nu o să ştim exact dacă a fost o provocare, o deturnare, sau a fost pur şi simplu o manifestare directă a celor care participă la astfel de manifestaţii. Nu vom şti.

Rep.: Şi cum apreciaţi răspunsul autorităţilor până acum?

C.T.: Până acum răspunsul autorităţilor a fost în limite tolerabile, agresivitatea nu a fost chiar atât de mare, cu excepţia câtorva incidente, cel puţin din ceea ce am văzut eu - nu urmăresc cu foarte multă atenţie. N-au fost exagerări, tocmai că şi autorităţile încearcă să evite escaladarea acestui conflict. Oamenii sunt nemulţumiţi din diverse puncte de vedere şi acest fond general de nemulţumire îi poate face să se adune în astfel de pieţe. Ar putea fi nevoia de a face ceva din punct de vedere politic sau economic, dar se pot aduna acolo şi pe fondul altor nemulţumiri.

Rep.: Din acest punct de vedere vă întrebam ce ar putea face autorităţile pentru a calma aceste nemulţumiri?

C.T.: E greu de spus. O posibilă strategie este chiar asta, de a lăsa lucrurile să-şi piardă importanţa în timp, de a nu face nimic, de a ridiculiza, de a blama, poate asta e strategia, poate dimpotrivă - pregătesc o strategie mai dură, cum s-a întâmplat la noi cu piaţa... cu venirea minerilor, pot să-mi dau cu părerea aşa ca persoană dar nu ca psiholog. Avem prea puţine studii în acest domeniu. În afară de câteva cărţi celebre scrise undeva între cele două războaie mondiale, în rest nu ştim nimic despre psihologia maselor.