Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ofensiva extremismului de dreapta în Europa

celula-zwickau-un-grup-teroristi-autotintitulat-subterana-national-socialista.jpg

Celula de la Zwickau, un grup de terorişti autotintitulat Subterana Naţional-Socialistă

Atentatele comise în Germania de grupul Subterana Naţional-Socialistă şi naţionalistul eurosceptic exaltat Anders Behring Breivik au provocat un veritabil şoc. La fel şi în Norvegia, unde s-a impus în actualitatea anului 2011 problema pericolului extremismului de dreapta. Prezenţa unor partide extremiste în parlamente sau chiar în guverne sunt semnale alarmante pentru statul de drept şi pentru sistemul democratic. În numeroase ţări europene se observă o ofensivă a forţelor naţionaliste, deseori bagatelizate sau ignorate.

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok:

Un bilanţ sumar. Atentatele comise în Germania de către grupul Subterana Naţional-Socialistă şi naţionalistul eurosceptic exaltat Anders Behring Breivik în Norvegia au readus în actualitatea anului 2011 problema pericolului extremismului de dreapta. Prezenţa unor partide extremiste în parlamente sau chiar în guverne sunt semnale alarmante pentru statul de drept şi pentru sistemul democratic. În numeroase ţări europene se observă o ofensivă a forţelor naţionaliste, deseori bagatelizate sau ignorate.

Atentatul teroristului norvegian Anders Behring Breivik, un naţionalist exaltat, antiglobalist şi un adversar declarat al Uniunii Europene, a atras atenţia asupra unui pericol care multă vreme a fost subapreciat, bagatelizat sau, pur şi simplu, ignorat. Chiar dacă Breivik a acţionat de unul singur, „Manifestul” său, publicat pe internet, cuprinde toate stereotipurile ideologice care într-o măsură mai mică sau mai pronunţată pot fi identificate şi în programele unor organizaţii, partide, grupări sau asociaţii etichetate drept neofasciste, neonaziste, naţional-populiste, extremiste sau radicale de dreapta. Soluţiile autoritare cuprinse în programele acestor partide care, între timp, au apărut în mai toate ţările europene, pornesc de la idei etnocentriste, deseori şi rasiste şi antisemite.

Faptul că unele din aceste partide sunt prezente şi în parlamente, ca de pildă gruparea revizionistă şi radicală de dreapta Jobbik din Ungaria, este un fenomen mai mult decât îngrijorător. Pe de o parte, Jobbik susţine linia naţional-conservatoare şi patriotică a guvernului Fidesz, condus de Viktor Orbán. Pe de altă parte, incită instinctele naţionaliste ale cetăţenilor, apelând la toate formele de propagandă, prin folosirea mass-media, a internetului sau a unor grupuri muzicale care se transformă în curele de transmisie ideologică. De pildă grupul „Kárpátia”.

Criza în care se zbate Europa a lărgit şansele extremiştilor de dreapta. Astfel, în ţara afectată în cel mai înalt grad de criză, Partidul Laos a fost cooptat recent şi în guvernul de la Atena. Liderul partidului, demagogul naţionalist Gheorghios Karatzaferis, fusese unul dintre politicienii greci care au sprijinit activ regimul dictatorial al coloneilor, instaurat în anii 1970. Pe lângă acest partid mai există în Grecia şi organizaţia extremistă Chryssi Avgi, care este membră a Frontului Naţional European.

La această asociaţie extremistă au aderat mai multe grupări radicale de dreapta din Europa care se consideră avangarda naţionalismului militant: Falanga Spaniolă (Falange Española, din Spania), Partidul Naţional-Democrat din Germania (NPD), Forza Nuova (din Italia), Renaşterea Naţională din Polonia (Narodowe Odrodzenie Polski - NOP), Uniunea Pan-ucraineană Svoboda. Modelele ideologice ale Frontului (în care Bulgarski Nationalen Soius şi Alianţa Naţională - Nationale Alliantie - din Olanda au doar statutul unor observatori) sunt fostul lider al Mişcării Legionare din România, Corneliu Zelea Codreanu (1899-1938), şi fascistul spaniol José Antonio Primo de Rivera (1903-1936).

Secretarul general al Frontului este italianul Roberto Fiore (de la Forza Nuova), care în 1985 a fost condamnat pentru implicarea într-un atentat cu bombe la Bologna, în 1980.

Dezvăluirile recente legate de atentatele comise în ultimii zece ani de către organizaţia germană intitulată Subterana Naţional-Socialistă (NSU) au fost percepute ca un pericol real la adresa democraţiei şi a statului de drept.

O dovadă elocventă pentru acest pericol la nivel european sunt şi legăturile existente între structurile unor grupări radicale la nivel continental, la care, bineînţeles, nu au aderat toate partidele considerate radicale de dreapta, eurocritice, naţional-populiste, cu tendinţe negaţioniste şi cu accente militant-xenofobe. De exemplu, Frontul Naţional din Franţa, Partidul România Mare (PRM) sau Partidul Popular din Danemarca (Dansk Folkeparti).

Simptomatică pentru linia radicală a acestor partide, care se deosebesc prin anumite nuanţări ideologice specific naţionale, este definiţia pe care o dă Tudor Ionescu organizaţiei Noua Dreaptă. În opinia lui Ionescu, Noua Dreaptă, pe care a înfiinţat-o în urmă cu un deceniu, este o organizaţie: „radicală, militantă, naţionalistă şi creştin-ortodoxă.“

Obiectivele asumate ale organizaţiei seamănă cu ţelurile altor grupări înrudite: Consolidarea statului naţional, pedepse drastice pentru infractori „ţigani“, interdicţia avorturilor, combaterea multiculturalismului şi a homosexualilor.

William Totok: Ofensiva extremismului de dreapta în Europa