Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cabinetul egiptean demisionează, după trei zile de violenţe

un-protestatar-arunca-o-grenada-gaze-lacrimogene-aruncata-anterior-fortele-politie-timp-ce-altul.jpg

Un protestatar aruncă o grenadă de gaze lacrimogene, aruncată anterior de forţele de poliţie, în piaţa Tahrir. Foto: Reuters

Manifestaţii contra puterii militare... - aşa se poate rezuma ceea ce se întâmplă la Cairo. La nouă luni după căderea lui Hosni Mubarak, populaţia cere militarilor egipteni să părăsească puterea. Confruntările care au loc de patru zile încoace în emblematica piaţă Tahrir din Cairo au făcut deja cel puţin 33 de morţi şi aproape 2000 de răniţi.

UPDATE Guvernul egiptean a prezentat demisia Consiliului Suprem al Forţelor Armate, pe fondul protestelor de la Cairo şi din alte oraşe, informează AFP, care citează anunţul făcut de Mohamed Hijazi, purtătorul de cuvânt al Executivului aflat la putere din februarie.

Vasile Damian revine asupra cauzelor care au provocat incidentele din ultimele zile:

Mareşalul Hussein Tantaoui, şeful CSFA - Consiliul Suprem al Forţelor Armate - a monopolizat puterea de când a fost răsturnat de la preşedinţie Hosni Mubarak. Iată reproşul numărul unu al manifestanţilor din piaţa Tahrir adus celui care i-a fost timp de două decenii principal colaborator şi apoi ministru al apărării fostului preşedinte egiptean. Nu-i de mirare că, de vineri încoace, manifestanţii nu scandează practic decât „Jos Tantaoui!”. În opinia nemulţumiţilor, de la revoluţie şi până azi multe lucruri nu s-au schimbat. Autorităţile egiptene folosesc aceleaşi metode represive ca şi până în ianuarie; proiectul de reformă constituţională prezentat de guvern dă prea multe prerogative militarilor. Cu alte cuvinte, manifestanţii îi bănuiesc pe militari că se pregătesc în culise să păstreze puterea, în timp ce, oficial, supervizează procesul de tranziţie. Cum era de aşteptat, generalii din CSFA dezmint aceste acuzaţii, dar printre manifestanţi nimeni nu se mai lasă păcălit.

Iată ce spune Samia, o manifestantă din piaţa Tahrir, intervievată de RFI:

„Tineretul este prezent aici, dar problema e că lumea din piaţa Tahrir nu are un lider unic, reprezentativ, şi asta încă de la începutul revoltei din ianuarie. De data asta sper că s-a învăţat lecţia şi că nu-i vom lăsa pe alţii să negocieze după ce ai noştri au murit aici. Trebuie să ne unim, suntem pe cale să luăm contact cu toată lumea, cu toate grupurile, încercăm să găsim o soluţie - chiar dacă e greu de pus în practică. Părerea mea este că militarii trebuie să părăsească complet puterea şi s-o lase în mâinile unui grup de patru-cinci oameni neutri, nepartizani, dar care să fie respectaţi de revoluţionari. Din acest comitet de tranziţie ar trebui, bineînţeles, să facă parte şi tinerii din piaţa Tahrir.”

Noile tensiuni de la Cairo au făcut şi o primă victimă politică: ministrul culturii şi-a prezentat demisia pentru a protesta împotriva felului în care guvernul i-a reprimat pe manifestanţi.

Agitaţia din Egipt survine cu doar câteva zile înaintea datei de 28 noiembrie, ziua în care încep primele alegeri legislative libere din ţară, un scrutin ce va dura patru luni de zile. Dacă puterea provizorie promite că operaţiunile de vot vor începe la data stabilită, mai multe personalităţi politice cer amânarea procesului electoral pentru a permite derularea alegerilor în condiţii de calm şi transparenţă. Armata a promis că va reda puterea civililor odată ce va fi ales un nou preşedinte al ţării.

Problema este că, dacă alegerile legislative sunt programate acum, data scrutinului prezidenţial nu a fost încă fixată. Manifestanţii din piaţa Tahrir cer ca aceste alegeri să aibă loc cel târziu în aprilie anul viitor - lucru foarte greu de imaginat – şi, până atunci, să se constituie un guvern de uniune naţională care să înlocuiască actualul consiliu suprem al forţelor armate condus de mareşalul Tantaoui - lucru şi mai dificil de realizat.

Cine este favoritul scrutinului

Favoritul alegerilor din 28 noiembrie este partidul Libertate şi justiţie, mişcarea Frăţiei musulmane. Bazându-se pe o reţea de întrajutorare foarte eficientă, mişcarea islamistă are vântul în pupă. Trebuie spus că, cu toate că actualele manifestaţii din piaţa Tahrir sunt masiv sprijinite de laici, aceste proteste s-au dorit a fi, într-o primă instanţă - adică vineri, ziua predicii - şi o demonstraţie de forţă a islamiştilor şi în primul rând a Frăţiei musulmane.

Iată ce spune Virginie Collombier, cercetătoare şi specialistă a lumii arabe:

„Înainte deja de aceste evenimente şi incidente foarte grave, multă lume se temea ca alegerile să nu fie prea violente. Trebuie ştiut că, în Egipt, alegerile sunt în general violente, cu oameni care se bat între ei. Fraţii musulmani şi grupurile islamiste rămân însă pentru moment foarte ostile oricărei amânări a scrutinului. Pe de o parte, pentru că ajung în poziţie de forţă, şi pe de altă parte pentru că de luni de zile refuză ideea ca suveranitatea populară să fie furată oamenilor de pe stradă. Celelalte forţe politice însă, şi în particular doi candidaţi importanţi la viitoarele alegeri prezidenţiale, consideră că situaţia a devenit atât de gravă, încât propun o altă formulă pentru a gestiona tranziţia.”

Frăţia musulmană, acuzată de putere că ar fi „agitatorul” noilor manifestanţi, nici nu vrea aşadar să audă de vreo altă dată. Islamiştii cheamă populaţia la calm şi denunţă totodată represiunea poliţienească. În cazul în care câştigă scrutinul legislativ, fraţii musulmani promit instaurarea unui „stat civil, democratic şi cu o viziune islamică”.

 
Vasile Damian, despre cauzele care au provocat incidentele din ultimele zile şi, în final, demisia guvernului de la Cairo