Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cazul unei eleve de 13 ani ucise de colegul de şcoală şochează Franţa

agnes-13-ani-foto-reuters.jpg

Agnès, 13 ani. Foto: Reuters

Franţa continuă să fie şocată după violul şi asasinarea unei adolescente de 13 ani de către un coleg de internat, minor dar deja implicat într-o altă agresiune sexuală. În faţa emoţiei produse de acest scandal, guvernul de la Paris a decis să treacă la ofensivă împotriva delincvenţilor minori. Delicata dezbatere legată de recidiva tinerilor criminali este însă relansată într-un context pre-electoral.

Vasile Damian:

Autorităţile franceze au recunoscut că a existat „o funcţionare deficientă” a sistemului şi au promis reforme. „Prevenirea recidivei trebuie să devină o prioritate pentru toate serviciile statului, în particular pentru cele care gerează dosarele de violuri sau de crime sexuale”, spune premierul François Fillon, care propune aşadar o serie de măsuri care, speră el, vor permite evitarea pe viitor a unor astfel de cazuri.

În primul rând, orice minor, „presupus autor al unei crime sexuale grave, va fi pus, până la proces, într-un centru educativ închis”. Actualmente există 500 de locuri în Franţa în aceste centre specializate, numărul lor va fi mărit la 750.

În al doilea rând, serviciile de la interne, cele judiciare, cele ale educaţiei naţionale şi, în sfârşit, cele de la sănătate vor fi obligate să-şi schimbe informaţiile între ele. Directorul şcolii în care este înscris un tânăr delincvent sexual trebuie să fie la curent cu trecutul judiciar al acestuia – ceea ce nu era cazul până acum - iar psihiatrul care-l urmăreşte pe tânăr trebuie şi el să fie pus la curent cu problemele acestuia. Aceste prevederi vor necesita însă modificarea legii privind minorii, întrucât se referă la secretul instrucţiei.

A treia măsură anunţată de guvernul francez insistă pe ameliorarea expertizei medicale a criminalilor violenţi.

Ce reproşuri se fac cazului despre care vorbim - crima, violarea şi uciderea fetei de 13 ani

Liceanul - să-i spunem Martin - acuzat că a violat-o şi ucis-o pe Agnès nu are nici măcar 18 ani, deci este minor. Provine dintr-o familie fără probleme, dar el a fost deja acuzat anul trecut de viol în localitatea în care locuia la momentul respectiv. Încarcerat preventiv timp de patru luni, el a fost eliberat prin decizie judecătorească în aşteptarea procesului său.

Martin era însă supus unui control judiciar, adică a trebuit să respecte anumite condiţii: în primul rând să-şi găsească o şcoală departe de victima sa, în alt departament, şi apoi să fie urmărit medical. Ambele condiţii au fost acceptate de parchet şi întocmai respectate de tânăr, chiar dacă găsirea internatului a fost mai anevoiasă. Problema este că acest internat în care şi-a găsit loc era unul mixt, de unde şi uşurinţa lui Martin de a-şi găsi o nouă victimă.

Direcţia instituţiei spune că nu era la curent cu trecutul judiciar al tânărului. În sfârşit, periculozitatea acestuia nu a fost detectată de nimeni. Medicii care l-au consultat acolo unde a avut loc primul viol acum un an spun că Martin „era reintegrabil în societate şi nu prezenta niciun pericol”. Nici psihiatrul care-l urmărea la noua sa reşedinţă nu a remarcat nimic special, mai ales că tânărul a dovedit că poate obţine şi note foarte bune la şcoală. „Nu există multe cazuri ca el în literatura de specialitate. Inteligent, şmecher, el a ştiut să se arate sociabil, ori probabil că avem de a face cu un potenţial serial-killer”, afirmă unii specialişti.

Alţii sunt mai sceptici în privinţa acestui diagnostic. Roger Ferreri, psihiatru, consideră că „Periculozitatea e ceva care nu poate fi evaluată de o manieră precisă. De o manieră generală, e greu de prevăzut că cineva va recidiva – de altfel, criminalii sexuali sunt cei care recidivează cel mai puţin. A nu putea prevedea nu înseamnă însă că nu ne putem îngrijora. Această îngrijorare trebuie deci s-o abordăm, să vedem ce măsuri se pot lua. Întrebări de genul «oare nu trebuia să facem nu ştiu ce» nu-şi au rostul. Putem greşi crezând că facem bine. În cazul de faţă, nu era deci suficient să spunem «trebuie să facem aşa», având în vedere trecutul judiciar al tânărului. Trebuie să avem onestitatea să spunem opiniei publice că uneori cazurile sunt atât de complexe, că nu există încă tratate scrise care să ne spună cum rezolvăm uşor aceste cazuri.

Cu alte cuvinte, lumea trebuie să se obişnuiască cu ideea că riscul zero nu există orice s-ar face, orice măsuri s-ar lua. În plus, pentru că ministrul francez de interne a spus contrariul, poate cam repede şi cuprins de emoţie, în cazul de faţă nu a existat, cel puţin pe plan administrativ, vreo eroare din partea vreunui serviciu al statului. Eliberarea lui Martin s-a făcut conform codului de procedură penală, judecătorul s-a bazat pe rapoarte de experţi care preconizau punerea sa în libertate, iar parchetul, care se putea opune, nu a făcut apel. Dacă disfunctionalităţi au existat, ele au fost aşadar mai degrabă de ordin legislativ decât administrativ.

Există voci care critică deja propunerile guvernului şi în general ideea de a relansa polemica, dezbaterea în ajunul unei campanii electorale. Primii care au tras semnalul de alarmă au fost chiar părinţii victimei, tatăl şi mama lui Agnès. Într-un interviu acordat presei, ei cer clasei politice să nu profite de drama prin care trec pentru a o recupera pe plan politic. Sunt greu de ţinut însă în frâu oameni care peste patru-cinci luni vor fi confruntaţi cu verdictul urnelor. Marine Le Pen, lidera extremei drepte franceze, a fost prima care a ieşit la rampă pentru a cere reinstaurarea pedepsei cu moartea pentru ucigaşii de copii.

Un lider socialist i-a acuzat şi el pe conservatorii de la putere că instrumentalizează un fapt divers. Specialiştii notează de partea lor că măsurile anunţate sunt patetice. Tânărul presupus autor al violului şi omorului de acum este complet diferit de majoritatea delicvenţilor minori. Şi apoi, dacă se decide încarcerarea tuturor minorilor acuzaţi de crime sexuale, ce o să facem când n-o să mai existe locuri? Trebuie spus că majoritatea minorilor care au probleme cu justiţia în Franţa sunt acuzaţi de crime sexuale, mai mult sau mai puţin grave.

În sfârşit, editorialiştii se arată şi ei sceptici cu privire la ideea de a introduce noi măsuri de urgenţă doar pentru a răspunde emoţiei populare. În cinci ani au fost de altfel votate şapte legi privind criminalitatea. Cel mai rău lucru ar fi să-ţi imaginezi că o nouă lege sau reformă sau vreun decret vor putea împiedica pe viitor crimele de acest gen.

Vasile Damian, despre cazul care a şocat opinia publică franceză