Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Polonia, modelul atragerii fondurilor europene

polonia-modelul-atragerii-fondurilor-europene.jpg

Muzeul Chopin din Varşovia (Foto: RFI)

Polonia, care a deţinut în ultimele şase luni preşedinţia rotativă a Uniunii Europene este exemplul comunitar pentru absorbţia fondurilor regionale. Din fondurile alocate pentru perioada 2007-2013, autorităţile poloneze au atras cea mai mare parte a banilor disponibili. Ţintele ambiţioase stabilite de Guvern şi Ministerul pentru Dezvoltare Regională au fost repetat depăşite. Recordul a fost atins în 2011, când au fost cheltuite zece miliarde de euro, bani europeni, pentru proiecte regionale.

Dacă eşti prima oară la Varşovia şi te aşezi pe una din multele bănci de marmură neagră din centru, poţi avea o surpriză: muzica lui Chopin răsună la prima atingere a băncii multimedia. La un capăt, e un dispozitiv unde poţi descărca pe telefon sonata preferată. Pe partea de sus a băncii, e o hartă care te îndrumă spre Muzeul Chopin, un micuţ castel cochet de pe malul Vistulei. A fost amenajat cu fonduri europene şi inaugurat în 2010, anul Chopin, când s-au împlinit 200 de ani de la naşterea compozitorului.

E unul din cele mai moderne muzee biografice din lume. Universul Chopin e generat prin mijloace audiovizuale interactive, alături de cele mai moderne monitoare, proiectoare şi difuzoare, e o sală de cinema unde rulează în permanenţă un documentar. Deschiderea unui sertar cu manuscrise vechi generează povestea audio a partiturii, iar dacă întorci foaia din faţa pianului, se stinge lumina şi un pianist inexistent cântă muzica pe care ai ales-o. Actori profesionişti îţi spun la căşti povestea vieţii, călătoriilor sau iubirilor lui Chopin. La parter, există o cameră veselă special pentru ei. Nu sunt doar supravegheaţi, ci pot primi o lecţie de muzică, pe înţelesul lor. Costul total: peste 30 de milioane de zloţi din fonduri externe nerambursabile.

 

Bibioteci sau centre ştiinţifice, cu bani UE

 

Tot pentru copii şi tot din fonduri europene a fost recent deschis la Varşovia Centrul Copernic. E un muzeu interactiv al ştiinţei, poate cel mai modern din Europa, unde vizitatorii pot face în jur de 500 de experimente educative. Cum se cântă la o harpă laser, cum e să zbori cu covorul vrăjit, cum se mişcă scheletul uman sau cum pot juca roboţii teatru–sunt doar câteva dintre ele. Mai multe clădiri din sticlă pline de dispozitive ştiinţifice se întind pe 20 de mii de metri pătraţi. Au fost cheltuite aici 207 milioane de zloţi din Programul European pentru Infrastructură şi Mediu. Pentru biletul de intrare se aşteaptă la coadă în jur de 2-3 ore, indiferent de zi.

De altfel, Polonia a investit enorm în ultimi ani în obiective turistice: o bibliotecă multimedia, care a devenit spaţiu de recreere, pentru că are un parc pe acoperiş sau o alta care s-a transformat în centru cultural, organizând 360 de evenimente în fiecare an.

Un alt obiectiv care atrage turişti în Polonia e Muzeul Rezistenţei Polone. Într-o după-amiază oarecare, era plin. Atmosfera anului 1944 e redată într-un spaţiu generos, înalt, fără ferestre, cu reflectoare care mătură din când în când sălile. Pe pereţi, monitoare touch-screen, proiecţii cu mărturiile victimelor. Alături de obiecte personale ale disidenţilor, pot fi deschise sertare cu dosare ale celor morţi, fotografiile şocante din timpul reprimării revoltei pot fi văzute prin ocheane montate în pereţi. Străzile cu adresa comisariatelor de miliţie sunt refăcute la scară normală, cu pavele, guri de canal, ziduri distruse.

 

Care e cheia succesului?

 

Succesul Poloniei nu e întâmplător. Oamenii care se ocupă de atragerea fondurilor europene au fost şcoliţi la Bruxelles, cu mult înainte de integrarea europeană a Poloniei. Apoi, au participat la o serie de cursuri în ţară. Tot prin examene serioase trec şi funcţionarii publici, spune directorul Şcolii Naţionale de Administraţie Publică, Jacek Czaputowicz: "O dată pe an, organizăm examene pentru atestarea funcţionarilor publici din Polonia. Toţi cei care vor să aibă acest certificat, trebuie să susţină testele, care nu sunt uşoare. Unii trec, alţii pică. Şi tot la şcoală se învaţă, între altele, chiar despre atragerea fondurilor europene. De alfel, există cursuri de acest fel pentru toţi studenţii. Tema e scrierea unui proiect şi aplicarea pentru bani europeni. De asemenea, există proiecte alte studenţilor şi ale şcolii, derulate cu bani europeni. Ăsta e de fapt barometrul care arată că sunt eficiente cursurile. Scrierea unui proiect e temă de examen".

 

Fără corupţie şi scandaluri

 

Pe de altă parte, succesul atragerii fondurilor e atribuit în Polonia într-o mare măsură Ministerului pentru Dezvoltare Regională, condus de Elzbieta Bienkowska. Ministrul vorbeşte despre miracolul fondurilor europene şi le premiază în fiecare an pe cele mai bune, într-o competiţie intituală "Polonia, şi mai frumoasă". Sprijinul autorităţilor locale e de la sine înţeles, iar despre scandaluri de corupţie nu a auzit nimeni, spune ea, adăugând că ţintele stabilite de Guvern în domeniu au fost constat depăşite: "Acum câţiva ani, trei mai exact, am decis să stabilim un obiectiv în ce priveşte atragerea fondurilor europene. În 2009, ne-am atins cu succes ţinta: atragerea şi cheltuirea a patru miliarde de euro, era un proiect văzut de experţi ca ambiţios. Pentru 2010, am crescut miza şi ne-am propus să obţinem 6,7 miliarde, dar am reuşit să ne apropiem de nouă miliarde. Obiectivul pentru 2011 a fost de zece miliarde de euro şi cel mai probabil că a fost depăşit. Succesul e seriozitatea şi buna pregătire a celor care se ocupă de acest domeniu. Sprijinul politic şi al administraţiilor locale e implicit, nici nu se mai pune în discuţie, existenţa specialiştilor nu mai e de mult o problemă, ne-am pregătit pentru a beneficia de aceşti bani dinainte de a intra în Uniunea Europeană şi se vede. În momentul în care am avut acces la bani, aveam deja o echipă de oameni la Bruxelles şi o alta în Polonia, care ştia tot ce trebuia să ştie".

 

Primii paşi vin foarte târziu

 

În România, atragerea fondurilor europene e mai curând un insucces. Abia la cinci ani de la aderarea europeană a fost înfiinţat un Minister al Afacerior Europene.

Dacă în Polonia, din cele două mii de comune, doar 30 nu au proiecte în desfăşurare, în România procentul e mai curând invers. Iar puţinele proiecte realizate cu bani europeni sunt marcate de scandaluri de corupţie.

Ministrul Afacerilor Europene, Leonard Orban, spune că obiectivul anului 2012 e deblocarea cererilor pentru Programul Operaţional Regional. Principalele probleme: lipsa de coordonare a instituţiilor implicate, incapacitatea administrativă, corupţia şi clientelismul politic. "Pe baza progreselor înregistrate, săptămâna trecută, Comisia Europeană ne-a comunicat că putem să reluăm acest proces pentru cererile de rambursare privind axa prioritară 2 din cadrul Programului Operaţional Regional. Iar acum este o chestiune de zile să deblocăm acest proces pentru toate programele operaţionale unde procesul fusese întrerupt pe baza unei decizii a autorităţilor române, decizie luată în colaborare cu Comisia Europeană. Ca să înţelegeţi foarte bine cât de importantă este reluarea acestui proces, în mod concret, imediat ce a fost deblocată aceasta fază, am putut transmite Comisiei cereri în valoare de 43 de milioane de euro. Şi Comisia Europeană mi-a comunicat că a şi aprobat aceste plăţi", spune Leonard Orban.

 

"Timpul a fost pierdut"

 

Între timp, în România, rata de absorbţie a fondurilor europene e redusă: în jurul a doar 4%. Obiectivul e minim 20%. Dacă nu se întâmplă asta, România riscă să fie penalizată.

Pentru a atinge obiectivul, Guvernul a lansat ghidul de bune practici pentru folosirea banilor europeni. Nu vine cam târziu? L-am întrebat pe Ovidiu Nahoi, jurnalist Adevărul: "Ştiam că vom adera, deci trebuia să ne pregătim. Şi mai ales în primul an de la aderare, pregătirea trebuia să fie mai intensă. E o problemă veche, acum timpul a fost pierdut şi acum trebuie să recuperăm. Sigur că e târziu, iar rezultatele se văd, mai exact în rata de absorbţie. Şi în general, în participarea României la afacerile europene, care abia acum începe să se facă simţită în unele dosare. Până acum, România era cam pe nicăieri".

Asta înseamnă că la cinci ani după aderarea europeană, România începe să se pregătescă pentru folosirea banilor pe care îi are la dispoziţie din 2007. Vor mai trece câţiva ani până să apară şi rezultatele, e de părere jurnalistul.

Ioana Haşu, despre Polonia şi fondurile europene