Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Interviu RFI: Comisarul Gilles Beretti, despre poliţiştii români prezenţi la Paris

politist-roman-palais-royal.jpg

Poliţist român la Palais Royal. Gilles Beretti: colegii români au reuşit să identifice cel puţin 120 de hoţi de buzunare minori

Pentru a combate delincvenţa românească din Franţa - "tot mai agresivă şi tânără", aşa cum spune ministrul francez de interne Claude Guéant - cooperarea poliţienească dintre Paris şi Bucureşti s-a amplificat în ultimul an de zile. Celor 16 ofiţeri de legătură deja prezenţi în Hexagon li s-au alăturat zilele trecute alţi 25 de poliţişti veniţi din România. Misiunea lor, până pe 15 ianuarie, este să patruleze alături de colegii francezi pe străzile Parisului, în uniformă, neînarmaţi, pentru a-i identifica pe presupuşii hoţi români.

Vasile Damian a stat de vorbă cu comisarul divizionar Gilles Beretti, membru al unităţii de combatere a delincvenţei itinerante şi coordonator al colaborării cu poliţiştii români detaşaţi la Paris. Pentru început, l-a rugat să facă un bilanţ al prezenţei în capitala Franţei a celor opt ofiţeri de legătură:

Gilles Beretti: Am avut ocazia să apreciez această colaborare de mai bine de un an de zile, întrucât cel care stă cel mai de demult cu mine aici, inspectorul Marius Amihălăchioaiei, a sosit în urmă cu 14 luni. Ceilalţi au venit în luna mai, avem deci o vechime în colaborare deja de 6-7 luni. Lucrăm foarte bine împreună, am văzut poliţişti români foarte motivaţi, foarte curioşi şi care se străduieşte să ne ajute cât se poate pentru a face faţă acestei probleme a furturilor din Paris. Rezultatele sunt încurajatoare, întrucât colegii români au reuşit să identifice cel puţin 120 de hoţi de buzunare minori specializaţi şi în furturi de telefoane mobile sau din faţa bancomatelor.

Un furt în sine nu e mare lucru, dar când e vorba de zeci, de sute sau de o mie de furturi, prejudiciul devine uriaş, pentru turişti, oameni în vârstă sau simpli trecători. Aceşti copii, care au între 10 şi 18 ani, sistematic ne dau identităţi false, vârste pe care nu le mai au de ani de zile pentru a evita orice urmărire judiciară. Mare parte din aceşti copii au fost identificaţi graţie ofiterilor români de legătură. Ştim astfel care-i numele lor adevărat, cărei familii îi aparţine minorul şi unde locuiesc în România.

Începem de asemenea să distingem treptat familiile care-i ghidează aici în Franţa, cum se organizează, cine ce face, cine-i dirijează pe aceşti copii care, în ciuda a a ceea ce spun, nu fură pentru ei, ci pentru cei care-i trimit să fure. Rolul nostru este, deci, după ce i-am identificat pe aceşti tineri, să mergem mai departe pentru a-i găsi pe cei care dau ordinele şi toţi cei care profită de aceste furturi.

În urmă cu trei luni de zile, o parte din aceşti opt ofiţeri de legătură a început să patruleze în uniformă pe străzile Parisului alături de oameni de ordine francezi. Săptămâna trecută, 25 de alţi poliţişti veniţi din România au îngroşat rândurile acestor patrule mixte. Cum se petrec lucrurile pe teren?

Poliţiştii români au început să patruleze şi să-i controleze pe aceşti minori, dar şi majori care bântuie pe străzile Parisului. Cred că în momentul în care au văzut că apar poliţişti, minorii şi ceilalţi hoţi români şi-au zis că se îngroaşă gluma. E adevărat că aceşti oameni de pe teren ne-au adus deja o serie de elemente utile despre aceşti răufăcători: unde merg să „lucreze”, unde se aşează să cerşească, care unde locuieste şi cu cine. Începem deci să avem multe informaţii şi sper ca, graţie acestei colaborări, să avem în sfârşit o cartografie a delincvenţei româneşti din Paris.

Nu ştiu dacă ministrul român de Interne este dispus să ni-i lase pe aceşti poliţişti şi peste data de 15 ianuarie - data la care se termină oficial misiunea lor. Cred însă ca peste câteva săptămâni să fi avansat foarte mult graţie acestei prezenţe. De o manieră generală, cred că cooperarea poliţienească trebuie să se înscrie în timp. Pe de o parte pentru că n-am ajuns la capătul investigaţiilor noastre, şi pe de altă parte pentru că există tot timpul „nou-veniţi” la Paris care trebuie identificaţi. În sfârşit, pentru a avea cunoştinţe aprofundate despre acest fenomen, trebuie să avem alături de noi poliţişti români care ştiu să facă cercetări la ei acasă. Nouă dacă ni se dă o identitate falsă, nu putem şti pe cine avem în faţă, poliţiştii români însă ştiu.

Rep.: Din totalul de circa 400 de minori români estimaţi că ar fura la Paris, spuneţi că aţi identificat peste 120 dintre ei. O parte ar putea fi trimişi acasă, de ce nu se face acest lucru? Sau de ce se face atât de rar? Doar câteva zeci au fost trimişi înapoi în România.

Gilles Beretti: Am fost deja de trei ori în România pentru a reactiva grupul de contact creat în 2002, dar uitat apoi. Pentru moment suntem deci în faza de negocieri cu România pentru a vedea cum şi în ce condiţii îi putem trimite acasă pe aceşti copii. Trebuie bineînţeles respectată legea română, trebuie ştiut din ce moment un copil, un minor, este considerat în pericol sau izolat.

Am studiat diversele opţiuni şi există posibilităţi de a-i trimite înapoi. Sunt de exemplu copii care trăiesc în condiţii precare în tabere din periferia Parisului care stau cu adulţi care nu le sunt părinţi, oameni cărora le-au fost daţi în „grijă”, de cele mai multe ori contra-cost. Aceşti copii sunt de exemplu cu adevărat în pericol pentru că singurul lucru care li se oferă este să meargă la furat zilnic prin Paris. Există deci o problemă reală, mai ales pentru copiii care au 11, 12, 13 sau 14 ani.

Rep.: Aţi vorbit de hoţii de buzunare şi de cei care fură mobile. La asta se rezumă „specialitatea” răufăcătorilor români?

Furturile de telefoane mobile sau cele din faţa distribuitoarelor de bani sunt „specialitatea” minorilor şi e vorba de o „specialitate” pariziană. Sunt hoţii relativ usor de realizat - nu-i nevoie de o forţă fizică ieşită din comun, ci doar multă rapiditate şi şmecherie ca să-ţi surprinzi victima. Furturile românilor nu se rezumă însă doar la astea. Sunt hoţii de metale de la periferia Parisului şi din provincia franceză. Cuprul sau alte metale sunt căutate de-a lungul şinelor, dar şi în magazii, la sediul unor fabrici sau chiar şi de pe şantiere. În aceste cazuri e însă vorba de majori. În sfârşit, în cazul spargerii de apartamente găsim şi minori şi majori - gama, paleta hoţilor români este deci destul de largă.

Rep.: Zilele trecute s-a vorbit mult în presa franceză despre dezmembrarea unei reţele de proxeneţi români. 25 de oameni făcând parte, se spune, din trei clanuri originare din Petroşani - dar nu numai - au fost arestaţi, mare parte dintre ei fiind încă după gratii în Franţa dar câţiva şi în România. Şi în acest dosar înţeleg că colaborarea franco-română a dat roade?

Gilles Beretti: Graţie ofiţerilor de legătură români în post la Paris am avut primele elemente despre această afacere. Totul a plecat de la o familie din România care se îngriijora de soarta fetei lor, fată care era aici sechestrată şi în imposibilitatea de a se întoarce acasă, cu toate că-şi dorea acest lucru. Proxeneţii care o dirijau nu vroiau s-o lase să plece, o băteau, chiar au rănit-o. Toate aceste elemente au fost puse cap la cap graţie colaborării cu poliţiştii români din Franţa. Am făcut deci un raport pe care l-am adresat poliţiei judiciare. Plecând de la acest fapt izolat, serviciile şi-au lărgit ancheta pentru a realiza seria de arestări de săptămâna trecută.

Comisarul divizionar Gilles Beretti, intervievat de Vasile Damian